3,560 matches
-
Cristina, cu corpul său viguros și cu un glas puternic, i a făcut pe toți supușii să creadă că profeția s-a adeverit. Chiar ea afirma, pe un ton trist„țipetele noului născut au umplut palatul de o falsă și efemeră bucurie“. În secolul al XVII-lea, venirea pe lume a unui moștenitor era un prilej de bucurie. Continuitatea dinastiilor era asigurată, iar prin căsătorii îndelung analizate se asigurau alianțe. În cazul nașterii unei fete, lucrurile nu mai erau atât de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o gramatică proprie. Putem învăța să ne apropiem, să ne respectăm, să ne ajutăm, să ne rezolvăm nonviolent conflictele. Una dintre marile provocări de azi este, așadar, alfabetizarea emoțională (idem, p. 241). Stările emoționale (mai superficiale sau mai profunde, mai efemere sau mai de durată, mai intense sau mai puțin intense, mai fluctuante sau mai stabile) au influențat dintotdeauna viața oamenilor, relațiile lor interpersonale, viața socială, în general. Ele sunt construite social: sunt evaluate în raport cu normele și valorile sociale (Chelcea, coord
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
asumat, la Universitatea din Bruxelles, de Facultatea de Drept), ca și a programelor de studiu, cu impact imediat în creșterea numărului cadrelor didactice și al studenților. Ne-am oprit și asupra unui episod mai puțin cunoscut (probabil datorită caracterului sau efemer) din istoria instituțională a Universității Libere: constituirea Universității Noi (1894), în urma unor conflicte dintre cadrele didactice privind acceptarea conferinței propusă de geograful francez Elisée Reclus. Precauțiile administrației Universității Libere față de prezență savantului francez la Bruxelles erau legate de tensiuni ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
comemorativ la 2 ani de la moartea ziaristului Ion Palodă (dr. Weinfeld), dar și articolul „Cazul Hitler - panageric - preluat din ziarul Desrobirea din Galați - 13 mai 1945. Referindu‐se la cursivul „Cazul Hitler - panageric” ziarul conchide: „Departe de a avea existența efemeră a unui articol obișnuit de ziar, el certifică multiple calități care‐i asigură o constantă și permanentă valabilitate” Dar iată pana lui I. Palodă: „A murit bestia. Milioane de oameni răsuflă ușurați. Milioane de oameni gândesc că, dacă monstrul ar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de clasă Ifrim, președintele Asociației, face apel la mine să-l ajut să înființeze o revistă a învățătorilor, cu gândul să se poată ajunge la o înțelegere clară a greșelii de neiertat de a se certa colegii între ei pentru efemere satisfacții personale, de multe ori din ambițiuni deșarte, absolut stricătoare a armoniei ce se cere a fi exemplară într-o asociație de oameni care sunt chemați a fi lumina deșteptătoare a unei națiuni căreia îi simte lipsa. Am răspuns apelului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Foucault, Gilles Deleuze, Roland Barthes, Jacques Lacan, Claude Lévi-Strauss. Comunismul a fost compromis de evenimentele din Budapesta (1956) și Praga (1968), dar marxismul este bine reprezentat (Louis Althusser), ca și ramificațiile sale troțkiste sau maoiste sau anarhismul. Situaționismul este mai efemer (se mai citește încă Traité de savoir-vivre à l'usage des jeunes générations, al lui Raoul Vanegeim?). În mod evident, nimeni nu a citit toți acești autori. Ei sunt foarte diferiți. Nu există un corp de doctrină riguros constituit, ci
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aspecte: persistența instabilității, dificultăți de integrare socio-profesională (schimbarea frecventă și nejustificată a locului de muncă, a profesiei, activități temporare de factură marginală); traiul din expediente; acțiuni delictuale și infracționale; existență parazitară; egocentrism și instabilitate emoțional-afectivă (separare, divorț, abandon familial, relații efemere, etc.); fuga de responsabilitate și tendință către aventuri. Dezechilibrul psihic al personalităților psihopatice, prin natura instabilității sale, se asociază în mod frecvent cu „accidente psihiatrice” de următoarele tipuri: - Crize da agitație clasică asociate cu autosau hetero-agresivitatea. Acestea pot avea un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Unii critici din trecut, începând cu anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu Eliade și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și plini de respect, gesturile pe care le făceau două indience așezate în genunchi, înveșmîntate într-un costum tradițional. Luau regulat cu pumnul nisip colorat și-l presărau apoi cu delicatețe. Desenau cu nisip. Nu puteam să nu vedem în efemerele lor picturi de nisip niște opere de artă, iar în indience, două artiste. Iată comentariul unui "artist indian" contemporan, afișat în vara lui 2002 la Muzeul de Arte și Culturi Indiene din Santa Fe (Noul Mexic, Statele-Unite): "În limba noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prețios (...) Respiraserăm aerul libertății 53." Unii vor vedea în observațiile și comentariile lui George Orwell dovada că absența șefilor, a conducătorilor este tot timpul posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sensibilă prin modelul său inteligibil), le considerăm particularități printre multe altele și analizăm, în consecință, particularul făcînd din el un caz particular." Aceasta este teoria pe care ne sprijinim în încercarea noastră de a scoate în evidență caracterul întîmplător și efemer al lumilor create de ființele umane, și deci, al lumii moderne. Descoperirea lui Anaximandru, prin intermediul lucrării lui Marcel Conche e o infuzie de întîmplător și efemer, de libertate și de tragic în același timp. Opunînd "a fi" și "a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care ne sprijinim în încercarea noastră de a scoate în evidență caracterul întîmplător și efemer al lumilor create de ființele umane, și deci, al lumii moderne. Descoperirea lui Anaximandru, prin intermediul lucrării lui Marcel Conche e o infuzie de întîmplător și efemer, de libertate și de tragic în același timp. Opunînd "a fi" și "a nu fi", făcînd din "a fi" (ceea ce este) o necesitate, Parmenide (născut la începutul secolului al V-lea î.Hr.) și în general filosofii eleați, neagă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
căreia suntem liberi în interiorul unei arii "arie de posibilități" delimitată de constrîngerile realității. Lumea nu este o constrîngere exterioară, este viziunea noastră asupra lumii. Lumea nu răspunde nici unei necesități, nici unui determinism, nici unei constrîngeri exterioare. Produsă de imaginația omenească, lumea este efemeră și contingentă. Noi înșine suntem constrîngerea: sunt poveștile pe care le istorisim și care devin temnița noastră atunci cînd le luăm drept realitate. Libertatea noastră? Putem oricînd inventa, istorisi alte povești, schimba, prin urmare, lumea. Libertatea de care vorbim este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adică o diferență de ordin material, care produce tot o distanțare calitativă, în măsura în care acest material antrenează sau nu resorturi aflate dincolo de funcțiile denominativă și comunicativă ale limbii. Pe de altă parte, construcțiile lingvistice, creațiile fortuite, ocazionale ale vorbitorului obișnuit sînt efemere. S-ar putea chiar afirma că însăși creația sa se datorează faptului că ceea ce a fost realizat anterior nu este reținut ca atare, ci, eventual, numai parțial, și atunci vorbitorul este constrîns să creeze. Cu totul în alt mod stau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se apropie de intelectul divin prin iubirea intelectuală, o concepție sub specia eternității. Rațiunea , care aspiră la totalitatea eternă, accede în același timp șa substanța dincolo de timpul ce aparține modurilor, iar prin înțelegerea necesității cauzale a lui Dumnezeu ea depășește efemerul, atingând voința eternă și de neclintit a divinului. Dumnezeu , ca singura substanță creatoare, este numit Natura Naturans, în timp ce modurile și atributele, ca substanțe create, sunt Natura naturata. Ceea ce este constrâns în natură este lucrul și la jumătatea distanței dintre lucru
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cosmică a unui poet hyperionic și așteaptă o atingere „stelară” (Sybila). Chiar dacă o asemenea viziune eminesciană răsturnată are o nuanță de naivitate, ea reușește să susțină un dialog între „formele vremelnice” și cele eterne, între contingent și transcendent, între fenomene efemere și lucrarea veșnică a artei. De la stările proiectate fantasmagoric sub semnul unui romantism „defect”, pe fundalul căruia se dă lupta între spirit și materie, se face trecerea la trăiri ideale, purificate în cel mai înalt grad prin lumina solară. Actul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
regale (Hoftag) a constituit nucleul Curiei principilor în Dieta imperială. În principatele suverane ale Imperiului, reprezentarea în Landtag era cu totul diferită, în special în ceea ce privește clerul 130. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederic al II-lea și domnia efemeră i-a lui Conrad al IV-lea (1250-1254)131, s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273)132 în care, pe fondul luptelor interne, s-a accentuat diferența de putere
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
trupele imperiale într-o a doua bătălie la Nördlingen, în ziua de 3 august, în care Mercy a fost omorât. Dar Torstenson nu poate forța Viena și va fi obligat să se retragă în Boemia, în timp ce francezii își părăsesc cuceririle efemere, devastându-le în timpul retragerii. Campaniile din 1646 și 1647 s-au desfășurat pe un teritoriu destul de întins, iar succesul operațiunilor desfășurate nu indica un învingător decisiv, fiind favorabil ambelor tabere, atât în Italia de nord, cât și în Țările de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-și transforme înfrângerea într-o victorie (tot) europeană, aspecte pe care autorul le subliniază în mod evident. Stilul autorului este o inspirată îmbinare între informația obiectiv-istorică și comentariile de filosofie a istoriei. Din perspectiva sa, dispariția ca triumf final asupra efemerului apare, paradoxal, sub forma unei ironii. Aceasta este victoria sa ca istoric: fixarea gândurilor "din pulbere", sfidarea morții indivizilor și a popoarelor prin spiritul și prin caracterul însemnărilor ulterioare. Aspect care mă lămurește, pe deplin, că în aceasta și constă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
tragicomedia mizeriei, înjosirii și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvînt" (Un răspuns rusesc, "Timpul", 1 martie 1878). E un răspuns la care toată tagma politicienilor noștri care ocupă pe cît de efemer, pe atît de plini de sine ecranele diverselor posturi TV. ar putea lua aminte spre mai marele lor folos și mai binele nostru. De partea noastră s-a aflat întotdeauna dreptul istoric și dreptul moral și nimeni nicicînd n-a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
enumerare ar putea continua pe cîteva pagini, fără a avea pretenția epuizării. Este de natura evidenței că generații s-au succedat între momentul săpării fundației și cel al închiderii ultimei cupole. Cu toții erau conștienți că înalță un templu nu pentru efemerul unei vieți pămîntene, ci pentru timpul fără măsură al eternității divine. După apusul Evului Mediu părea închisă pentru totdeauna o astfel de perspectivă a întemeierii care să transceadă viața cîtorva generații. Și totuși, în relativa noastră contemporaneitate, un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Lucian Vasiliu, cei doi titani ai poeziei ieșene: Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu. Este, cred, una dintre puținele ocazii în care pot fi văzuți împreună și acest semn al apartenenței lor la cauza comună a spiritului rafinat, la subtilitatea aparent efemeră și gratuită a Poeziei, la solida fundamentare culturală și istorică necesară unui poet de anvergură, îi aduce astăzi, când ambii au trecut în veșnicie, tot mai aproape unul de celălalt. Ce are însă a face administrația aici? În ciuda aparențelor nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mutanți toxici ai omului normal, ne-au invadat și ne otrăvesc zilnic, făcând ca țara noastră să fie asemuită unui ținut sublunar, atipic, înfricoșător. Să vedem de ce. Personajul uman respingător pe care ne chinuim aici să-l prindem în insectarul efemer al cuvintelor are multe denumiri. El a fost creativ și extrem de interesant surprins - în toată varietatea formelor sale de manifestare - în deja celebrul Atlas de mitocănie urbană pornit de Radio "Guerilla" și desăvârșit de "Academia Cațavencu". Cu o rară ingeniozitate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pușcă inutilă. Da. L-am prins. Mi se pare că ăsta-i titlul potrivit. Și nici să nu-ți treacă prin minte să-mi faci fotografia asta, Faulques. Te aud scociorând prin geanta cu camere foto. Adevărata artă modernă este efemeră ori nu este deloc. Pictorul de război a tras piedica flintei și a pus-o În locul unde stătuse. Apoi a căutat o cămașă curată (mototolită și aspră, fiindcă o Întindea să se usuce la soare, dar n-avea fier de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la licitațiile milionare din Claymore. Curând n-o să mai am nevoie de tine, Faulques, dar am să le fiu mereu recunoascătoare războaielor tale. Îmi scapă privirile de toate astea. E licența ideală ca să mă duc unde vreau: acțiune, adrenalină, artă efemeră. Mă scapă de răspunderi și mă face turist de elită. Pot să privesc, În sfârșit. Cu ochii mei. Să contemplu lumea prin singurele două sisteme posibile: logica și războiul. Nici În chestia asta nu-i prea mare diferență Între noi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]