4,264 matches
-
oficială a numelui suveranului, adică Sened. Se pare că ea a fost uzitată în timpul dinastiilor a III-a(v. mai sus) și a IV-a. În acest context, prețioase sunt și informațiile furnizate de către textul „stelei-uși-false“ aparținând demnitarului Sheri(Muzeul Egiptean din Cairo, Inv. Nr. 1384). Personajul în discuție poartă mai multe titulaturi:„supravegheatorul preoților purificatori ai lui Peribsen în necropola lui Sened“; „supravegheatorul preoților mortuari ai lui Sened în necropolă“ și „preot al lui Sened la poarta mormântului...“. Concluziile ce
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
se numeau Ankhnes-merire I și a II-a. Prima a dat naștere urmașului Merenre Nemtiemsaf I, iar a doua lui Pepi al II-lea. Aceași autobiografie a lui Uni relatează expediții militare întreprinse împotriva beduinilor asiatici, la care, pe lângă soldați egipteni din întreaga țară, participau și mercenari nubieni. Acțiunile militare sunt confirmate și de o inscripție rupestra descoperită la Wadi Maghara în Sinai, datând din anul al 36-lea al domniei sale. Documentul are și o alta semnificație: menționează „(celebrarea) primei sărbători
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
a fost un faraon al Egiptului. Variantele egiptene ale numelui său sunt: Men, Meni, Menena și . Formele grecizate sunt: Min (Herodot II. 99), Menes (Manethon, Fr. 6-7), Mnenes(Diodor, I. 94), Minaios(Flavius Josephus, A.I, VIII.6) etc. În conformitate cu Lista Regală din Abydos primul faraon al Egiptului
Menes () [Corola-website/Science/312426_a_313755]
-
99), Menes (Manethon, Fr. 6-7), Mnenes(Diodor, I. 94), Minaios(Flavius Josephus, A.I, VIII.6) etc. În conformitate cu Lista Regală din Abydos primul faraon al Egiptului a fost Meni „Cel durabil“, „Cel stabil“. Situarea persoanei sale în fruntea listei suveranilor egipteni a fost confirmată și de alte surse printre care și de către Manethon. În 1898, egiptologul german L. Borchardt l-a identificat pentru prima dată pe Menes cu Aha, ulterior alți specialiști preferându-l pe Narmer. În ambele cazuri s-a
Menes () [Corola-website/Science/312426_a_313755]
-
ambele cazuri s-a încercat, fără nici un temei, asocierea termenilor men sau meni cu numele-nebti ale celor doi faraoni menționați. Interesant de remarcat este faptul că până la domniile lui Thuthmes al III-lea și Hatshepsut n-a existat în tradiția egipteană nici o referință sigură la Menes. Încă din anul 1966, egiptologul Ph. Derchain a atras atenția asupra faptului că meni nu reprezenta un nume, ci un cuvânt care provenea din textele rituale ale epocii Imperiului, când meni era folosit în locul noțiunii
Menes () [Corola-website/Science/312426_a_313755]
-
crea un conducător ideal ar proveni din miturile de creație ulterioare. Pentru alți savanți Menes era un zeu (spre exemplu Min, pentru S. Morenz). Britanicul A. B. Lloyd a precizat faptul că unii faraoni au fost considerați legendari de către posteritatea egipteană, dar de fiecare dată aceștia reprezentau un personaj istoric real, chiar dacă nu se specifica exact faraonul în cauză(v. în general Thuthmes, Nektanebo etc.). Ca atare, pentru el, Menes este un personaj legendar, o creație a epocii Imperiului, fiind identic
Menes () [Corola-website/Science/312426_a_313755]
-
Phiops...și-a început domnia la vârsta de 6 ani...“, domnind până la vârsta de 100 de ani. După același egiptolog american, cifra vehiculată de preotul din Sebennytos este foarte apropiată de cei 110 ani de viață, care apar în textele egiptene și reprezintă vârsta ideală de viață pentru vechii egipteni. Desigur, documentele istorice ale vremii nu lipsesc, însă ultima dată se referă la „...cea de-a 32-a (31?) întâmplare...“, adică la 64 de ani de domnie ai lui Pepi al
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
ani...“, domnind până la vârsta de 100 de ani. După același egiptolog american, cifra vehiculată de preotul din Sebennytos este foarte apropiată de cei 110 ani de viață, care apar în textele egiptene și reprezintă vârsta ideală de viață pentru vechii egipteni. Desigur, documentele istorice ale vremii nu lipsesc, însă ultima dată se referă la „...cea de-a 32-a (31?) întâmplare...“, adică la 64 de ani de domnie ai lui Pepi al II-lea. Într-adevăr, dacă ținem cont de observațiile
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
Templul lui Hatshepsut. Vizavi de Luxor, pe malul vestic al Nilului se află celebra Valea Regilor. Începând cu dinastia a XI-a și terminînd cu dinastia a XVIII-a Teba, reședința faraonilor, a fost cea mai importantă metropolă a statului egiptean. Faima sa a ajuns până în Grecia, unde a fost numită Diospolis (Orașul Divin). Vechiul Testament numește Teba No-Amon, adică orașul lui Amon. Printre edificiile remarcabile rămase din perioada de glorie a Egiptului se remarcă Templul lui Amon din Karnak. Starea excelentă
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahshigar, ce a trăit, aproximativ, în secolul al IX-lea. Istoria Șeherezadei ce servește de cadru celorlalte povetiri, pare că a fost adăugată în secolul al XIV-lea. Prima compilație arabică modernă, elaborată cu materiale egiptene, s-a publicat în Cairo în 1835. A cauzat un impact mare în Occident în secolul al XIX-lea, o epocă în care au început sa fie de mare anvergură expedițiile și investigațiile geografice și descoperirea de culturi exotice. În
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
filozofiei islamice, astfel demonstrând prin toate povestirile că este justificată mentalitatea sa de a se folosi de curiozitatea regelui pentru ceea ce va urma noaptea următoare ca să câștige încă o zi în viață. Povestirile din colecție pot aparține culturilor indiene, perse, egiptene precum și anticele povestiri tradiționale arabe. Multe povestiri din folclorul indian și cel pers combină povestiri una intr-alta precum și sursele iudaice. Aceste povestiri erau probabil în circulație înainte să fie colectate și unificate într-o singură colecție. Această lucrare a
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
a început publicarea versiunii tradusă în portugheză, bazată pe analiza comparativă a diverse manuscrise arabe. Primele trei volume din cele cinci sau șase planificate au fost publicate cuprinzând varianta siriană completă a cărții (volumele 1 și 2) și parțial versiunea egipteană de mai târziu (volumul 3 și restul). Specialiștii au reunit de-a lungul timpului istoria textului și a apariției celor "O mie și una de nopți" : A thousand times, accounts of "Rouyin Dezh" and "Haft Khăn" I heard and read
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
1248 (Cruciada a șaptea) și în 1270 (Cruciada a opta). Ambele cruciade au fost dezastre totale; după un succes inițial în prima încercare, armata de 15.000 de soldați a lui Ludovic s-a lovit de rezistența armatei și poporului egiptean. Astfel evenimentele celei de a șaptea cruciade au fost datorate acestui rege. Dar iată contextul internațional: Căderea Ierusalimului (1244) în mâinile sultanului Ayubid nu a mai stârnit în Europa emoția de altădată, nici măcar împăratul Frederic al II-lea, deținătorul titlului
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
1517, când Egiptul și Siria vor intra în stăpânirea turcilor otomani. Deocamdată, însă, Aybeg trebuia să hotărască soarta prizonierilor francezi și el a făcut-o, optând pentru răscumpărarea lor la un preț mai mare, în afara de restituirea Damiettei, unde garnizoana egipteană fusese reinstalată. O dată convenția încheiată, captivii primeau învoire să revină lângă regele lor, pe propriile corăbii. În schimb, bolnavii, răniții, evacuați la Damietta, din porunca sultanului, au fost uciși fără milă, nesocotindu-se legea lui saladin care prevedea că străinul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Tratativele au fost purtate de un călugăr franciscan, Guillaume Rubruquis, și ele s-au soldat în 1253 cu o alianță franco tătară, prima alianță de acest fel, scopul ei fiind distrugerea califatului de Bagdad, a Alepului, Damascului și a califatului egiptean, un plan de luptă, după cum se vede, de mare anvergură, ce însemna o abatere evidentă de la idealul de cruciadă. O solie asemănătoare fusese trimisă și la marele han din Persia și Transcaucazia. În Ludovic cel Sfânt, omul politic și ambiția
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
asupra unor sentințe filosofice, practici de medicină și de magie. Primele referiri la mistere se întâlnesc în operele llterare ale antichității începând cu secolul al V-lea î.Hr. Izvoarele epocii romane tratează mai ales misterele instituite odată cu adoptarea de credințe egiptene și orientale, opuse prin rit caracterului public al religiei oficiale. Interpretările alegorice, simbolice, astrologice ș.a.m.d. ale misterelor ca fenomene religioase sunt tipice pentru antichitatea tărzie. Importante surse pentru cultele de mistere ale antichității târzii sunt și scrierile primilor
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
a lui Mussolini. Anexarea regiunii Fiume sa devenit un deziderat al tuturor partidelor politice italiene, inclusiv al fasciștilor. D'Annunzio a reușit să câștige sprijinul naționaliștilor croați. El a menținut relații de colaborare cu Armata Republicană Irlandeză și cu naționaliștii egipteni. Ocupația regiunii Fiume a încetat un an mai târziu, dar Italia a reușit în 1924 să anexeze din nou regiunea. Mussolini a învățat de la D'Annunzio procedeele prin care discursurile patriotice pot câștiga sprijinul întregului spectru politic italian. În 1914
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Alchimia este o formă de cunoaștere protoștiințifică, dar și o artă ocultă, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoașterii umane (antichitate și evul Mediu), care avea trei obiective principale: Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă și cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naștere alchimia, predecesoarea chimiei moderne. De aici reiese că alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci și o disciplină filozofică și
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
motive și subiecte. Termenul "alchimie" provine din arabul "al-kimiya" sau "al-khimiya", care e compus din articolul "al" și cuvântul grec "khymeia" (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna. Alți autori consideră și expresia "Al Kemi", care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii își numeau pământul "Kemi", considerându-l înzestrat cu puteri magice. În sfârșit, este posibil ca etimologia să se rezume la termenul chinez "kim-iya", care înseamnă "licoare pentru a face aur". Așa-numitul "Opus alchemicum" pentru obținerea
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor provine din Egipt. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform legendei, fondatorul alchimiei egiptene a fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42 de
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform legendei, fondatorul alchimiei egiptene a fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42 de cărți ce acopereau toate domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din principalele
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
2007, va fi lansat la nivel mondial 23 februarie 2009. Rotting Christ au azunci una din cele mai respectate trupe de black metal după apariția albumului "A Dead Poem" în anul 1997. Versuri lor sunt influetate din mitologie greacă,mesopotamiana,egipteană și transmit mesaje ANTI - RELIGION. Rotiing Christ"Hristos putrezit" au incput o miscare ANTI - RELIGION în Grecia și în alte țării. Album care l-a dat o faima internațională este Theogonia care este bazat pe cartea omonima a lui Isiodos
Rotting Christ () [Corola-website/Science/309509_a_310838]
-
cel care povestește legenda Atlantidei. Din motive necunoscute, Critias a rămas neterminat, și s-a speculat că ar fi primele două dintr-o trilogie, care ar mai conține și un al treilea, Hermocrate. În Timaios, Critias, relatează ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon într-o călătorie a acestuia în Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunoștințe istorice ce se întind cu mult înapoi în timp, ei știind fapte din istoria Atenei necunoscute însăși atenienilor. Mai departe, el
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
distrusă poarta de pe Abydos pentru a proteja Pământul. Extensiile filmului, precum "SG-1" au aflat de la un atac al Goa'ulz-ilor de pe alta planeta ca exista mai multe porți stelare Pe Abydos, echipa condusă de O'Neil, ei descoperă un oraș egiptean locuit, Daniel nu recunoaște limba, și îi întreba pe locuitori despre scrieri, istoria lor. Locuitorii i-au "zis" ca e interzis. Dupa o perioada Daniel se îndrăgostește cu o femeie numită Sha're, o locuitoare al orașului care îi fusese
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
Daniel se îndrăgostește cu o femeie numită Sha're, o locuitoare al orașului care îi fusese inițial dăruită de oamenii de pe Abydos în semn de pace. Îl ajută pe Daniel să înțeleagă limba. A aflat că stăpânul lor este zeul egiptean Ra, iar locuitorii sunt sclavii lui. Sclavii erau de fapt descendenți ai oamenilor care au fost transportați prin poarta stelară pe Abydos din Egiptul Antic, pentru a extrage un minereu necesar pentru a susține armata lui Ra .Echipa afla ce
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]