5,880 matches
-
călcâie și a rupt‑o la fugă Înapoi. — Ahn‑dre‑ah, așa ceva e inacceptabil. Fetele mele trebuie să reprezinte revista Runway, și pantofii ăștia nu reprezintă mesajul pe care vreau eu să Îl transmit lumii. Găsește niște Încălțări decente În Dulap. Și adu‑mi o cafea. S‑a uitat la mine și s‑a uitat la ușă, iar eu am Înțeles că trebuie să Întind mâna și să i‑o deschid, ceea ce am și făcut. A intrat fără a spune mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care un milion de fete ar face moarte de om!ă Își avea avantajele lui, așa că la 4:40 p.m. eram făloasa purtătoare a unei rochii negre Oscar de la Renta lungă până la pământ, oferită cu amabilitate de Jeffy, Îngrijitor al Dulapului și iubitor al tuturor articolelor vestimentare de damă (Fetițo, dacă e să fie țol festiv, ia aici o rochie Oscar și cu asta, basta. Și acum, lasă rușinea de‑o parte, scoate pantalonii de pe tine și Încearcă rochia asta, de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să se plimbe liniștit prin hol, trecîndu-și privirea peste tot și toate. Admira balustradele frumos răsucite și vergelele de la treptele scărilor, cu capetele din alamă, care-și pierduseră lustrul. Îi plăcea mînerul din filedeș decolorat al uneia dintre ușile dulapului și vopseaua plintei care dădea impresia de lemn. Dar În fundul culoarului care ducea la subsol era o masă din bambus pe care se aflau diverse obiecte ornamentale de prost gust. Printre cîinii și pisicile din ghips, presse-papier-uri și vaze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din care se scurgea apa. El găsea mereu un motiv să mai zăbovească sau să piardă vremea. În seara asta luă o mătură și adună resturile de ceară și tăieturile de fitil de sub scaunul lui. Apoi se duse Încet spre dulapul lui și-și luă haina; trecu pe la toaletă și se pieptănă. CÎnd ieși, după ce așteptase atît, curtea era aproape goală - rămase o clipă pe treapta scării acomodîndu-se cu spațiul și schimbarea de temperatură. În Sala Lumînărilor era mereu frig de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să zac pe podeaua salonului. O voi face pentru mine, ca pe un secret al meu. Nu-și Îngădui să mediteze la cît de jalnic ar fi acest secret. Se duse liniștită În bucătărie și luă o mică trusă din dulap și coborî În baie, Închise ușa fără zgomot și trase zăvorul, apoi aprinse lumina și, dintr-odată, se simți mai bine. Lumina era strălucitoare, ca luminile pe care le vedeai În sălile de operație din filme; chiar și suprafețele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Betty ținea În brațe niște dosare. Dacă te grăbești, totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge, scoțîndu-și mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care Julia avusese ocazia să le accepte inițial, dar le refuzase... Julia despachetă senvișurile, scoase dopul de la ceaiul aburind; clondirul stătuse Învelită Într-un pulover pentru a menține ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și cu mult lapte. Probabil că Își pusese Întreaga rație. Helen Îl sorbi, Închizîndu-și ochii cu un sentiment de vină. CÎnd Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sunetul mașinilor de scris dispăru, fiind Înlocuit de tîrșîitul scaunelor de lemn pe podelele goale. Un minut după aceea, apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă de ele și singură. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stea acolo, nefericit și tăcut. Se uită la domnul Daniels, dorind ca acesta să spună că timpul vizitei s-a terminat, și, În cele din urmă, spre marea lui ușurare, el compară ceasul lui cu ceasul din Încăpere, descuie un dulap și scoase un clopoțel. Scutură clopotul fără tragere de inimă și amestecul de voci se auzi și mai tare. Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul se smuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păr ud Înainte, nu-i așa? Nu fi proastă. Stai jos. O să aduc ceva de băut. Am vin! Îl am de săptămîni și nu s-a ivit nici un prilej să-l deschid. E algerian, dar oricum! Se aplecă să deschidă dulapul și Începu să schimbe locul lucrurilor dinăuntru. Helen o urmări o clipă, apoi făcu un pas nervoasă și se uită din nou În jur. Se duse spre un raft cu cărți și Își aruncă privirea peste titluri. Erau Îndeosebi romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
polița vopsită. Deși se simțea stînjenită și nervoasă, dorea să absoarbă cel mai mic detaliu doar pentru faptul că-i putea spune ceva despre Julia. — Ai un apartament Încîntător, spuse ea pe un ton convențional. — Așa crezi? Julia Închise ușa dulapului și Își Îndreptă spatele. Avea În mînă o sticlă, un tirbușon și pahare. Cele mai multe lucruri sînt ale verișoarei mele, Olga. — Ale verișoarei tale, Olga? E apartamentul mătușii mele. Locuiesc aici pentru a nu fi rechiziționat. Unul dintre tertipurile alea sofisticate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noi restul vinului. Mai rămăsese o jumătate de sticlă. MÎine n-o să mai vreau să beau, și abia l-am atins. — Asta Într-adevăr o să-i facă să ne aresteze. — Nu-ți face griji. Am un plan. Se Întoarse la dulap, mai răvăși niște lucruri și scoase clondirul din care băuseră ceai În Bryanston Square. Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
departe, Într-o nișă dincolo de sala de mese - Într-un loc Îngrozitor de public, dar În decursul anilor, fetele scoseseră capsele cu care era prins firul de perete, și dacă doreai o conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era prins firul de perete, și dacă doreai o conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi spuse. Viv Îi mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jos și plecă; se auziră alte ovații și rîsete. CÎnd reveni, Își trăgea din nou sufletul. Nenorociții ăia, zise el. Se mutase sau Închisese ușa. Unde ești? Pari a fi Într-o găleată pe fundul unui puț. — SÎnt Într-un dulap, șopti ea, acasă. Adică la John Allen House. — Într-un dulap? — Acolo de unde sună fetele. N-are importanță. Numai că... S-a Întîmplat ceva Reggie. — Ce? Nu tot fratele tău nenorocit? — Nu-i spune așa. Nu, nu asta. Nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își trăgea din nou sufletul. Nenorociții ăia, zise el. Se mutase sau Închisese ușa. Unde ești? Pari a fi Într-o găleată pe fundul unui puț. — SÎnt Într-un dulap, șopti ea, acasă. Adică la John Allen House. — Într-un dulap? — Acolo de unde sună fetele. N-are importanță. Numai că... S-a Întîmplat ceva Reggie. — Ce? Nu tot fratele tău nenorocit? — Nu-i spune așa. Nu, nu asta. Nimic de genul ăsta. — Atunci, ce? — Eu... e... Încercă să se uite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca ei... — Plec. Mi-a ajuns. — Ai putea... Alec! spuse Duncan, animat brusc. Ai putea sta aici! Te-aș ascunde aici! Ți-aș aduce mîncare și apă. — Aici? Alec privi În jur Încruntîndu-se. Și unde să mă ascund? — Într-un dulap, undeva de genul ăsta, știu eu? N-ar trebui să stai acolo decît atunci cînd e taică-meu aici. Și În nopțile În care Viv e plecată, ai putea ieși afară. Ai putea să dormi cu mine. Ai putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o vadă toți. Duncan luă scrisoarea și pioneza, dar privi neliniștit la brici. N-o face cînd sînt cu spatele, zise el. Îi era teamă să privească În lături... Căută un loc și, În final, prinse scrisoarea de ușa unui dulap. E bine? Da, e bine, dădu Alec aprobator din cap. Nu mai avea aer. Ținea briciul de parcă era, pur și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui Duncan se Îndreptă spre el, prinse mînerul mai ferm cu ambele mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre etaj, unde dorm copiii noștri. Oricum, Paula nu a ascuns-o. Trebuie să Încetezi să dai tot timpul vina pe ea, Kate. Locul sitei este În sertarul de lângă cuptorul cu microunde. Nu e adevărat, locul ei e aici, În dulapul ăsta. — Nu, locul ei nu mai este acolo din 1997. Iubito, vino, te rog, la culcare. Trebuie să te scoli peste cinci ore. Privindu-l pe Richard urcând scările, Îmi doresc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așteptați de la noi să le mulțumim bărbaților care Își asumă responsabilități casnice. —Kate, trebuie să discutăm. Nu acum, Rich, am nevoie de o baie. Tot fără uleiuri de baie. Găsesc un pachet vechi de săruri cu aromă de levănțică În fundul dulapului cu lenjerie. Scrie pe el că „te alină și te motivează“: adaug și niște spumă Pirate Pete de la Ben, care dă apei o culoare bleumarin ca uniformele de școală. Intru În laguna albastră cu apă opărită și zac pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îmi doresc unul. Și pomi fructiferi maturi! Mă și văd plimbându-mă printr-o bibliotecă cu pereți acoperiți cu lambriuri de lemn, cu vaze Înalte cu crengi Înflorite, proaspăt tăiate, presărate pe drumul spre bucătăria care constituie un amestec de dulapuri tradiționale și electrocasnice de ultimă oră. Stând lângă aragazul Aga, pe care nu l-aș folosi la gătit, pentru asta aș folosi unul cu cuptor dublu Neff, aș scrie datele pe etichetele cu gem de mere culese din grădinile Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
timp decât colegii noștri bărbați cu pachete de acțiuni neîncercate până atunci. Lumea a zis că am avut noroc; eu nu sunt de acord. Cred că e ceva instinctiv: trebuie că ne place să avem niște alimente de bază În dulap pe care să putem conta pentru a hrăni toate gurile micuțe din peșteră când tigrul cu colți sabie blochează intrarea peșterii.) În timp ce-mi desfac valiza Înainte de a coborî la cină, descopăr un plic mare pe care scrie „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vestimentația de gazdă relaxată. Mă Îndes În blugii noi, dar nu găsesc nicăieri puloverul din cașmir roz de la Donna Karan. De ce nu e niciodată nimic la locul lui În casa asta? 12.58: Găsit pulover. Paula l-a ascuns În fundul dulapului pentru lenjerie de pat și nici nu mă mir. Pe scurt, puloverul abia a supraviețuit spălatului În mașină cu rufele copiilor. A intrat atât de mult la apă Încă nu i-ar veni decât Thomasinei Tittlemouse sau lui Ally McBeal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole Farhi, pe care și-o cumpărase Într-un moment de inconștiență, și putea să jure că nu a lăsat-o pe undeva. A sunat la toate restaurantele la care fusese, și-a golit dulapul. Nimic. A glumit amar cu Anka, spunându-i că probabil e un caz de instalare prematură a sindromului Alzheimer, iar Anka i-a făcut un ceai cu trei cubulețe de zahăr - nu e de mirare că slovacilor le cad dinții-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]