4,261 matches
-
al Gaetei. În această conjunctură, el a început să își manifeste independența față de Bizanț. El a renunțat la datarea imperială, prin care actele erau eliberate în funcție de domnia împăratului de la Constantinopol și, de asemenea, s-a aliat cu conducătorul longobard din Ducatul de Spoleto, Theobald I împotriva grecilor. La rîndul ei, soția sa Orania a preluat titlul de ducesă, alături de cel de "ypatissa", iar Docibilis l-a asociat pe fiul său, Ioan al II-lea, în poziția de co-duce. În 939, a
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
alia cu sarazinii împotriva cărora luptase cândva. Docibilis a fost succedat de fiul său Ioan al II-lea de Gaeta, iar apoi de Grigore, iar unui alt fiu, Marin i-a oferit Fondi, alături de titlul de "dux", provocând practic sciziunea ducatului de Gaeta. Un alt fiu, Leon a obținut biserica San Erasmo din Formia de la Ioan al II-lea. Pe lângă acești fii, Docibilis a mai avut multe fiice, pe lângă Maria: Anna, Gemma, Drosu și Megalu. El a murit cândva după 954
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
în 842. Prin renunțarea la relația cu Bizanțul și trecerea alături de papalitate și de franci, Sergiu a contribuit la expulzarea musulmanilor din regiunea Campania. Sarazinii deveniseră prea periculoși pentru ca Sergiu să mențină relația de amiciție cu ei, drept pentru care ducatul de Neapole s-a aliat cu ducatele de Amalfi, Gaeta și Sorrento, pentru a porni lupta contra sarazinilor, deveniți tot mai amenințători. Alianța forțelor creștine din sudul Italiei i-a forțat pe musulmani să se retragă din Ponza în 842
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
Bizanțul și trecerea alături de papalitate și de franci, Sergiu a contribuit la expulzarea musulmanilor din regiunea Campania. Sarazinii deveniseră prea periculoși pentru ca Sergiu să mențină relația de amiciție cu ei, drept pentru care ducatul de Neapole s-a aliat cu ducatele de Amalfi, Gaeta și Sorrento, pentru a porni lupta contra sarazinilor, deveniți tot mai amenințători. Alianța forțelor creștine din sudul Italiei i-a forțat pe musulmani să se retragă din Ponza în 842 și a reușit să apere cu succes
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
-lea. În 847, el aprimit sarcina, alături de ducele Guy I de Spoleto, de a restabili pacea între principii longobarzi Siconulf de Salerno și Radelchis I de Benevento. În 850, Sergiu a reușit cu succes să își transforme formațiunea statală în ducat ereditar, atunci când l-a numit pe fiul său mai mare, Grigore al III-lea, drept co-duce. De asemenea, el a început să bată monede cu propria sa efigie. În 859, Sergiu a purtat un război cu Principatul de Capua, cu
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
în Curia romană, iar Ștefan a devenit episcop de Sorrento. Înainte de a muri, Sergiu l-a sfătuit pe succesorul său, Grigore al III-lea, să urmeze îndemnurile fraților săi. Grigore a reușit să se mențină în funcție, asigurând astfel ereditatea ducatului.
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
din Austria și a predat psihiatria, criminalistica și hipnoza la universitățile din Graz, Strasbourg și Viena. A devenit celebru după publicarea lucrării "Psychopathia sexualis", în 1886. Krafft-Ebing a fost primul din cei cinci copii ai unui înalt magistrat al Marelui Ducat de Baden, Friedrich Karl Conrad Christophe von Krafft-Ebing. Mama sa, Klara Antonia Carolina, era fiica celebrului jurist Carl Joseph Anton Mittermaier. Titlul de noblețe din partea tatălui, conferit de Maria-Tereza I în 1770, este ridicat la ragnul de baronie de către împăratul
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
Ducatul și apoi Principatul de Benevento a fost inițial cel mai sudic ducat longobard din Italia medievală, axat în jurul orașului Benevento, situat în sudul Italiei. Datorită existenței "Ducatus Romanus" al papilor, care tăia practic ducatul de Benevento de stăpânirile longobarde din
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Ducatul și apoi Principatul de Benevento a fost inițial cel mai sudic ducat longobard din Italia medievală, axat în jurul orașului Benevento, situat în sudul Italiei. Datorită existenței "Ducatus Romanus" al papilor, care tăia practic ducatul de Benevento de stăpânirile longobarde din nordul Italiei (Langobardia Major), Benevento a fost de la bun început independent "de
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Ducatul și apoi Principatul de Benevento a fost inițial cel mai sudic ducat longobard din Italia medievală, axat în jurul orașului Benevento, situat în sudul Italiei. Datorită existenței "Ducatus Romanus" al papilor, care tăia practic ducatul de Benevento de stăpânirile longobarde din nordul Italiei (Langobardia Major), Benevento a fost de la bun început independent "de facto". Paul Diaconul se referă la Benevento sub numele de "ducatul samnit", după numele vechilor locuitori ai regiunii, samniții. Condițiile în care
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
sudul Italiei. Datorită existenței "Ducatus Romanus" al papilor, care tăia practic ducatul de Benevento de stăpânirile longobarde din nordul Italiei (Langobardia Major), Benevento a fost de la bun început independent "de facto". Paul Diaconul se referă la Benevento sub numele de "ducatul samnit", după numele vechilor locuitori ai regiunii, samniții. Condițiile în care ducatul de Benevento a fost întemeiat sunt disputate. Potrivit unor istorici, longobarzii au fost prezenți în sudul Italiei cu mult înainte de completa cucerire de către ei a văii Padului: astfel
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
de Benevento de stăpânirile longobarde din nordul Italiei (Langobardia Major), Benevento a fost de la bun început independent "de facto". Paul Diaconul se referă la Benevento sub numele de "ducatul samnit", după numele vechilor locuitori ai regiunii, samniții. Condițiile în care ducatul de Benevento a fost întemeiat sunt disputate. Potrivit unor istorici, longobarzii au fost prezenți în sudul Italiei cu mult înainte de completa cucerire de către ei a văii Padului: astfel, ducatul s-ar fi fondat de la anul 571. sau cel târziu către
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
samnit", după numele vechilor locuitori ai regiunii, samniții. Condițiile în care ducatul de Benevento a fost întemeiat sunt disputate. Potrivit unor istorici, longobarzii au fost prezenți în sudul Italiei cu mult înainte de completa cucerire de către ei a văii Padului: astfel, ducatul s-ar fi fondat de la anul 571. sau cel târziu către 590. Oricum ar fi stat lucrurile, se știe că primul duce a fost Zotto, conducătorul unui grup de soldați care au coborât pe coasta Campaniei. Deși la început independent
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
care au coborât pe coasta Campaniei. Deși la început independent, Zotto a fost până la urmă silit să se supună autorității regale din nord. Succesorul său a fost Arechis, nepot de frate al său, iar principiul succesiunii ereditare a marcat conducerea ducatului de Benevento până la sfârșit. Ducatele longobarde, parte a regatului longobard din nord, erau în esență independente, în pofida rădăcinilor și limbii comune cu cei din nord, ca și a legilor și religiei identice. O fîție de teritoriu care presta supunere fie
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Campaniei. Deși la început independent, Zotto a fost până la urmă silit să se supună autorității regale din nord. Succesorul său a fost Arechis, nepot de frate al său, iar principiul succesiunii ereditare a marcat conducerea ducatului de Benevento până la sfârșit. Ducatele longobarde, parte a regatului longobard din nord, erau în esență independente, în pofida rădăcinilor și limbii comune cu cei din nord, ca și a legilor și religiei identice. O fîție de teritoriu care presta supunere fie Romei fie Ravennei separa ducatul
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Ducatele longobarde, parte a regatului longobard din nord, erau în esență independente, în pofida rădăcinilor și limbii comune cu cei din nord, ca și a legilor și religiei identice. O fîție de teritoriu care presta supunere fie Romei fie Ravennei separa ducatul de Benevento de regii de la Pavia. Autonomia culturală a urmat și ea în mod natural: un ritual liturgic distinct, promovat de biserica din Benevento, care va fi înlocuit abia în secolul al XI-lea de către cel gregorian. O scrie beneventină
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
la Benevento în suita unei prințese din Pavia, destinată să devină mireasa ducelui. Stabilit în cea mai mare dintre mănăstirile beneventine, Montecassino, el a scris mai întâi o istorie romană, iar apoi una a longobarzilor, sursă importantă și pentru istoria ducatului de Benevento. Sub succesorii Zotto, ducatul și-a extins teritoriul în dauna stăpânirilor bizantine. Astfel, ducele Arechis (originar din Friuli, a capturat Capua și Crotone și a jefuit Amalfi, însă a fost incapabil să ocupe Napoli. După domnia sa, bizantinii mai
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
din Pavia, destinată să devină mireasa ducelui. Stabilit în cea mai mare dintre mănăstirile beneventine, Montecassino, el a scris mai întâi o istorie romană, iar apoi una a longobarzilor, sursă importantă și pentru istoria ducatului de Benevento. Sub succesorii Zotto, ducatul și-a extins teritoriul în dauna stăpânirilor bizantine. Astfel, ducele Arechis (originar din Friuli, a capturat Capua și Crotone și a jefuit Amalfi, însă a fost incapabil să ocupe Napoli. După domnia sa, bizantinii mai păstrau în sudul Italiei doar Napoli
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
din urmă i-a ucis pe amândoi și a cucerit Pavia. Ca rege al tuturor longobarzilor, Grimoald a încercat să reinstaureze arianismul în defavoarea catolicismului, la care aderase fostul rege Aripert I. Cu toate acestea, arianism a dispărut chiar și în ducatul de Benevento, în condițiile distincțiilor dintre minoritatea etnică longobardă și populația majoritară, vorbitoare de latină și greacă. În 663, orașul Benevento însuși a fost asediat de către trupele bizantine, în cadrul campaniei nereușite a împăratului Constans al II-lea al Bizanțului, care
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
vitejie, iar împăratul de la Constantinopol, temându-se de sosirea tatălui lui Romuald, regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte a trupelor bizantine la Forino, între Avellino și Salerno și a distrus-o. O pace între ducatul de Benevento și Imperiul Bizantin a fost semnată în 680. În deceniile ulterioare, Benevento a cucerit alte câteva teritorii de la bizantini, însă principalul său dușman era acum tocmai Regatul longobard din nord. Regele Liutprand a intervenit în câteva rânduri pentru
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Benevento a cucerit alte câteva teritorii de la bizantini, însă principalul său dușman era acum tocmai Regatul longobard din nord. Regele Liutprand a intervenit în câteva rânduri pentru a impune un candidat preferat pe tronul ducale. Succesorul său, Ratchis, a declarat ducatele de Spoleto și Benevento ca fiind țări străine în care era interzis a se circula fără permisiunea regală. În anul 758, regele Desiderius a capturat pentru scurtă vreme Spoleto și Benevento, însă odată cu cucerirea de către francii lui Carol cel Mare
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
-lea, care, pentru a rezista, s-a supus francilor. Francii l-au sprijinit pe Grimoald în respingerea lui Adelchis, însă, în schimb, au atacat teritoriile beneventine în câteva rânduri și au obținut câteva mici achiziții teritoriale, în special Chieti de la ducatul de Spoleto. În 814, Grimoald al IV-lea a făcut vagi promisiuni de tribut și supunere față de împăratul Ludovic Piosul, care au fost reînnoite de către succesorul său Sico I. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost îndeplinită, și descreșterea puterii
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
a făcut vagi promisiuni de tribut și supunere față de împăratul Ludovic Piosul, care au fost reînnoite de către succesorul său Sico I. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost îndeplinită, și descreșterea puterii și influenței monarhilor din dinastiei Carolingienilor a permis ducatului de Benevento să își sporească gradul de autonomie. În pofida neîncetatei ostilități a suveranilor franci, Benevento a atins în secolul următor apogeul, impunând tribut asupra Neapolelui și capturând Amalfi sub ducele Sicard. Când acesta din urmă a fost asasinat în urma unui
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
urmă a fost asasinat în urma unui complot, a izbucnit un război civil. Rudă cu Sicard, Siconulf a fost proclamat principe de Salerno, pe când asasinul lui Sicard, Radelchis a fost aclamat în Benevento însuși. Situația încordată s-a încheiat cu divizarea ducatului, operată la ordinul împăratului Ludovic al II-lea, în două principate distincte: Benevento (cuprinzând actuala regiune Molise și Apulia de la nord de Taranto) și Principatul de Salerno. Câțiva gastalzi și conți locali, precum cel din Capua, au profitat de situația
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
primit Salerno. La puțină vreme după aceea, Benevento a suferit o nouă lovitură atunci când Pandulf al II-lea, nepotul lui Pandulf "Cap de Fier", s-a răsculat, cerând partea sa din moștenire. Primele decenii ale secolului al XI-lea consemnează ducatul Benevento ca fiind redus teritorial la dimensiuni mai mici decât ale ducatelor-surori Salerno, pe atunci proeminent, sau Capua. În jurul anului 1000, Benevento cuprinde încă 34 de comitate separate. În anul 1022, împăratul Henric al II-lea a cucerit atât Capua
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]