3,359 matches
-
Corul a evoluat la cotele performanței, cu o adevărată artă și o rigoare aparte în pagini de o frumusețe cuceritoare, iar soliștii s-au încadrat cu brio în întregul demersului muzical, în primul rând prin rezolvarea stilistică, prin pronunție și eleganța frazării, rafinamentul intensităților și maniera de a realiza recitativele, deși sub aspectul calității vocale l-am apreciat cu deosebire pe tenorul Colin Balzer, mai puțin pe Luca Tittoto - mai curând baritonal, cu un timbru comun și ușor mat -, în timp
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
prestigioasă tradiție. Depășită timiditatea inițială în abordarea unui repertoriu nou pentru ea, convinsă de mine că o partitură contemporană trebuie cântată nu “modernist”, ci cu aceeași pasiune, cu aceleași rigori de stil ca muzica barocă, romantică sau veristă, cu o eleganță belcantistă pe cât posibil, Aurelia a asimilat creația lui Peter Ruzicka și, pregătind noi împreună premiera în care avea să strălucească, a reușit într-adevăr să cânte pagini contemporane la altitudinea pe care numai belcanto o impune. Lucru pe care avea
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
care cer, de asemenea, anvergură, frazare generoasă, desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări de calitate. Și totuși, încerc să-mi imaginez cum a sunat ansamblul care, condus de Barenboim, a oferit integrala concertelor de
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
instalat ca mesaj dominant către ascultători. N-au fost momente de mare profunzime, nici de avânt înaripat, iar dramatismul s-a exprimat cu măsură. Poate că de aceste limite e responsabil dirijorul, Marek Janowski, meșteșugar eficient care a condus cu eleganță și justă măsură, dar fără a impune o viziune dinamică specific brahmsiană. Intervențiile solistice impecabile au întărit impresia de profesionalism superior al colectivului artistic. În partea a doua, Adagio ma non troppo, acesta a sunat ca o orgă perfectă. Partea
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
ardentă, furibundă, a teribilei Lady Macbeth, plimbându-se lejer prin scenă, preocupată de rezolvarea problemelor vocale serioase. Culmea este că au fost mult mai apreciați basul Sorin Drăniceanu - sobru și impunător în Banco, aducând o linie frumoasă, cu o anume eleganță, în arie, punându-și în valoarea glasul profund și “încărcat” care, încă din primii ani de activitate, l-ar fi recomandat pentru o carieră importantă (desigur, nu are nicio vină că rostește fraza finală “să plecăm din acest loc întunecos
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
șederea noastră pe acest pământ este teribil de precară și scurtă. În primul rând, Dan Voiculescu a fost un mare domn. Avea (vai! trebuie să evoc la modul trecut calitățile acestui om) o ținută vestimentară și comportamentală de o fină eleganță, care astăzi, din păcate, nu se mai poartă. Era exponentul unei alte epoci. Născut, ca și mine, în anul 1940, Dan Voiculescu, compozitor și muzicolog, și-a desfășurat studiile muzicale superioare la Cluj, mai întâi la clasa de pian și
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
ONB, colaborând cu dezinvoltură și fără inhibiții cu orchestra. Trecând peste ușoare dificultăți în pasaj și, uneori, în acut, cu o „bătaie” discretă, soprana Daniela Dessi a cucerit încă de la prima replică prin frumusețea glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă, convingând deopotrivă în momentele dramatice care se conturează firesc, fără ca vreo clipă să forțeze sau să exagereze în dorința de a epata. Și mișcarea sa rămâne în limitele bunului gust, simplă, discret
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
acut se confruntă cu probleme tot mai mari, basul Mihnea Lamatic se menține, în bătrânul Geronte, pe linia prestațiilor sale anterioare, asemeni tenorului Mihai Lazăr în Edmondo, dar mezzosoprana Maria Jinga atrage de fiecare dată atenția prin glasul frumos și eleganța frazării, chiar și în scurta canzonă a Muzicianului, în schimb tenorul Lucian Corchiș agresează auzul prin sunetele sale „drepte”, mereu în forte (acum în Lampagiu), distribuția fiind completată onest de Valentin Racoveanu (Maestrul de dans), Daniel Filipescu (Sergentul), Radu Pintilie
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
pe ceea ce vrea să comunice. An Jong Do a fost încântător în interpretarea Concertului nr. 4 în Sol major de Beethoven. Este o natură muzicală cu totul aparte, beneficiar al unui auz fabulos de bogat în sonorități speciale. Cu distincție, eleganță și rafinament, a condus dialogul permanent cu orchestra, a modelat fiecare structură sonoră, asigurând în felul său exotic autenticitatea discursului beethovenian. Dintre momentele miraculoase din concert, evoc dialogul cu orchestra din partea a doua, unde a arătat că are acces deopotrivă
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]