3,549 matches
-
ursul, va deveni stema heraldică a Berlinului. În 1320, linia Ascaniană de Brandenburg s-a stins. După ce împăratul i-a depus pe conducătorii din familia Welfilor din poziția de duci de Saxonia în 1180, Ascanienii au revenit la poziția de duci de Saxonia, al cărei teritoriu se redusese la jumătatea sa răsăriteană. Chiar și în Saxonia răsăriteană, Ascanienii și-au putut stabili controlul în zone limitate, în special în regiunea râului Elba. În secolul al XIII-lea, Principatul de Anhalt a
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
de Corbie (d. 836), nepot al lui Carol Martel și văr al împăratului, care în 811 a încheiat tratatul de la Heiligen cu regele Hemming al Danemarcei, prin care se stabileau hotarele nordice ale Imperiului de-a lungul râului Eider. Printre ducii instalați se numărau deja nobili de origine saxonă, precum succesorul lui Wala, contele Ekbert, soț al Sfintei Ida de Herzfeld, rudă apropiată a lui Carol cel Mare. Este posibil ca Ida de Herzfeld să fi fost strămoșul contelui saxon Liudolf
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
cu rivalii din familia Conradinilor, Otto a putut prelua puternica poziție a socrului său și să purceadă la unificarea Ducatului de Saxonia sub domnia sa. În 911, dinastia Carolingiană din Francia Răsăriteană s-a stins odată cu moartea regelui Ludovic Copilul, în timp ce ducii de Saxonia, Suabia și Bavaria s-au întrunit la Forchheim pentru a-l alege pe ducele Conrad I de Franconia din dinastia Conradinilor ca rege al Germaniei. Un an mai târziu, fiul lui Otto, Henric I "Păsărarul" a succedat ca
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
i au reprezentat o dinastie a conților și ducilor de Franconia în intervalul dintre secolul al IX-lea și al XI-lea, denumirea provenind de la ducele Conrad "cel Bătrân" de Thuringia și fiul său Conrad I al Germaniei. Familia este pentru prima dată menționată în 832, prin contele Gebhard
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
regelui din Francia de apus, Carol "cel Simplu", punând astfel capăt domniei Carolingienilor în Francia Răsăriteană. Regele Conrad I nu a avut copii. Eșuând total în încercarea e a asigura unitatea și ordinea în Imperiul german în fața rezistenței continue a ducilor de Suabia, Bavaria și Lorena, Conrad, aflat pe patul de moarte în decembrie 918, l-a convins pe fratele său Eberhard, markgraf și ulterior duce de Franconia, să renunțe la pretențiile sale la coroană și să recomande nobililor franci alegerea
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
și adăposturi gratuite pentru iarnă, destinate oamenilor fără casă, cantine pentru săraci și municitori. A dispus și identificarea familiilor sărace care să primească ajutor de la primărie. Odată cu căderea guvernului national-taranesc si venirea la putere a liberalilor conduși de Ion Gheorghe Duca, una dintre primele măsuri luate de noua putere a fost să încerce să se debaraseze de Dem I. Dobrescu, care li se părea mult prea popular. La 13 noiembrie 1933, a fost suspendat din funcție. Spre surprinderea noilor guvernanți, în
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
București s-au declanșat valuri de proteste populare, la care s-au raliat și numeroși oameni politici influenți. Ca urmare, după o săptămână de suspendare, Dem I. Dobrescu a fost reintegrat în funcție la 26 noiembrie 1933. După asasinarea lui Duca, Carol al II-lea l-a numit ca prim ministru pe Gheorghe Tătărăscu, care l-a concediat definitiv pe primarul Dem I. Dobrescu, la 18 ianuarie 1934. Multe din ideile sale au rămas în stadiu de proiect, între care cele
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
cine să angazeje, care garaj să-l cumpere/să-l facă mai mare sau ce modele de camioane să aleagă/tuning.Jucatorul mai primește și experiențe în puncte,dar și un mic bonus (parcare manuală).Ele sunt înregistrate în joc.Duca câteva curse,punctele se acumulează și jucătorul trece la un nivel superior, și primește o abilitate,dar trebuie să aleagă între ADR,distanțe mai lungi,încărcături valoroase,orare strânse,economii de carburant și încărcături fragile.Jucatorul are după aceea încărcături
Euro Truck Simulator 2 () [Corola-website/Science/327118_a_328447]
-
și-a condus oponenți în afara țării și se instalează pe tronul Regatului Ungar. La acel moment, Ungaria era o confederație de regate mici, principate și ducate. Însă, domnia sa nu era recunoscută în multe zone ale Ungariei de nobilii, magnații și ducii locali. Inițial, marele său inamic a fost Máté Csák, acre controla mai multe ținuturi în vestul și nordul Ungariei. Dar acesta s-a aliat cu familia Aba, ce domnea în estul regatului. În 1312, Carol a asediat castelul Sáros (din
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
în 1818, care a fost recunoscută de Bavaria și de Marile Puteri în Tratatul de la Frankfurt din 1819. Leopold, fiul cel mare din a doua căsătorie, a succedat ca Mare Duce în 1830. Descendenții lui Leopold au domnit ca Mari Duci de Baden până în 1918. Actualul pretendent la tronul din Baden este descendent al lui Leopold.
Karl Frederic, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/327370_a_328699]
-
(30 Iulie 1267 - 1471) a fost o ramură cadet al Casei de Plantagenet. De la acordarea proprietăților și privilegiilor lui Henric al III-lea al Angliei, fiului său Edmund Crouchback, în secolul al XIII-lea, Coții și Ducii de Lancaster au fost cei mai bogați proprietari după rege. a luat naștere atunci când Henric al III-lea al Angliei i-a acordat proprietățile și privilegiile, fiului său Edmund Crouchback. După confiscarea proprietăților lui Simon de Montfort, al șaselea Conte
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
Ducelui Boleslau al III-lea, el a dobândit importanță politică enormă în țară, acoperind cele mai importante oficii de judecată. În prerogativele sale ca voievod, el a avut dreptul să numească funcționari în autoritățile locale din Polonia, inclusiv în zonele Ducilor juniori, ceea ce îl făcea persoana ale căror decizii determinau soarta statului. Având în vedere conflictul dintre frați, Vladislav s-a ivit la orizont, în timp ce Salomea conspira împotriva lui, pentru ca el să demisioneze și să fie înlocuit de unul dintre frații
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
motiv - îl considera un trădător. La data de 27 iulie 1144, Salomea de Berg și dușmanul înverșulat a lui Włostowic, a murit. În conformitate cu voința ducelui, provincia ei, Łęczyca, trebuia să revină provinciei Seniorate a lui Vladislav, însă voievodul Włostowic, împreună cu ducii juniori, au planificat o lovitură de stat, în scopul de a prelua cartierul pentru tânărul Henric. În acest caz, Vladislav a apelat la ajutorul aliaților săi din Rusia. Fără să mai aștepte sosirea alimentelor, el și-a trimis trupele împotriva
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
în schimb, să ordone să fie orbit, să i se taie limba și să fie condamnat la exil. Włostowic era un om respectat și avea mulți prieteni, iar soarta sa a provocat mulți nobili să-și schimbe loialitatea lor față de Ducii juniori. Mai mult decât atâta, Włostowic a fugit în Rusia Kieveană, care l-a sprijinit de atâtea ori pe Vladislav, și i-a convins să rupă alianța. La începutul anului 1146, Vladislav a decis să dea atacul final asupra fraților
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
ze Żnina din Gniezno, care l-a excomunicat pe Marele Duce - drept pedeapsă pentru soarta voievodului Włostowic - rezultand într-o serie de rebeliuni suplimentare. Înfrângerea de la sfârșit a fost mulțumită forțelor combinate ale Ducelui Boleslau al IV-lea cu trupele Ducilor juniori, dar și datorită subiecților lui Vladislav, ceea ce era o surpriză total neașteptată pentru el. Marele Duce a fost forțat să fugă din țară. La scurt timp după aceea, soția sa, Agnes, împreună cu copii, s-au alăturat Marelui Duce, după
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
Vladislav, ceea ce era o surpriză total neașteptată pentru el. Marele Duce a fost forțat să fugă din țară. La scurt timp după aceea, soția sa, Agnes, împreună cu copii, s-au alăturat Marelui Duce, după încercările nereușite de a apăra Cracovia. Ducii juniori au avut un succes complet, iar Vladislav se alfa acum la mila vecinilor săi. Inițial, el și familia sa au stat la curtea tizului și cumnatului său, Ducele Vladislav al II-lea al Boemiei, la Castelul Praga. Titlul de
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
voievodului Wszebor, care se temea de ambiția fratelui său vitreg, Ducele Vladislav al II-lea (primul fiu născut al ducelui cu prima sa soție, Zbyslava). Vladislav al II-lea a încercat să restabilească unitatea țării și i-a deposedat pe Ducii juniori. Disputele cu Marele Duce au început în 1141, când ducesa văduvă Salomea - fără consimțământul Marelui Duce Vladislav al II-lea - a organizat o întâlnire cu fii ei, la reședința din Łęczyca. Aici s-a decis logodna fiicei sale mai
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
sale mai mari, Agnes, cu Mstislav al II-lea de Kiev, un descendent al Dinastiei Rurik - în scopul de a obține aliați într-un posibil conflict - și împărțirea terenurilor din Łęczyca, între fii ei, după moartea sa. Cu toate acestea, Ducii juniori, în prima lor luptă, au fost invinși deoarece Marele Prinț Vsevolod al II-lea al Kievului, decisese să se alieze cu Vladisalv al II-lea, alianță întărită prin căsătoria fiicei sale Zvenislava cu fiul cel tânăr al Marelui Duce
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
Henric și Cazimir al II-lea, nu era acceptată de Vladislav, care considera că pământul a fost separat doar temporar de teriroriile sale și acum venise timpul să îi fie returnat. Războiul a izbucnit în plină forță în 1145, iar Ducii juniori au fost învinși de Marele Duce care realizase în sfârșit unificarea țării. Boleslav a fost nevoit să fie deacord să demisioneze și să renunțe la orice pretenție asupra proprietăților care îi aparținuseră mamei sale. Concesiile Ducilor juniori nu au
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
în 1145, iar Ducii juniori au fost învinși de Marele Duce care realizase în sfârșit unificarea țării. Boleslav a fost nevoit să fie deacord să demisioneze și să renunțe la orice pretenție asupra proprietăților care îi aparținuseră mamei sale. Concesiile Ducilor juniori nu au rezolvat problema. Mai mult decât atât, încrederea lui Vladislau în forțele sale l-a ajutat să se angajeze într-o situație definitivă, eliminându-și frații vitregi de pe pământurile sale. Dintr-o dată, Ducii juniori au putut să se
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
îi aparținuseră mamei sale. Concesiile Ducilor juniori nu au rezolvat problema. Mai mult decât atât, încrederea lui Vladislau în forțele sale l-a ajutat să se angajeze într-o situație definitivă, eliminându-și frații vitregi de pe pământurile sale. Dintr-o dată, Ducii juniori au putut să se bazeze pe sprijinul voievodului Piotr Włostowic (care îl sprijinise pe Marele Duce în trecut), care fusese amenințat de Vladislav că-i va slăbi poziția. La începutul anului 1146, rebeliunea împotriva guvernării lui Vladislav al II
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
de către Arhiepiscopul de Gniezno, Marele Duce a suferit o înfrângere neașteptată. Vladislav și familia sa au fost nevoiți să fugă peste granită, prima data în Boemia iar mai târziu în Germania, ajutați de regele Conrad al III-lea al Germaniei. Ducii juniori și-au reatribuit provinciile poloneze între ei. Ducatul de Silezia și Senioratul de la Cracovia au fost preluate de Boleslav, care a primit titlul de Mare Duce, Ducatul de vest din Polonia Mare a fost preluat de fratele său, Mieszko
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
tânăr dintre frați, nu a rămas cu nici o proprietate. În următorii ani, Boleslav al IV-lea, împreună cu frații săi mai mici, au căutat să întrețină relații bune cu Casa regală de Hohenstaufen, aliații lui Vladislav. În acest scop, în 1148, Ducii juniori au organizat o întâlnire în Kruszwica, unde a fost invitat războinicul Margraf Albert Ursul din Germania de Nord. Acolo, Boleslav a aranjat căsătoria surorii sale Judith, cu fiul Magrafului, Otto. Inițial, Boleslav a avut o relație dificilă cu o
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
târziu, instigat de intrigile soției lui Vladislav, Agnes, noul delegat papal, Guy, a sosit în țară aducând refuzul de a-l restabili pe fostul Mare Duce, și a declarat interdicția peste Polonia. Pedeapsa, multumiță coeziunii ierarhice a bisericii poloneze a Ducilor juniori, a fost fără repercusiuni. Treburile s-au înrăutățit pentru Boleslav în 1157, când nepotul regelui Conrad, Frederick Barbarossa, încoronat împărat de către Papa Adrian al IV-lea în 1155, a decis să facă o nouă expediție în Polonia, datorită presiunilor
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
deținătorul regiunii Sandomierz. Însă Boleslav, a împărțit ducatele lui Henric în trei părți: pământurile din Wiślica i-au fost acordate lui Cazimir, Boleslav a reținut regiunea Sandomierz iar Mieszko al III-lea a păstrat restul. După dezastrul din Crudiada Prusacă, Ducii din Silezian, Boleslav I cel Înalt și Mieszk al IV-lea Picioare Zgomotoase încercau să-l detroneze pe Marele Duce și să recupereze provincia Seniorată și, prin urmare, suzeranitatea poloneză. Expedițiile represaliilor lui Boleslav din anul următor au fost un
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]