5,557 matches
-
reflecții asupra naturii politicii mondiale și, în același timp, cele mai întemeiate filosofic. Ocultată aproape două decenii de încercările realismului structural 3 de a întemeia o teorie a relațiilor internaționale pe baze pur pozitive și de critica decăzută în cealaltă extremă, a negării obiectivității realității întreprinse de teoria critică și de unii constructiviști 4, cartea prezentată acum publicului din România s-a întors la locul cuvenit recuperând, prin ceea ce s-a numit realismul neoclasic 5, viziunea conform căreia pasiunile umane, nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost neapărat aleasă de Marea Britanie, cât impusă ca o măsură de urgență de către o necesitate irepresibilă 10. Deși e adevărat, în general, că este o greșeală inițierea unei politici de cacealma, nu este mai puțin eronat să sari în cealaltă extremă și să te mulțumești cu o reputație a puterii inferioară celei deținute în realitate. Exemplele uimitoare ale acestei „politici negative de prestigiu” sunt Statele Unite și Uniunea Sovietică în perioada interbelică, mai ales în primii ani ai celui de-al doilea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lumii doar în anumite țări, dar au avut o mare influență și în alte părți. Deoarece naționalismul a individualizat caracterul național ca fiind pivotul filosofiei, programului și acțiunilor sale politice, observatorii riguroși au avut tendința de a sări în cealaltă extremă și au negat de-a dreptul existența caracterului național. Propunându-și să demonstreze esența mitică și subiectivă a naționalismului, ei au fost nerăbdători să arate că presupusul său fundament empiric, caracterul național, nu este altceva decât un mit. Putem accepta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reciprocități: serviciile îndeplinite de părți sunt echivalente cu beneficiile primite. Modelul este cel mai bine aproximat într-o alianță a egalilor care au același interes: ca răspuns la un stimul, resursele egale ale tuturor servesc unui singur scop. La cealaltă extremă se află unilateralitatea, o societas leonia, în care un membru primește din beneficii partea leului, în timp ce restul contribuie cel mai mult. Atât timp cât obiectivul alianței este menținerea integrității teritoriale și politice a celor mai mici, aceasta nu se poate deosebi de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lupta pentru putere dintre națiuni în același mod în care sistemele normative interne afectează lupta pentru putere dintre membrii unei societăți interne? 16. Moralitatea internaționalătc "16. Moralitatea internațională" O discuție despre moralitatea internațională trebuie să se ferească de cele două extreme - de a supraestima influența eticii asupra politicii internaționale sau de a o subestima prin negarea faptului că politicienii și diplomații acționează și pe baza altor considerente în afara celor care țin de puterea materială. Pe de o parte, există eroarea dublă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
VI-atc "Partea a VI‑a" LIMITĂRILE PUTERII NAȚIONALETC "LIMITĂRILE PUTERII NAȚIONALE" Dreptul internaționalTC "Dreptul internațional" 18. Principalele probleme ale dreptului internaționaltc "18. Principalele probleme ale dreptului internațional" Natura generală a dreptului internaționaltc "Natura generală a dreptului internațional" Același avertisment împotriva extremelor cu care am început discuția asupra moralității internaționale și opiniei publice internaționale trebuie să fie aplicat și discuției privind dreptul internațional. Tot mai mulți teoreticieni își exprimă opinia că nu există un asemenea lucru precum dreptul internațional. Tot mai puțini
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poporului care o posedă, iar această practică ar fi în van să se încerce să fie indusă din exterior oricărui alt popor, ale cărui natură și circumstanțe nu au condus în mod spontan la ea.** Mill s-a poziționat între extremele celor două doctrine, folosindu-se „de cantitatea de adevăr care există în amândouă”. Pe de o parte, ...instituțiile politice sunt realizate de oameni...; ele își datorează originea și întreaga existență voinței umane... Pe de altă parte, merită să fie reținut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cazurilor de gripă de tip nou AH1N1, iunie 2009 februarie 2010, în zona Iași s-a înregistrat un număr de 352 de cazuri confirmate cu virus, cu predilecție la grupa de vârstă a adultului tânăr 37,5% (132 cazuri) și extreme de 3 cazuri de 0-1 an și 10 cazuri peste 65 ani; vârful morbidității prin gripă s a suprapus cu vârful morbidității pentru cazurile IACRS pentru săptămânile 43-49 ale anului 2009, cu două vârfuri relative de morbiditate cu peste 50
CONTURUL ETIOPATOGENIC ACTUAL AL VIRUSULUI GRIPAL. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by C. Dorobăț, C. Manciuc, E. Duca () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1054]
-
în serviciile administrative din oricare organizație formală. Or, spune el în continuare, eficacitatea este compromisă atunci când procentul activităților informale crește, iar pe de altă parte, sarcina este percepută ca insuportabilă și obositoare atunci când procentajul activităților informale scade. Dacă optarea pentru extreme (procentaj mare - mic de informal) nu reprezintă soluția cea mai bună, atunci care să fie aceasta? Probabil că procentajul optim de informal ar aduce rezolvarea problemei. Iar optimalitatea acestui procentaj ar trebui stabilită în funcție de specificul organizației. Desigur că într-o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
există și diferențieri. Astfel, în timp ce la Școala de la Ohio cele două dimensiuni comportamentale sunt constructe de sine stătătoare, opuse, chiar dacă nu independente, după cum am văzut mai înainte, la Școala de la Michigan cele două „centrări” (pe angajați și pe producție) reprezintă extremele unui continuum, deci ale aceleiași dimensiuni. Aceasta înseamnă că am putea descrie mult mai nuanțat comportamentul liderului tocmai în funcție de locul ocupat de el pe acest continuum. Ideea va fi extrem de productivă pentru cercetările ulterioare. Deși leadership‑ul participativ propus de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ce pot sta la baza caracterizării comportamentului conducătorilor și, pe de altă parte, deschide perspectiva abordării situaționale a stilurilor de conducere. Figura centrală pentru ei este tot cea a conducătorului și a comportamentelor sale. Autorii imaginează un continuum cu două extreme (conducere autoritară; conducere democrată) și cu nenumărate puncte (citește „comportamente”) posibile și accesibile unui conducător. De‑a lungul acestui continuum sunt stabilite șapte comportamente ale conducătorului: 1) conducătorul ia decizia și o comunică; 2) conducătorul ia decizia, dar recunoaște că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atât pentru producție, cât și pentru problemele umane. Conducătorul ce practică acest stil caută soluții de echilibrare (de compromis), obține astfel o producție acceptabilă (fără a fi însă prea mare), fără o bruscare a personalului; utilizează logica și presiunea, evită extremele, strânge sugestii de la toți subordonații, adoptă părerea majorității, încearcă să amâne, să motiveze personalul, preferă contactele individuale, familiare, apreciază reuniunile de grup, încearcă să obțină maximum de eficacitate cu minimum de conflict, contribuie la menținerea și crearea moralului orientat spre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
anii 1939‑1940. Cei doi colaboratori ai lui Lewin arată într‑un articol succint, publicat în 1947, principalele efecte pe care le produce practicarea a „trei variații experimentale ale stilului de conducere: autoritar, democratic, laissez‑faire”. Simplificând și reținând doar extremele (stilul autoritar și stilul democratic), redăm în continuare efectele practicării lor. Efectele practicării stilului de conducere autoritar sunt: # - îngrădirea activității subordonaților și a spontaneității lor; - apariția tendinței de abandonare a responsabilităților proprii în sarcina liderilor; - absența aproape totală a tendinței
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în lumea reală, pe când leadership‑ul, un concept‑suport cultivat de academicieni și foarte puțin înrudit cu orice practică. # Cea de‑a treia situație tipică privitoare la leadership și management este o situație intermediară și se interpune între primele două extreme. Ea stabilește o relație ca de la parte la întreg între cele două noțiuni. Cei mai mulți autori consideră că leadership‑ul este o parte a managementului, chiar partea lui esențială, fundamentală. Originea acestui punct de vedere se află în lucrarea lui Fayol
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modern, reflectată în opiniile oamenilor cu privire la natura umană, la muncă, la relațiile dintre șefi și subordonați. Dacă teoria X era expresia punctului de vedere tradițional al dirijării și controlului excesiv, promovat de teoriile clasice ale organizațiilor, conducerea oscilând între două extreme (autoritară și permisivă), ambele însă cu efecte negative, teoria Y reprezenta punctul de vedere modern al integrării scopurilor individuale în cel colectiv, promovat de teoriile moderne. Teoria Y era susținătoarea conducerii participative, care îi învață pe oameni să‑și canalizeze
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mare, valoarea ei în timp va scădea; dacă aprecierea este făcută prea rar, subordonații vor deveni suspicioși atunci când o vor primi. De unde trebuie să deducem că aprecierea va fi eficientă doar atunci când managerii vor stabili un echilibru între cele două extreme. S-a observat că aprecierile au cel mai mare impact dacă urmează imediat după comportamentul dorit. Dacă un angajat percepe aprecierea ca fiind sinceră, va fi motivat mai mult. La fel de important este și nivelul de performanță ce trebuie atins pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
înalte, de a promova înaintea altora, de a fi gratificați suplimentar, de a li se recunoaște eventualele merite etc. conduc, cel mai frecvent, la apariția conflictelor intragrupale. Ca și în cazurile anterioare, sursele generatoare de conflicte la nivel intragrupal sunt extreme de numeroase. Dăm ca exemplu doar câteva dintre ele. Necoincidența dintre srtucturile formale și cele informale. Când constrângerile structurilor formale devin foarte puternice, depășind anumite limite tolerabile, când ele nu răspund mai deloc trebuințelor individuale ale membrilor grupurilor, aceștia din
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acestea manifestă o slabă autodisciplină, slabă capacitate de concentrare și tendințe către reacții zgomotoase. Superficial pot fi primitoare, încântătoare, însă deseori sinceritatea, empatia și considerația pentru ceilalți sunt slab dezvotate. Îi folosesc pe alții pentru propriile lor câștiguri. Alternează între extremele idealizării și devalorizării. Relațiile lor tind a fi instabile. Când fantezia puterii, succesului, strălucirii nelimitate este atacată, astfel de lideri reacționează cu furie, mânie și acte răzbunătoare. Ei își apropie persoane cu structură de personalitate dependentă. Stilul grandios al acestor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de: Semnificație, unicitate, acceptare comparate cu insignificanta, a fi ignorat, parasit, plictisit. Competenta comparata cu umilință, rușine,indiferenta. Dragoste, apreciere sau diferențe, apropiere emoțională,compara te cu neplăcut, respins, rece, impersonal. Simptome ale unor probleme rezolvate exprimate prin: Dominare, retragere extrema, date autobiografice, experiențe personale (povesti de război) incapacitatea de a lua decizii, politețe fata de figurile importante, inflexibilitate in ceea ce privește locurile Lupte pentru conducere, adepți supuși, pauze lungi, discuții despre: Sarcini, reguli și proceduri, autorități, și pers, recomandate de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
două limbi au fost Învățate În două contexte diferite. Este de la sine Înțeles că și identitățile culturale respective vor fi fundamental diferite. Totuși, distincția compus/coordonat nu trebuie privită ca o dihotomie absolută, ci mai curând ca reprezentând cele două extreme ale unei linii continue de-a lungul căreia se pot Întâlni o multitudine de situații. Ca să revenim la definiția termenului bilingv, unii emit o judecată de valoare și afirmă că putem fi considerați bilingvi În momentul În care vorbim bine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-și urmări propriile interese. Dacă unii consideră, urmându-i pe Robert Dahl, Seymour Lipset sau Steve Rokkan, că multiplicitatea afilierilor și a intereselor, Întretăierea faliilor de separare și acțiunea conciliatoare a elitelor Întăresc stabilitatea democrațiilor moderne și permit evitarea „escaladării extremelor”, alții atrag atenția asupra apariției unor noi mișcări sociale (Alain Touraine), asupra condițiilor de mobilizare a resurselor (Anthony Oberschall), asupra factorilor care condiționează participarea politică (Charles Tilly), precum și asupra distribuției inegale a autorității (Ralf Dahrendorf) În funcție de specificitățile naționale (Theda Skocpol
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și În psihosociologia cognitivă și a reprezentărilor: există o inflație și o saturație de gânduri cu potențial fascist, violente, intolerante sau reducționiste În mediul Înconjurător restrâns sau extins. Pericolul reacției la contextul internațional și la influența discursurilor liderilor emblematici de extremă dreaptă sau integriști rezidă În reactivarea neîncetată și obsedantă a unei tendințe denigratoare, xenofobe și discriminatorii care otrăvește relațiile sociale. Mai trebuie puse În evidență și alte ambiguități, ca discursurile multor membri ai partidelor de stânga din Franța, care apărau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
situație, independent de coloratura ideologică a celui care vehiculează o prejudecată. Lucrările lui Milton Rokeach despre dogmatism indică existența unei asemenea conformații atât la persoanele cu vederi de stânga, cât și la simpatizanții dreptei (Rokeach, 1960). Analiza electorală a votului extremei drepte arată, de altfel, că populația comunelor „roșii”, uneori comuniste, din jurul Parisului sau Marsiliei a votat, cel puțin În parte, cu „Frontul Național” la mijlocul anilor ’80. Cercetările lui Jean-Pierre Deconchy În mediile catolice (Deconchy, 1980) sau lucrările lui Thomas Pettigrew
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Cea mai curentă corespunde scenariului adaptării sau conformismului. Atunci când se produce un exces de zel, se deschide calea către ritualizare. O altă strategie, opusă acesteia, este revolta. Contestarea se poate referi aici la ansamblul valorilor dominante și poate favoriza „escaladarea extremelor”. Mai pot fi valorizate și practicile de refuzare a implicării sau de evadare, de exemplu În vis sau În misticism: retragerea este În acest caz voluntară. Ultima soluție, specifică minorităților active, este inovarea, care se poate traduce prin adaptări, reforme
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naștere a fetițelor În China antică, o simplă formă de reglare demografică. În cadrul revoluțiilor, se folosesc metode rapide și violente pentru instaurarea unei noi ordini (1793 În Franța, 1917 În Rusia). Se produce atunci, după ruptura afirmată, o escaladare a extremelor, până când elitele revoluționare și-au construit ierarhiile și Directoratul. Așa cum iacobinii au copiat tradițiile centralizatoare ale Vechiului Regim, partidul comunist s-a convertit din interior la autoritarismul țarilor. Formă exasperată a violenței, Însă cu grade de cruzime greu de apreciat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]