7,566 matches
-
trecuse aparatul de ras ieșeau În evidență, ca niște țepi, deasupra mărului lui Adam. — Da, așa-i, spuse el coborîndu-și glasul, oarecum ușurat, dar parcă aștepta ceva. Uitați! CÎtă lume pleacă tot timpul undeva. Fiecare are un țel... un număr fantastic de țeluri... De aceea Îmi place să stau aici și să privesc. Dacă te agăți de fleacuri, rămîi În urmă... și toți merg și merg fără pic de odihnă. Ce s-ar Întîmpla dacă și-ar pierde ținta și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
feminismului teoretic exploziv, creativ, curajos de atunci, din 1991, nu m-ar fi atras cu nimic. Nu fiindcă cred că Sexualities nu este un subiect important, ci fiindcă cred că orice monoexplicație e ridicolă. Și că mai este și o fantastică diversiune. De la studii feministe s-a ajuns la „suportabilul”, anestezicul „studii de gen”, unde au început să fie strecurate până la aglomerare gay and lesbian studies. Foarte importante. Dar cu totul altceva decât problema patriarhatului ca putere epistemică, politică, economică. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acasă niscai semne de interes pentru ființa pântecantropică a bărbatului iubit. A luat zacuscă, halva, telemea, așa, ca la Balcani. Mi-a fost drag și bine cu fata asta. Apropo de Balcani și de Orient, aici simpatiile și alianțele sunt fantastice. Eu am două prăvălioare, Sahara Mart și Turqoise. Ambii proprietari sunt arabi și lucrează la magazin cu nevestele. Angajează part-time studenți din estul Europei (români, bulgari), au clientelă multă din estul Europei. De câte ori merg acolo vorbesc cu mine, mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să vin în mod special. A fost foarte frumos la ei. Au o căsuță relativ ca a noastră, dar cu mai multe spații deschise jos, ca și când parterul ar fi continuu, și mai multe oglinzi care creează un efect de multiplicare fantastic. A fost toată lumea din aripa liberală și au lipsit toți conservatorii (incluzi aici și pe Hart și Ostromii). Lumea nu e chiar așa de educată pentru vizite. Cel mult s-au lipit de câte un vin, exceptând-o pe Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mircea Miclea. Mi-am plimbat palinca pe cerul gurii și mi-am amintit de „Ș-așa-mi vine câteodată să dau cu cuțâtu-n piatră!”. Dar mi-am amintit și de prietenul meu, M.M., de poveștile noastre emailate și de forța fantastică pe care o răspândește în jur. Seara de Crăciun am petrecut-o la mama Cristinei, Mioara. O femeie incredibilă. Intră în al 90-lea an de viață. După socotelile noastre, ea a trăit tinerețea în capitalismul românesc interbelic, maturitatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era termenul generic folosit pentru orice stație de benzină. Prescurtarea frecventă a cuvântului tovarăș. Acum, în 23 august 2004, când recitesc povestea acelei zile fericite, mă sună Liviu de la New York să îmi spună „La mulți ani!”. Hazardul. Hazardul și bucuria fantastică să fie adevărat după 15 ani că noi sărbătorim 23 augustul nostru peste mări și țări, globe-trotteri liberi. Cineva, acolo sus, desigur că ne iubește. Membre AnA. AnA este, până la ora actuală, cea mai cunoscută organizație feministă din țeara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era, socoteam, o completare sfidătoare a principiilor de drept, aici în inima aplicării lor (poate nu era așa), mă gândeam la Grotius, Josserand, Jering, Planiol, Dongorozi; seara gândul luneca spre Keti. În orașul acesta o cunoscusem, petrecusem lângă ea amurguri fantastice urcând dinspre fluviu. Ce-ar fi putut să înțeleagă „bătrânul” președinte din toate acestea? Înainte de depunerea jurământului, mă reținuse un sfert de oră în cabinetul său pentru unele sfaturi pe care le socotea „esențiale” - și erau, firește, înainte de intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și care-l străbate, premoniția pieirii și renașterii lui infinite. Simțeam că se întâmplase ceva nerepetabil, că un adevăr fantastic se descoperise pentru prima dată și pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis, cămașă albă și cravată la culoarea costumului, în ciuda unei benzi înguste de mătase neagră ce-o visam înnodându-se lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere, rămase din întregul „Ecaterina Perussi” de altădată și imediat sub asta, pe brațul vertical, scris în paranteză, surprinzător de clar după șapte ani, ca o fantastică voință de supraviețuire - o simțeam anume pentru mine, un fel de strigăt - vopseaua ușor decolorată - numele din grădina publică, scris cu majuscule: KETI, iar mai jos: 1924 - 1941. Mâna de oameni care însoțise sicriul începu să părăsească locul îngropării, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnule judecător: astăzi se împlinesc patruzeci de zile de la plecarea doamnei Perussi. Ieri i-am făcut pomenirea. - Nu e nici o coincidență, doamnă, am venit anume pentru asta. Îi spuneam adevărul, dar omisesem, intenționat, să adaug că simțisem și o nevoie fantastică să vin în casa în care locuise Keti. Aveam senzația apropierii de ea; creștea o lume parcă de mult cunoscută, mi se dezvăluia într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
desigur, acolo la interferența marilor religii din această parte a lumii, „Iudith!, spuneam, Iudith!”... ea stătea supusă ușoarei adieri dinspre Muntele Sinai și dealul Căpățânii, în timp ce domnul Pavel ne căuta în vis lângă tufele de măslini, să venim să vedem fantasticul răsărit de soare dinspre Marea Roșie... În seara aceea - căci mă prinse înserarea acolo - soba bucătăriei iradia o dulce căldură, mângâietoare; doamna Pavel, în sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mâncându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
teamă, nebănuind că-i aștept cu disperare, eliberatori, nu mă înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet în gând; între mine și ea începe o depărtare - a început de mult! - mai fantastică decât această câmpie dintre noi, căci nu e o depărtare de spațiu - spațiul poate fi învins foarte ușor și oricând - ci una de timp. Singurul lucru comun, la care putem privi amândoi în același timp, e cerul care ne acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Și din cerdacul casei, Ana, dreaptă, nemișcată, asemeni unei statui, se uita spre mine; părea să-mi urmărească plecarea deși privea în gol. 7. Era în dimineața unei zile de luni, când doamna Pavel primi - în timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea Margăi Popescu, că nu se mai întoarce în țară. Rămase înmărmurită. La prânz, când venii acasă, abia putu vorbi. Îmi citi scrisoarea adresată ei, după care mi-o întinse pe cea rânduită pentru mine, amândouă în același plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grăbit, când se află noaptea în singurătate și mai cu samă într-o clădire pustie. Vedeți că impresii de treizeci de ani mă tulbură încă. Lumina tainică da un colorit cumplit odăii; în marea de negură luminoasă de afară, forme fantastice treceau, figuri sinistre, trupuri nalte și mlădioase, și toate într-o tăcere și într-o singurătate stăruitoare. Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
limpede macar că am băut mai multe pahare decât trebuia. Voi, acum, o să înțelegeți ușor că horcăitul putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci, ațâțat, pregătit de ciudățenia împrejurărilor, nu puteam să cred decât anumite lucruri. Dar lucrurile acestea n-au nici o însemnătate - adică n-ar avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
demult, 1908 Mergând spre Hârlău a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 34 din 19 august 1907. Concentrat în tabăra de la Șipote, în perioada august-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experiența acelei aplicații în scrierea povestirii. A fost considerată proză fantastică pentru prima dată de către Nicolae Manolescu, care a observat anticiparea temei „rătăcirii“, precum și stilul nuvelelor lui Eliade, mai exact din La țigănci și 12.000 de capete de vită. Fiorultc " Fiorul" Acum opt ani, aveam numai moșia de la câmp, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce pe-acolo... Eu cu dânsa m-am sfădit!... Atuncea de unde știi toate acestea?... Ștefan se opri și se întoarse spre fată. Se opri și ea. Erau singuri, într-un colț depărtat de toloacă, în capul mahalalei, împresurați de împletituri fantastice de spini și buruiene, sub pulberea nelămurită, fugară, schimbătoare, a lunii. Vântul fugea slobod împrejurul lor, îi împresura în vârtejuri călduțe. Ea îl privea deodată în față cu ochii arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rabinul... sfârși cu pătrundere Sanis. Trebuie să facem logodna cu feciorul Căprarului... Dar peste cele din urmă cuvinte ale lui, se revărsară ca dintr-un zăgaz furtunos plângerile întețite ale bolnavei. Țipete aspre, fără sfârșit, ca în ghiarele unor fiare fantastice. Femeile, cu vorbe repezi, grămădiră pe bărbat spre ușă. Și Sanis, cu gândul la minunata lui poveste, ieși grăbit s-o spuie și altora, la un pahar de vin. De pe podeț totuși mai întrebă o dată: —Bine, da’ de ce țipă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stufos și zbârlit. Printre bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi alungând căprioarele. Neagra Șarului, 1922 Pe Deleleu a fost publicată prima dată în Însemnări literare, nr. 37 din 1919. Cadrul povestirii se spune că i-ar fi fost inspirat prozatorului de pădurea Bârnova, unde, în acea perioadă, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai ciudat lucru - în ciuda durerii și a suferinței încă proaspete - aproape în fiecare zi, câte un membru al familiei mele venea, se așeza pe pat și mă ruga să-i arăt trusa mea de machiaj. Erau uluiți de slujba mea fantastică și nu făceau nici un efort să-și ascundă uimirea că mă pălise norocul tocmai pe mine. Maggie se îndrepta spre trusa de machiaj ca un somnambul cu mâinile întinse. —Pot să mă uit? —Te rog. Iar trusa mea de duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un spațiu așa de mic, deși Jacqui mergea uneori prin baruri și agăța bărbați doar ca să poată să doarmă o noapte într-un apartament normal. De îndată, m-am înscris la mai multe agenții selecte de recrutare, cu un CV fantastic, înflorit doar pe alocuri. Am mers la câteva interviuri, dar nu am primit nici o ofertă serioasă și chiar începeam să mă îngrijorez când, într-o dimineață de marți, am primit un telefon să mă deplasez rapid la McArthur on the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să termine, George trecuse mai departe. Dar tu ce ai face? A dat ocol mesei și a primit ideile obișnuite, fumate de mult; promovarea prin intermediul vedetelor; campanii de presă; excursii pentru toți redactorii de marcă din domeniu într-un loc fantastic - dacă se poate pe Marte. Când a ajuns la mine, Ariella a încercat disperat să-i spună că eu sunt zero barat, nimeni, un simplu roboțel, dar George a insistat: —Lucrează la voi, nu? Cum te cheamă? Anna? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
biliard. În jurul genunchilor noștri se încolăceau vălătuci de fum - barmanul a explicat că încercau să recreeze zilele de glorie dinaintea interdicției fumatului - și, la cerere, i-am povestit lui Aidan despre viața mea ca asistentă de magician. — Ni se spune Fantasticii Marvo și Gizelda. Gizelda e numele meu de scenă și suntem un fenomen în MidWest. Îmi cos singură, de mână, costumele de scenă, șase sute de paiete de costum. Intru în transă în timp ce le fac. Marvo e, de fapt, tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pat, cu obloanele trase. — Dar e o după-amiază frumoasă și însorită. N-ar trebui să stai ascunsă în casă. A început să râdă. — Asta era replica mea. Hai să mergem în parc, am zis. — Nu. — Te rog. —OK. —Doamne, ești fantastică. Îți... recapeți așa repede buna dispoziție. —Nu chiar. Tocmai am fumat ultima țigară și trebuia să ies oricum. Ne vedem într-o jumătate de oră. Mi-am luat cheile și, chiar atunci, a sunat telefonul. M-am oprit lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]