10,193 matches
-
o operă de hârtie... La care Montaigne adaugă totuși și niște considerații asupra transmiterii, a moștenirilor, a zestrei, a pedepselor corporale, a vârstei ideale pentru căsătorie, a relației afective cu descendența, tot atâtea teorii cărora le corespund unele momente autobiografice dureroase: conflictul necesar, la moartea tatălui, pentru a intra în folosința deplină și integrală a moștenirii; banii obținuți prin căsătoria cu Antoinette de Louppes; cele două palme primite de la tatăl său și blândețea comportării sale cu LĂonore: vârsta târzie a căsătoriei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar și în absolut, poziția și postura hedoniste -, cum să nu ne gândim la elaborarea psihanalitică a conceptului de sublimare? Diversiunea - Pascal își amintește de ea scriind divertisment... - este utilă, scrie Montaigne, pentru evitarea bolilor sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-o deturnăm, s-o canalizăm spre alte obiecte ale acestei energii care, în caz contrar, amenință cu distrugerea dar se poate transforma în forță de construcție. Eseurile ca sublimare, deci ca diversiunea în fața evidenței
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
compara cu un norocos e o metodă cât se poate de utilă. în comparație cu Cresus, întraga omenire se poate considera săracă dacă nu cumva mizeră! înțelepciunea te învață să-ți întorci privirile de la ceea ce te face să suferi când comparația e dureroasă. Montaigne s-a exprimat deja în legătură cu patronul interior și cu denegația; el știe câtă suferință poate genera compararea cu modelele de neatins. în acest joc, toți au de pierdut. Să tuni și să fulgeri împotriva suferinței tale pentru motivul că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument muzical sau chiar a practica filosofia și a te construi pe tine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
le presupune, logica ei: toată această cazuistică își găsește soluțiile în dezbaterile cele mai elevate ale gândirii greco-romane. Dar Aristotel se adresează și prietenului, dezvăluindu-i faptul că nu există prieten... Lucrețiu avea să simtă pe pielea lui acest adevăr dureros. Epicurismul acordă un loc major prieteniei. Ea are o utilitate, în sensul bun al cuvântului, întrucât vizează excelența, pacea cu sine și cu semenii, făurirea unui suflet și a unui trup voios; chiar și în absența practicării acestei virtuți, cunoștințele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe baza unor trenduri seculare și în cicluri globale/cicluri perechi/„cicluri Kondratieff”. ( HYPERLINK \l "Bădescu" Bădescu, 2006, p. 59) 3. Structura teoretică Bimodală: centru și periferie Trimodală: centru, semiperiferie și periferie 4. Direcția de dezvoltare Procesul este, în general, dureros și distructiv pentru periferie. Există posibilitatea „migrării” în sus și în jos în cadrul economiei mondiale. 5. Focalizarea cercetării Periferia Centru, semiperiferie și periferie 6. Factori explicativi ai dezvoltării Localizează cauzele subdezvoltării ca fiind externe. Localizează cauzele subdezvoltării ca fiind interne
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o singură frecvență (de exemplu diapazonul). Majoritatea conțin mai multe armonici, acestea deosebesc două sunete cu aceeași frecvență unul de altul (de exemplu două instrumente diferite). Studiile de specialitate au evidențiat limitele inferioare (pragul de audibilitate) și superioare (pragul senzației dureroase) ale sunetelor pentru a fi receptate de om, precum și faptul că aceste praguri variază odată cu frecvența sunetului. Astfel urechea umană este mai puțin sensibilă la frecvențe joase decât la sunetele cuprinse între 1000-6000 Hz. Un sunet de 60 dB la
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
inferior al auzului 10 foșnetul frunzelor 12 șoaptă 20-50 conversație discretă 50-65 conversație cu voce tare 65-70 trafic pe o stradă circulată 65-90 tren 75-80 fabrică 90 trafic intens 90-100 tunet 110-140 avion cu reacție la decolare 130 pragul senzației dureroase 140-190 decolarea unei rachete spațiale 8.4.4. Iluminatul Senzațiile vizuale și analizatorul vizual joacă un rol preponderent și în activitatea profesională, fiind implicate în 90% dintre modalitățile de recepție a informațiilor. Datorită acestui fapt, un iluminat corespunzător (artificial sau
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat încredere și fidelitate, deci optimism, dar nu optimismul mincinos și laș al ipocriziei, ci optimismul uneori exultant, dar alteori dureros și chiar tragic al conștiințelor superioare. Așa e iubirea virilă și eroică a lui Jebeleanu: pilduitoare din acest punct de vedere ar fi cu osebire, dacă am putea totuși alege din această vastă carte în care nici un rând nu coboară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
azi), păcat pentru hermeneutul nostru. Dacă tema fericirii la Camus e înțeleasă de același hermeneut numai ca o exultație la miresmele și formele lumii exterioare, ce e de făcut? Fericirea pe care i-o atribuie Camus lui Sisif e fericirea dureroasă și gravă a conștiinței treze și a lucidității. E, o spune Camus, fericirea lui Oedip după ispășire. Și mai e fericirea celor care au forța teribilă de a iubi; „Ceux qui s’aiment et qui sont séparés peuvent vivre dans
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
râu din Carpați Numele celui pe care-l iubesc e Hans, pe românește Ion Și vin de bunăvoie să mă judecați.” (Ondina) Ca în Strigoii iui Eminescu sau ca în Edgar Poe, este în poezia Ilenei Mălăncioiu o indicibilă și dureroasă fascinație față de frumusețea pe care moartea o așterne pe chipuri: „Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite, De plumb e neclintirea cu care se înclină Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet Într-o privite lungă și nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
caricatura este pentru el drumul, propriu-zis „metoda” prin care ajunge la poezie. Poezia din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă, plină de reproșuri mute și poate inconștiente, ca fetițele torturate ale lui Dostoievski. Sau poezia tragică, amețitor dureroasă, a măștii lui Banquo. NECESITATEA POLEMICII 1. Există o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte, în viața noastră literară, lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
redoarea și limitarea mobilității genunchiului. a) Reducerea flexumului Se aplică intermitent saci de nisip pe genunchi (1/3 inferioară a gambei fiind sprijinită pe o pernă sau pacientul stând pe scaun întinde piciorul pe un alt scaun). Procedeul poate fi dureros. În prealabil, se indică a fi pregătit cu căldură, timp de 30 - 40 de minute, sau comprese cu gheață dacă articulația este inflamată. Sacii de nisip au greutăți progresive. Mișcări active de extensie. Metode adjuvante: masajul, ultrasunetul, diadinamice, medicație antiinflamatoare
PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Viorela Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_797]
-
cea pe care cititorul o suprapune celei a scriitorului nu are nici cea mai mică șansă să fie identificată de el. Această experiență neplăcută cu un cititor care nu a Înțeles nimic din ideea cărții este, poate, paradoxal, și mai dureroasă atunci când cititorul este bine intenționat și a avut numai cuvinte de laudă, punându-și tot sufletul În momentul În care Începe să vorbească despre ea În amănunt. Căci, făcând una ca asta, recurge la cuvintele care Îi sunt cele mai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
demoralizator pentru autor, confruntându-l prea din scurt cu ceea ce e ireductibil În celălalt, și deci cu ceea ce e ireductibil În el Însuși și În cuvintele cu care Încearcă să se transpună. Sigur că În cartea lui Siniac această experiență dureroasă a neînțelegerii este și Întărită de realitatea disocierii Între textul pe care autorul presupune că l-a scris și cel pe care ceilalți cred că l-au citit, pentru că În acel exemplu există două cărți realmente diferite. Dar, dincolo de intriga
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de masă. Neputând să împiedicăm producerea anumitor lucruri, ne găsim pacea construind rafturi”. Evident, aici Pasolini vorbește despre sistemul de informare în genere, despre dramatica derivă a culturii și a politicii naționale, dar, ca întotdeauna, cuvintele sale au un ecou dureros de autoreferențial și privesc și condiția sa de artist, nemulțumirea sa, rănile sale. Se construiesc rafturi pentru a continua să se așeze în ordine dosare pentru totdeauna reduse la tăcere, scandaluri și rușini naționale, complicități și remușcări generaționale. Și iată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să se „vină cu acuze”, de parcă ar fi vorba despre vreun Bottai 2 sau despre vreun cardinal. Conformismul este întotdeauna deplorabil, dar conformismul celui ce are de partea sa dreptatea (adică, după mine, „conformismul de stânga”) este cu atât mai dureros. Desigur, articolul meu „împotriva avortului” este incomplet și pasional; știu acest lucru. O prietenă a mea, Laura Betti 3, mi-a atras atenția că femeia lipsește fiziologic din el. Are dreptate. Alberto Moravia a spus că fondul argumentelor mele este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au făcut un proces greșit (și intenționat, precum lupul cu mielul) intențiilor mele, atribuindu-mi un argument la care numai un „nebun” sau un „diletant cretin” ar putea recurge. În al doilea rând, au izolat „starea de spirit” cumplit de dureroasă care poate să fi influențat atitudinea mea referitoare la avort (faptul că am amintit că avortul este un delict, chiar dacă practica sfătuiește să nu fie penalizat) și, în loc să-și exprime solidaritatea față de această „stare de spirit”, au făcut din ea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
La începutul anilor ’60, din cauza poluării aerului și, mai ales la țară, din cauza poluării apei (râurile albastre și rigolele transparente), au început să dispară licuricii. Fenomenul a fost fulgerător. După câțiva ani, licuricii dispăruseră. (Acum ei sunt o amintire destul de dureroasă a trecutului, și un bătrân care are o asemenea amintire nu-l poate recunoaște în tinerii de acum pe tânărul care era el odinioară și, prin urmare, nu mai poate avea frumoasele regrete de altădată). Acel „ceva” care s-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
înlocuirea limbii-pilot literare cu limba-pilot a întreprinderilor, cum s-a întâmplat mai apoi). Printre celelalte tragedii pe care le-am trăit (eu chiar personal, pe pielea mea) în acești ultimi ani, a fost tragedia pierderii dialectului, unul dintre cele mai dureroase momente ale pierderii realității (care în Italia a fost mereu deosebită, excentrică, concretă: dar niciodată centralistă, niciodată „a puterii”). Această golire a dialectului împreună cu cultura regională pe care îl exprima - golire datorată aculturației noii puteri a societății consumiste, puterea cea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
introduce cititorul într-un subiect întotdeauna „tabu”, după cum susțin, pe bună dreptate, Daniel și Baudry, autorii „cărțuliei”. 1. „Trebuie așadar, cu orice preț, deblocat tabuul. Acestea nu mai sunt timpurile în care - fără îndoială, toți vor fi de acord - problemele dureroase sau delicate pot fi trecute sub tăcere sau înăbușite... Subiecte considerate vreme îndelungată interzise, precum anticoncepționalele, avortul, relațiile sexuale dintre adolescenți, fac acum obiectul unor emisiuni radiofonice și de televiziune, al unor anchete jurnalistice. Ar fi exagerat să spunem că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
astfel, profesional al cuvântului, ci al unei experiențe pe care aș numi-o aproape existențială. Voi spune îndată, și poate că ați intuit deja, că teza mea este mult mai pesimistă, mai critică într-un fel mai amar și mai dureros decât cea a lui Napolitano 2. Ea are drept temă principală genocidul: adică socotesc că distrugerea și înlocuirea valorilor în societatea italiană de astăzi duce, chiar și fără masacre și împușcări în masă, la suprimarea unor mari zone ale societății
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în care se îmbracă și se încalță, se piaptănă sau zâmbesc, acționează sau se comportă față de ceea ce văd în reclamele marilor produse industriale: o publicitate ce se referă, aproape la modul rasist, la stilul de viață mic-burghez. Rezultatele sunt evident dureroase, deoarece un tânăr sărac din Roma nu este încă în stare să realizeze aceste modele, iar acest fapt îi dă neliniști și frustrări ce îl aduc în pragul nevrozei. Sau există modelul falsei toleranțe, al permisivității. În marile orașe și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au avut un mare rol; pe de alta, un progres fals, prin care italianul acceptă divorțul din exigențele laicizante ale puterii burgheze, pentru că cine acceptă divorțul este un bun consumator. Iată de ce, din dragoste față de adevăr și dintr-un simț dureros de critic, pot să ajung și la următoarea previziune apocaliptică: dacă ar trebui să prevaleze, în masa celor care au spus „contra”, partea ce a deținut puterea, ar fi sfârșitul societății noastre. Nu se va întâmpla așa, tocmai pentru că în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se modifică. Tranzacțiile se succed și formează un întreg proces. O relație sau tranzacție cu mediul este stresantă atunci când presupune o miză pentru subiect și deci are o semnificație personală. Anticiparea unui pericol, a unei vătămări sau a unei trăiri dureroase constituie o notă caracteristică a stresului. Evaluarea amenințării este o inferență asupra datelor unei situații, bazată pe experiența proprie, reală sau imaginară, directă sau indirectă. Persoana nu este însă o victimă pasivă în fața stresului. În paralel cu alarma fiziologică și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]