14,485 matches
-
să mă spăl și după cărți. În rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte la pian, iar orchestra de la Babilon nu voia să accepte cu nici un preț. Ei ar fi dispuși să facă pentru mine o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era un R mare când te apropiai. Venea de la Renning, cei care dețineau fabrica. Îmi amintesc mereu de furnal fiindcă tata stătea de obicei pe verandă, se uita la el și zicea: „Renning ăștia sunt oamenii care ne-au sărăcit. Dracu’ să-i ia pe rahații ăștia bogați. Ei au sărăcit toată valea asta, ei și nenorociții de politicieni pe care-i pun să ne conducă“. Nu prea avea un loc de muncă stabil, așa că stătea pe verandă mai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fi făcut asta, nu pentru niște semințe care n-or să crească niciodată. Ce-o să mâncăm săptămâna asta? Nu mai avem pic de mâncare în casă. Tata a mai urcat două trepte, dar mama l-a apucat din nou. — La dracu’, dă-mi drumul. Pot să-mi cheltuiesc banii cum vreau. Putem scoate bani buni de pe urma dealurilor ăstora, m-auzi, o groază de bani. Dar nu poți folosi banii cu care trăim ca să te-apuci de treaba asta, Frank. Du semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
banii cu care trăim ca să te-apuci de treaba asta, Frank. Du semințele alea înapoi în seara asta și ia banii. Mama se ținea de mâneca lui. Acum îi era teamă să-i dea drumul. — Dă-te de pe mine. Termină dracului! Poți foarte ușor să faci rost de mâncare săptămâna asta. Du-te și vinde niște bijuterii de-ale lui Mae la barul din oraș. Tre’ să fie niște muieri p-acolo, pe la etaj, care gustă chestii din astea. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă împingă la asta. Ultimul serviciu pe care l-am avut înainte să vin să stau cu voi a fost într-o bodegă infectă din New Orleans. Habar n-am de ce m-a angajat patronul, fiindcă era un mafiot dat dracului, cu un ochi pe casa de bani. Avea vreo cinci fete pe care le culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de lemn sau carcase fără roți atârnate de lanțuri. Mecanicii stăteau pe-acolo, sprijiniți de câte-o ușă și așteptau să le vină comenzi, iar fiecare cuvânt pe care-l ziceau avea câte un „cristoșii mă-sii“ în el, „la dracu’“ sau ceva de genul ăsta. Mă întrebam de ce tata n-a fost niciodată mecanic, dar mă gândeam că poate fusese la un moment dat, ori el, ori tatăl lui. Nu mi-a spus niciodată nimic despre bunicii mei. Cele mai multe ateliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mahmur. Artiștii sunt niște observatori excelenți. M-am așezat deasupra lui cu brațele încrucișate. Asta m-a făcut să simt că domin, mai ales pentru că purtam cizmele de piele, așa că mi-a desfăcut brațele și l-am întrebat: —Tom, ce dracu’? — Un simplu bună ar fi fost de-ajuns. S-a uitat în sus la mine. Ochii lui erau acum mai mult albaștri decât roșii, ceea ce însemna un lucru bun pe săptămâna asta. Știam ce urmează: avea să facă o moacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A fost exact cât aveam nevoie. Claire era mai palidă ca de obicei și avea urme adânci de umbre mov sub ochii ei albaștri. Poți să mai iei dacă vrei, a spus nepăsătoare. Nu-i păstrez nimic lui Paul, nenorocitul dracului. —V-ați certat? am întrebat natural. —O ceartă? Dumnezeule, de unde să încep? A mușcat cu sălbăticie dintr-o altă felie, imaginându-și cu siguranță că e gâtul lui Paul. E despre slujba pe care o voiai? am întrebat. Pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să spun... ei decid. A deschis încă o sticlă. —Și Johnny mă va controla să nu iau ceva care să mă îngrașe și toți vor arunca firimituri de pâine unii în alții și vor râde de sânii fetelor. Sună ca dracu’! am spus sincer. A dat din umeri posomorâtă. —îl iubesc, a spus. Am încercat să îndepărtez gândul. Din fericire în momentul ăla a apărut Johnny, scutindu-mă de comentarii. Harriet a făcut prezentările, iar el mi-a strâns mâna făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am vrut să-l dau pe spate așa cum făcuse el cu mine, în cazul lui nu conta ce poartă; oricum ar fi fost, era al dracului de sexy. — Aș putea, probabil, să fac ceva în legătură cu sticla asta, am spus pe cel mai calm ton de care eram în stare. Vrei un pahar? A dat din umeri, fără să mă scape din priviri. Probabil că vreau... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
apariția în spatele lui Johnny. Ne mișcăm, Johnno? Cu siguranță, a izbucnit Johnny. Se pare că o așteptăm pe Hatty aici de față. —Nu trebuie să meargă dacă nu vrea, a spus Nat cu blândețe. îi sclipeau ochii. — Și tu cine dracu’ mai ești? a răbufnit Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fierbinte în părul meu. M-a trecut un fior, și nu de la frig. Nu mă cunoști de la Adam, a spus el. I-am răspuns nepăsătoare. Nici tu nu mă cunoști de la Eva. Ultima încuietoare a cedat. Am deschis ușa. — Ce dracu’? E mai cald afară decât aici. Poți pleca când ai chef. Păstrasem tonul acid. M-am îndepărtat de ușă, lăsându-l să se decidă dacă vrea să rămână sau să plece. Am auzit ușa grea cum s-a trântit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Fața lui era deasupra mea, cu părul atârnând. Era îmbrăcat cu jeanși, cu cureaua pusă la loc, dar deschisă. îi puteam vedea coastele sub pielea albă. Am clipit, acomodându-mi ochii cu lumina. —Te-ai trezit? —Mmmmuh. Sam! Trezește-te dracului când îți vorbesc! — Ce!? am bolborosit într-un final. Mi-am acoperit ochii cu mâna, ca să-i protejez de lumină, dar el a interpretat greșit, crezând că e un semn că nu vreau să-l văd și m-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putut opri nici măcar când pielea a început să-mi crape. Ploaia se prelingea pe fața mea și o spăla, bătând ușor pe haina de ploaie. Nat se ridicase în picioare, dându-mi mâna ca să mă pot ridica. Mă durea ca dracu’. Nat avea o privire sălbatică. Am presupus că suntem amândoi în stare de șoc. Și-a pus mâna în jurul umerilor mei ca să mă sprijine, iar eu m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu o să fiu niciodată la fel de bun ca Tony Harrison. încercam să mă gândesc la ceva care să-l înveselească. —Ai putea să te însori cu o celebră cântăreață de operă, am sugerat, precum Tony. Poate ți-ar veni inspirația. Ce dracu’ tot spui acolo? E însurat cu Teresa Stratas, nu știai? Ai putea să te cuplezi cu Montserrat Caballé. — Cine e cântăreața de pe posterele ENO? Tom începuse să se lumineze. Aia de dimensiuni normale și cu posterior apetisant? —Lesley Jarett? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe care nu-l mai întâlnisem niciodată în viața mea, știa, știa ce se întâmplase... dar nu am vrut să o omor. Chiar nu am vrut. Părea OK. Și îl enerva pe Clifford, ultima persoană care trebuia să moară. Ironia dracului. Era prietena ta, nu? Am încuviințat din cap. S-a lovit cu capul de o cărămidă când a căzut, a spus Nat. I-am verificat pulsul. Era moartă. Dintr-odată, pur și simplu. Am stat acolo o vreme. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pun mâna pe scrisori și să aflu ce știi. Nu ai făcut cu nici una o treabă bună. Da. Eh. Nat s-a uitat la mine. — Am fost abătut din cale. Mi-am spus că Cliff poate să se ducă la dracu’ pentru o vreme. Și nu începe să fie nerăbdător? Și? Ce-mi pasă? Nat se apropia de mine încet. Pașii trimiteau ecou până în tavan, răsunând în toată camera. Am stat unde eram. A ajuns la mine. Aveam mâinile pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se poartă rău cu tine, îți dau camera cea mare numai pentru tine. - Niciodată, i-am răspuns, chiar dacă ar fi de aur! N-am îmbrățișat-o. Mă privea consternată. Din adâncul gâtului mi-au ieșit atunci cuvinte necontrolate: - Adio, muierea dracului! Mama s-a făcut albă ca varul, hainele ei erau și mai negre. Mi-a dat două palme răsunătoare care s-au auzit în tot salonul. Am ieșit amândouă pe ușă, luând-o în două direcții diferite. Obrajii îmi ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult. Nemulțumirea Ritei crescuse după operația de prostată a lui Feifel, când ea începuse să vorbească tot mai des despre colegul ei simpatic, polonezul Sașa, tovarășul ei de afaceri. De obicei, Feifel încerca să scrie articole ziua. Dar mergea al dracului de greu! Ca și cum un demon încerca să-l ademenească, luându-l în răspăr tot timpul. Pentru a-și înviora puțin simțurile, obișnuia să răsfoiască reviste cu femei goale. Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un novice, ca scriitor și ca soț. În loc să devin bătrân și înțelept am devenit mai prost și mai „tânăr“. Am „regresat“, cum spun psihologii. Feifel a mai încerca să mai scrie un timp cu stiloul, dar nu mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi povestise - cum hoții vin în vizite-fulger, cu camioane mari, golind casa într-un sfert de oră. Feifel s-a așezat direct pe parchet și a râs. Capul îi atârna ca o floare a soarelui grea de ulei. Apoi strigase: - Dracu’ să te ia! Nu mai era nimic de făcut. Așa a trecut un timp. Feifel n-a făcut multe. Încercase din nou să scrie, dar n-a mers de loc. Și-a cumpărat un pat și un telefon. Casa părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai dat de dracu’, ai început să pierzi Împărăția umbrelor! - Cum aș putea să mă salvez? Există vreo gaură prin care să mă strecor până acolo? - He-he-he, a făcut Satan, încât pielea mi s-a zbârcit pe mațe. Pune-te pe treabă, chinuiește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de la oribilele atentate din metroul londonez nu trecuse prea multă vreme, Abdulah putea acum să-și facă o imagine cât se poate de completă în legătură cu motivele repulsiei fetei. Repulsiei fetelor în ceea ce-i privea pe ei, arabii, sau mesopotamienii, sau dracu’ mai știe, pentru că în situația lui se aflau mulți alți prieteni de-ai săi din țara de origine. De când cu atentatele, nici unul dintre ei nu mai putea fi cu altcineva decât cu surorile, mamele și bunicile lor. Iar dacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar Yusuf, dar Islamul care ne învață pe noi, muslimii... - Taci bă, boule. Yusuf ăla e un cretin, încearcă să vă manipuleze ca pe niște idioți, mai ales pe cei mai idioți dintre voi. - Poftim? - Cum ai auzit. - Bă, ce dracu vrei? Ce-s glumele astea cretine? Lasă-mă să fut, doar de asta am acceptat să mă bag în treaba asta! - Mă tem că nu-i așa simplu. - Cum adică, se isteriză Abdulah, ce-i nebunia asta? Ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]