3,954 matches
-
cu umanul în Israel?” Și vine unchiul și-mi spune: „nu se poate schimba, asta e, trebuie să te duci la real”. Dar nu mi-a explicat prea mult de ce și cum se hotărâse asta pentru mine. Asta m-a enervat teribil. Eram decis să nu las să se treacă așa de ușor peste voința mea. Să studiez matematica, fizica! Eu, care voiam literatură, latină, filozofie! Mă rog, nu aveam cu adevărat filozofie la școală, dar citeam eu singur... Am început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
-l facă în ianuarie - sau în februarie -, nu mai voiam să stau, nu-mi mai găseam rostul. Soția îmi spunea că nu eram făcut pentru avocatură. Ea avea aproape cincisprezece ani de avocatură și credea că mai degrabă m-ar enerva, că nu mi-ar plăcea. Zicea să mă gândesc bine, fără să fie categoric împotrivă. Pornind de la ce-a zis ea, am ascultat ce spuneau unii dintre colegii mei, mai ales câteva doamne judecător în vârstă. Aveam cam treizeci și cinci de
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
la noi ceva plăcut. S-a deprins cu mâncăruri românești pe care le savurează. Îi place orezul cu lapte și pilaful. Are și dreptate: mama sa îi dă orez fiert în apă, peste care toarnă lapte rece. Atunci Carolică se enervează, scuipă și strigă: no, no, - Sandra. Vrea ce-i dă Sandra. Pe stradă e și familia Schmidt, de origine germană. Fata lor, Virginia, bună colegă și prietenă cu Sanda, care a început s-o rupă binișor englezește. Se joacă împreună
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și poezie. Dar toți au un simț liric dezvoltat, indiferent de forma în care scriu și asta prețuiesc probabil cel mai mult la aceștia. E.A. Markham are abilitatea de a se juca în registre foarte diferite - poate fi amuzant și enervat în același timp. Alice Oswald este o scriitoare experimentală și îmi place că nu este niciodată mulțumită, tot timpul vrea să meargă în profuzime. În opera ei până și vidul pare să aibă o voce a sa. Steven Knight îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ratingul. Eram și eu mulțumită de mulțumirea lor. Mă duc acasă și intru totuși pe internet să mă aud ce-am apucat să spun în timpul scurt în care, mi s-a explicat, poți vorbi telespectatorului despre cărți fără să-l enervezi și să-l faci să se ducă la Dansez pentru tine. Și, firește, ca să văd cum am spus. Și aici rămân siderată. Spusesem așa: Probabil că v-ați dat seama, stimați telespectatori, toate marile iubiri imortalizate în cărți se termină
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
lunii: Mihaela Michailov. Despre ce nu i-a plăcut la școală „Nu mi-a plăcut modelul (inspirație sovieticăă de educație artistică, fără alternativă. Funcționam într-un sistem care produce executanți în loc să stimuleze gândirea și creativitatea. Până la urmă, infantilizează... Și mă enerva și faptul că erau foarte puține discipline din care să aleg. Exista un fel de rezistență la orice fel de deschidere către alte modalități de gândire. Pe scurt, nu m-am simțit prea stimulat artistic și sunt momente în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
unui roman-document, realist, încet-încet cititorul poate observa că așa-zisa lume reală, cu „martori oculari“ și „surse“, se transformă în poveste, planurile se confundă, realitatea ia locul ficțiunii și invers, cei trei autori reușind prin numeroase puneri în abis „să enerveze cititorul, să facă deliciile criticii de întâmpinare - și ea, critica (nu-i așa?), tot un fel de frontieră, cu vameșii, grănicerii și traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști, o „farsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
realitate la „Convorbiri literare“), când mi le dă, îmi prezintă doar exemplare cu defecte. Unele au numai tartajul, fără file. Altele sunt tipărite pe file mai mici decât coperta, au caractere deosebite, sunt cu paginile murdărite de cerneală tipografică. Mă enervez. Când cer un exemplar ca să-l duc directorului, să-i cer socoteală, D. nu mai găsește teancul. L-a ascuns!? Exasperat iau niște ghivece cu pământ și le trântesc pe podele. De abia atunci mi se mai dau cărți pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
știe deja că 197 de persoane și organizații au fost propuse pentru premiul Nobel pentru pace pe 2008, a doua cea mai ridicată cifră din istoria prestigioasei distincții, după anul 2005 (199). Radu Muntean pentru „Suplimentul de cultură“: Ce mă enervează la filmul românesc Radu Muntean Școala românească de film Când intri în ATF, UNATC sau cum s-o mai numi școala noastră de teatru și film, ți se sugerează că, gata, ce-a fost mai greu a trecut, acum ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
până unde „nou“? Adică a fost și unul vechi de care n-a știut nimeni, sau cum? Am uitat cam repede cum ni se făcea rușine când număram pe degetele de la o mână filmele bune din cinematografia noastră. Mă mai enervează pentru că expresia, așa de rahat cum e, are o conotație pozitivă pe care, din păcate, n-o găsim în realitate. Nu-i adevărat că suntem un grup, un val, deși mi-ar plăcea să fim. Nu gândim la fel, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
deși mi-ar plăcea să fim. Nu gândim la fel, nu avem aceeași părere despre cinema și despre moralitate și, mai ales, nu putem să ne unim și să luptăm împotriva imposturii și mediocrității din cinematografie. De fapt, asta mă enervează cel mai tare, că nu suntem în stare să profităm de un moment pe care tot noi l-am creat și nu ne revoltăm suficient împotriva celor care, în trena acestui elan nesperat al filmului românesc, fac filme mai proaste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Solomon, Florin Iepan, Nae Caranfil, Vivi Drăgan, Dumitru Budrala, Tică Popescu. Oamenii ăștia, plus niște actori, doi-trei producători și câțiva critici (m-am oprit, că începuse să semene a pomelnic) au trezit din morți filmul românesc. Câțiva dintre ei mă enervează, cu unii mă văd din când în când la bere și cu foarte puțini sunt cu adevărat prieten, dar le văd cu plăcere filmele, cred că au ceva de spus și știu că au priceperea să transmită ceea ce-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ceea ce-și doresc. Mulți dintre ei sunt și producători, așa că au în plus curajul de a-și asuma răspunderea pentru produsul lor artistic. Sper să nu-i lase bateriile prea curând. Radu Muntean pentru „Suplimentul de cultură“: Ce mă enervează la filmul românesc Radu Muntean Școala românească de film Când intri în ATF, UNATC sau cum s-o mai numi școala noastră de teatru și film, ți se sugerează că, gata, ce-a fost mai greu a trecut, acum ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
până unde „nou“? Adică a fost și unul vechi de care n-a știut nimeni, sau cum? Am uitat cam repede cum ni se făcea rușine când număram pe degetele de la o mână filmele bune din cinematografia noastră. Mă mai enervează pentru că expresia, așa de rahat cum e, are o conotație pozitivă pe care, din păcate, n-o găsim în realitate. Nu-i adevărat că suntem un grup, un val, deși mi-ar plăcea să fim. Nu gândim la fel, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
deși mi-ar plăcea să fim. Nu gândim la fel, nu avem aceeași părere despre cinema și despre moralitate și, mai ales, nu putem să ne unim și să luptăm împotriva imposturii și mediocrității din cinematografie. De fapt, asta mă enervează cel mai tare, că nu suntem în stare să profităm de un moment pe care tot noi l-am creat și nu ne revoltăm suficient împotriva celor care, în trena acestui elan nesperat al filmului românesc, fac filme mai proaste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Solomon, Florin Iepan, Nae Caranfil, Vivi Drăgan, Dumitru Budrala, Tică Popescu. Oamenii ăștia, plus niște actori, doi-trei producători și câțiva critici (m-am oprit, că începuse să semene a pomelnic) au trezit din morți filmul românesc. Câțiva dintre ei mă enervează, cu unii mă văd din când în când la bere și cu foarte puțini sunt cu adevărat prieten, dar le văd cu plăcere filmele, cred că au ceva de spus și știu că au priceperea să transmită ceea ce-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
drăguț. E chiar prea drăguț ca să mai fie adevărat. Pentru că, dacă nu s-a sesizat ironia, TIFF este cel mai bizar amestec de autism și voaierism ever (dar thk Gd, gustul directorului festivalului e un spectacol destul de încântător, iar atunci când enervează, scoate din minți de-a binelea). E ca și cum Chirilov ar da o petrecere cu tot ce-i place lui să consume și te invită și pe tine. Ba, mai mult, te mai și întreabă cum te cheamă, dacă te simți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
a animației În operă individuală. Aceste ținte, formulate explicit de curator, sunt recognoscibile În lucrările alese. Peste 20 de artiști sunt prezenți, unii cu mai multe lucrări, până În august 2008. Dacă ați plâns cu Albă ca Zăpada sau v-a enervat Mickey Mouse, dacă adorați pisicile și vreți să vedeți Cartea Junglei În mediu interactiv-global, atunci clar aveți bilet de intrare În antiDisneylandul de la MNAC. Încă de la intrare Întâlniți o instalație desprinsă parcă dintr-un parc de distracții: da, e parcul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
În București. Daniel Knorr reușește să facă și prima pagină a ziarelor din România, În 2005, când s-a ocupat de pavilionul României la a 51-a ediție a Bienalei de la Veneția. Propunând un concept-limită, European Influenza, a reușit să enerveze o serie de oameni politici și jurnaliști Încrâncenați. În fond, Knorr a propus ultima fază a artei contemporane, când obiectul a fost Înlocuit cu conceptul, și materialitatea spațială cu percepția personal-temporală care materializează opera. Deschizând total un pavilion național a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
abia acum „proiectul“ meu, inconștient în mare măsură pe atunci, de a folosi toate cuvintele posibile ale limbii române... O întrebuințare a lor neforțată, cât mai plauzibilă, cât mai necesară, mai motivată estetic... dacă pot să zic așa, fără să enervez la creieraș pe nimeni... Departe de a fi o „desacralizare“ a femeii, era, s-a voit a fi, cel puțin în intenția și în putința de realizare, un major elogiu care implica absolut toată „anatomia“ și „fiziologia“ Iubitei Ideale... Păi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
că își iubește personajele - că nu le judeca, ci doar le lasă să trăiască liber, printre rânduri - și sentimentul reconfortant că oamenii, până la urmă, sunt buni. Doar lumea îi strică. Pentru încheiere, hai să zic și două lucruri care mă enervează la Dan: durerea la basca pe care o afișează atunci cand zboară cu avionul (am mai scris despre cum moțăie plictisit, ca un navetist pe ruta Pașcani-Iași, în timp ce eu tremur de emoție mai ceva decât aripile avionului intrat într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
la Iliescu. „Cei care cer instituirea stării de urgență sunt cel puțin demagogi, dacă nu inconștienți, și arată cât de mic este unul care a fost etichetat prostănacul, sau unul care a răspuns toată viața de ape și acum e enervat de ce se întâmplă cu apele“, a spus Băsescu. Era bine ca Iliescu să fi răspuns toată viața de ape. Din nefericire pentru noi toți, el și-a asumat răspunderea și pentru vreo zece ani din destinul României, când a chemat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pe frontul dintre palate nu se mai aude nici măcar o praștie, rămâne totuși „groparilor“ să speculeze în jurul raporturilor dintre partidele aliate la guvernare. Se întâmplă destule care pot fi gonflate și agravate. Uite, la Senat, Radu Berceanu (PD) s-a enervat atât de tare că i-a trântit o hârtie pe masa dlui Puiu Hașotti (PNL), a văzut o țară întreagă la televizor. Se spune că atunci Hașotti ar fi propus, în spatele ușilor închise, separarea grupurilor parlamentare ale PNL și PD
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
acest roman ați mers „pe structuri sadoveniene“. Cum v-au influențat scrierile lui Sadoveanu? M-au influențat în bine, sper... Am mai spus-o și altădată: îl consider pe Sadoveanu unul din marii scriitori ai secolului XX și m-a enervat și mă enervează („Iritatio facit versus“, nu?Ă faptul că din cauza pârdalnicului nostru idiom, nu poate fi tradus așa cum ar merita, decât cu mari pierderi. În O sută de ani... am preluat - evident, cu o tentă omagial-parodică la adresa lui - o serie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mers „pe structuri sadoveniene“. Cum v-au influențat scrierile lui Sadoveanu? M-au influențat în bine, sper... Am mai spus-o și altădată: îl consider pe Sadoveanu unul din marii scriitori ai secolului XX și m-a enervat și mă enervează („Iritatio facit versus“, nu?Ă faptul că din cauza pârdalnicului nostru idiom, nu poate fi tradus așa cum ar merita, decât cu mari pierderi. În O sută de ani... am preluat - evident, cu o tentă omagial-parodică la adresa lui - o serie de topos-uri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]