9,442 matches
-
atît la nivel macrostructural, cît și la nivel structural, încît povestirea (histoire), de exemplu, redă evenimentele în ordine ascendentă, construind astfel subiectul individual și social. Timpul povestirii avînd această structură ascendentă, evenimentele referențiale vizate sînt de ordinul experienței sau al ficțiunii. De aceea, se afirmă că textualitatea narativă este o textualitate a iconicității prin motivare. Desigur, această ordine progresivă poate deveni locul unor anacronii (mai rar, proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică, prin întoarcerea în trecut), dar acestea nu au
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este atribuit unui personaj diferit de locutorul care își manifestă identitatea. De fiecare dată cînd, într-un enunț, responsabilitatea a ceea ce este spus revine mai multor instanțe, se vorbește de polifonie. Enunțiatorul este, pentru locutor, aproximativ ceea ce personajul dintr-o ficțiune este pentru autorul acesteia. Ca intervenienți discursivi, enunțiatorii sînt cei ale căror voci sînt prevăzute în enunțare, fără a le putea atribui cuvinte precise; ei nu vorbesc cu adevărat, dar enunțarea le permite exprimarea unui punct de vedere. O. Ducrot
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se atribuie trăsătura subînțeles pentru ceea ce într-o frază nu este exprimat, dar care este implicat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gîndire mitică, utopie - istorie, utopie - realitate, utopie - politică, utopie - filozofie, utopie - sociologie, utopie - literatură. Astfel, dinspre istorie, politică, filozofie, sociologie, utopia este văzută drept un vehicul de idei, în timp ce literatura urmărește forma și tehnicile literare specifice. Așadar, discursul utopic folosește ficțiunea pentru a pune în circulație convingeri, teze și idei, împrumută cîte ceva de la fiecare disciplină care o revendică, de la filozofie, metoda ipotetico-deductivă, de la literatură, poncifele, de la istorie, politologie și sociologie, problematica. Ca atare, utopia este un gen literar, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identitate. Se pare, deci, că miza ideologică îngrădește destul de mult posibilitățile de exprimare a structurilor literare. O dată cu proliferarea literaturii distopice însă, în secolul al XX-lea, se poate vorbi de scrieri valoroase și din punct de vedere literar. V. distopie, ficțiune, narațiune. CIORĂNESCU 1972; ANTOHI 1991. OI V VALOARE. Deși cuvîntul valoare nu se poate considera ca element din terminologia științei limbii și, în consecință, nici din cea care ține de analliza discursului, el nu este totuși în afara acestei terminologii, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Poétique", Paris, 1979; Palimpsestes. La Littérature au second degré, Seuil, col. "Essais", Paris, 1982; Nouveau Discours du récit, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1983; Seuils, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1987; Fiction et diction, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1991 (Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, Editura Univers, București, 1994); Immanence et Transcendance, Ed. du Seuil. Paris. 1994; La Relation esthetique, Ed. du Seuil, Paris, 1997 (trad. rom. Opera artei (2 vol.): (I). Imanență și transcendență, Editura Univers, 1999, (II). Relația estetică, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul definește prilejul nimerit în care are loc o sărbătoare, timpul, spațiul și contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înțelege deopotrivă celebrarea supraumanului și ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înțelege acea ficțiune a violenței, acea exorcizare a ei în cadrul conflictelor ceremoniale ce au loc între cetele de călușari sau între alaiurile de măști din cadrul Malancei bucovinene. Practica fericirii este o excelentă, modernă și erudită lucrare de antropologie culturală, „o aventură unică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
discuțiile despre muzică, literatură și civilizație. Deși autorul mărturisește în nenumărate rânduri că și-a scris amintirile proprii („Scriu toate acestea de-a valma, așa cum îmi vin în gând, fără să încerc să transform povestirea în proză beletristică”), senzația de ficțiune stăruie peste tot. Regretul pentru vremurile trecute revine mereu și Galațiul devine un fel de Arcadie pierdută. Alt volum memorialistic, Amintiri din război. 1941-1944 (1998), păstrează același timbru discret, dar aici istorisirea este mai înnegurată. Războiul este văzut ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
cu ceea ce puteau totuși să evite. Individualiști, au un sentiment viu al naturii. Valoare dominantă: intimitatea. ● Nervoșii cu dispoziție variabilă vor să epateze și să atragă atenția. Indiferenți la obiectivitate, simt nevoia de a Înfrumuseța realitatea (ajungând de la minciună la ficțiune poetică). Au un gust pronunțat bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat și numai ce le place. Au nevoie de excitații pentru a se smulge inactivității și plictiselii. Inconstanți În afecțiunile lor: repede seduși, repede consolați. Valoare dominantă: divertismentul. ● Flegmaticii oamenii obișnuințelor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente”, o carte de mare valoare documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea autoarei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum, în imitația după Bucolicele lui Virgiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Acest Paulin ar fi trăit în Galia Narbonensis; după unii, lângă Pirinei, potrivit altora, ar fi vorba de un epicop din Biterrae (Béziers), despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era structurată ca o povestire făcută pentru un anume Teostene a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgân învățat care nu e numit, însă e menționat ca filosof sau „filolog”. În realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgânul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e greu să ne închipuim că acest important grup de tratate s-a pierdut în întregime în timp ce operele celelalte constituie o tradiție unitară, transmisă dintotdeuna ca un corpus compact. Așadar, e foarte posibil să avem de-a face cu o ficțiune. Aceste șapte (!) tratate pierdute ar asigura, judecând după trimiterile prezente în celelalte, acoperirea unor teme teologice dezvoltate puțin sau deloc în operele existente și le-ar îngloba așadar pe acestea într-un proiect teologic „total”. Am avea astfel un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
caz, o societate civilă sau o societate civilă "mai civilă" este considerată a fi un important obiectiv politic. Instituții sociale ca piețele, sferele publice și asociațiile voluntare, care sînt în afara controlului direct al statului, sînt considerate a fi binevenite. Marile ficțiuni privind primatul instituțiilor de stat sînt lăsate în urmă. În locul lor apar noi controverse despre tipuri de compromisuri posibile între instituțiile de stat și cele civile și despre natura, eficiența și limitele instituțiilor societății civile. Presupunerea universală că o mai
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
asemănător unui stat teritorial suveran este o condiție fundamentală pentru încetarea războiului necivil și pentru recrearea structurilor moleculare ale unei societăți civile; în alte contexte de exemplu, lupta Marii Britanii împotriva Argentinei în războiul din Insulele Malvine încercările de a sprijini ficțiunea unui stat teritorial suveran au consecințe bizare, care se termină cu vărsări de sînge inutile. Dimpotrivă, în cazurile de necivilitate mai blînde, ca de exemplu simplele agresiuni, aceia care au comis un act de violență pot fi arestați de poliție
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a altora) legate cumva prin definiție de ceea ce numim societate politică, adică de zona vieții sociale prinse între lumea puterii și a banilor (stat/economie) și asociațiile de grup prepolitice ale societății civile 21. Conceptul de "societate politică" este o ficțiune demodată a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Iar geografiile politice presupuse de teoria habermasiană sau de teoriile din cadrul modelului "serviciu public" al sferei publice sînt toate inadecvate. Sferele publice se pot dezvolta și se dezvoltă în cadrul diferitelor
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Debutează cu cronică literară în „Amfiteatru” (1986). Extrem de prezent în viața culturală, de la cenacluri și emisiuni literare până la lansări și prefațări de carte, B. se construiește ca un critic afiliat programatic generațiilor ’80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe strada Toamnei și Doamna Ovary (dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
1993, 40; Al. Pintescu, Dan Silviu Boerescu, PSS, 1994, 1; Ștefan Ion Ghilimescu, Dan Silviu Boerescu, LCF, 1994, 20; Rodica Draghincescu, Monogramă literară: Dan Silviu Boerescu, „Zburătorul”, 1996, 1-2-3; Alex. Ștefănescu, O pasiune pentru pisici, RL, 1997, 40; Ioan Lascu, Ficțiunea critică, R, 1998, 1; Evelina Cârlingeanu, Discreta insolență a slăbiciunilor, TMS, 1998, 1; Dan Perșa, „Chef cu femei urâte”, TMS, 1998, 2; Geo Vasile, Desant epic pentru 2000, RL, 2000, 1; Dimisianu, Lumea, 465-468. R.B.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
apele, ultimul roman al lui B. și totodată cel mai nerealizat. Înscris în ciclul romanesc dedicat contemporaneității, Neamul Coțofănesc a fost interzis de sinodul Bisericii Ortodoxe Române, odată cu Icoane de lemn de T. Arghezi și Marele Duhovnic de V. Eftimiu. Ficțiunea epică este săracă, dar suplinită printr-o neistovită imaginație lubrică și ample digresiuni jurnalistice. Scriitorul ar fi plecat, se pare, de la un caz real, în marginea căruia a închipuit o serie de evenimente ce se petrec în Moldova, în timpul războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite concepția atomistă a naturii, întregul ei spațiu fiind un recipient de atomi mobili și staționari, permițând pe alocuri golul, ca realități cu existență eternă. Înțelesul modern al atomului
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
al omului, ele diferind cu mai puțin de 2%. Filmul Procesul maimuțelor, devenit oda darwininsmului, demonstrează cu succes această teză. În anul 1952 a apărut cartea lui Jean Marcel Bruller (pseudonim Vercors) Animalele pervertite (Les animaux dénaturés). Cartea este o ficțiune în care o expediție imaginară în Noua Guinee, cu scopul de a găsi fosile de om primitiv, descoperă, la o distanță de 700 de mile depărtare de orice regiune locuită, un trib de troglodiți. Aceștia își săpau locuințele în munți
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Istoria U.R.S.S.”, iar la Palatul pionierilor un cor de copii interpretează cântece mobilizatoare... Confruntat cu acest coșmar suprarealist, te încearcă un frison rece și cauți să părăsești cât mai repede aceste locuri... Tabloul descris mai sus nu este o ficțiune, ci reprezintă o realitate foarte palpabilă, care poate fi găsită, descoperită la o distanță de nici o sută de kilometri de Chișinău. În anul de grație 1997 după Christos, Republica Moldova este o „țară” cu trei steaguri, „țară” în care conviețuiesc, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
salvatori ai neamului tocmai pe acei care, sunt principalii vinovați de dezastru. PDAM, partidul majoritar din parlament, care prin neplata pensiilor, a făcut să sufere și să moară de foame sute și mii de bătrâni, are acum bani să sponsorizeze ficțiunile mitologice ale lui Ion Druță. Iar ex-prim-ministrul Andrei Sangheli, alungat din post printr-un strivitor vot de blam al populației, va fi, alături de prozator, principalul artizan al acestor construcții de cult mistagogic și religios, la care basarabenii, atâția câți vor
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
îndelung gestată, a erupt sub forma unei replici mânioase la refuzul Uniunii Scriitorilor de a accepta amplasarea pe Aleea Clasicilor Români a bustului lui Andrei Pavlovici Lupan, un ideolog versificator-comunist. Mânia lui Ion Druță, care a declanșat, cum se vede, ficțiunile sale creștine, a fost determinată (mai ales!) de faptul că, prin refuzul său, Uniunea Scriitorilor i-a replicat într-un fel lui Petru Lucinschi, faptul că îl recomandă insistent pe Lupan pentru Aleea Clasicilor, președintele țării descoperindu-și astfel - pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]