51,126 matches
-
am întâlnit, înafara lui Virgil Popescu, pe Mihai Alexandru, Gabriel Băruță (acesta e numele corect), Eduard Cârcotă, Bogdan Tașcău (a fost câștigător cu ani în urmă, în egală măsură component al grupului Todomondo). Piesa lui Mihai Alexandru, locul 6 la final (6+4, primele fiind punctele la juriu, ale doilea la televot), a fost una din cele mai bune din concurs, compozitorul mizând și la actuala ediție pe “nepoata” lui Carlos Santana (am înțeles că “unchiul” nici n-o cunoaște!), mexicanca
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
dus de lângă voi?”, “Numai una”, “O adoram de-o vreme- ntreagă”, “De ți-ar spune poarta ta...”, “Dragoste, buruiană rea”, “De tine nu-mi mai este dor” și alte piese intrate în conștiința marelui public. Ca un corolar, la final toți participanții au interpretat laolaltă cu publicul un vechi cântec de Crăciun și “Ciobănaș cu 300 de oi”. A fost, cu adevărat, o seară magică!
Parfum de crizanteme by Fulvia MIcu () [Corola-journal/Journalistic/83416_a_84741]
-
scenă 4 din cele mai mari șlagăre, pentru a rezulta o seară cu adevărat magică. Și a rezultat! Veteranul spectacolului, Alexandru Jula, nu putea ocoli “Soția prietenului meu” sau “Floare albă din Pireu”, dar a spus și glume, pentru ca la final toată sala să cânte cu el amuzantul “La viața mea”. Mezina Carmen Trandafir, 38 de ani, s-a bazat, firesc, pe șlagărele lui Marius Țeicu și George Natsis, în timp ce Daniel Iordăchioae a făcut apel la piesele de succes scrise pentru
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
sale, după care, într-o formă de zile mari (la ea fiecare gest sau cuvânt este gândit), a evocat, în două binecunoscute compoziții proprii, “Căsuța de la marginea satului” și “Cafeneaua” unde stă într-un colț, privind cum afară plouă, plouă... Finalul recitalului ei a fost ca un mesaj dureros și nostalgic, din partea tuturor artiștilor din spectacol, pentru publicul care, ridicat în picioare, ovaționa, prin piesa lui Gherase Dendrino, “Să nu ne despărțim”. Nouă ne revine de fapt datoria de a face
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
și apoi, tradiționala cămașă de noapte. La un moment dat personajelor li se împart chiar și niște pături (?) portocalii cu care se învelesc. Toate aceste au fost concepute de Viorica Petrovici. Că celebrul „Esultate” e cântat din lojă și că finalul operei îl găsește pe Iago, ca invingător absolut, în aceeași lojă, sunt „găselnițe” ce pot provoca impresie. După cum, „ploaia” de batiste din tabloul sosirii oaspeților venețieni este emoționantă și de efect. Aici și trăirile obsedatului și „cocârjatului” Otello, ajuns aproape de
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
doar în intimitatea unui grup. Deși unele nici acolo plăcute, precum, să spunem, tăiatul unghiilor. S-a servit masa și s-a băut, și, pe rând, câte un invitat a citit fragmente din biografia gazdei. Unii s-au amețit către final, precum Florin Fieroiu. Care, prinzând curaj, fapt sinonim cu a nu mai avea control complet asupra sa, a început să prezinte într-o lumină nefavorabilă episoade din biografia gazdei. Justificându-se prin nevoia de sinceritate absolută și, probabil din același
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
atât de drăgăstos ca Răzvanť. Bine, dar eu sunt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul în scopuri educative, am principii, cânt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. Așadar, despre mine e vorba !") pentru ca finalul să poarte cu el valorizarea, intact necruțătoare ("Și aflăm că de Anul Nou pleacă la St. Tropez. Și Dan Sociu semnează postfața. Cică el ar fi autorul, se spune în Academia Cațavencu. Numai că pentru a te numi autor trebuie
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
îți rămâne în minte, te obsedează, pentru ca ajuns acasă, dintr-o dată, să ai marea revelație și să simți cum toate simbolurile și sensurile ce păreau obscure încep să se dezlege ca prin farmec. Toate personajele din romanul Atrium ajung în final să eșueze într-un fel sau altul. Eșecul este înscris în însăși condiția de muritori a oamenilor. Toate succesele sunt relative câtă vreme, mai devreme sau mai târziu, indiferent de prestigiu și de avere, așteaptă implacabil moartea. Îndoiala, umbra eșecului
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
lumea cealaltă, fie exilatul conștient că ochii și-au mutat vederea spre interior, iar "viața nu iartă norocul ce nu mai vrea să cîștige", un alt fel de a mărturisi că autenticitatea căutării, libertatea poetică se plătesc. Stranie este, în final, sugestia resurecției: "într-o noapte mă vei găsi sloi/ cu o gaură în scăfîrlie ca o flacără albă/ luminînd sub văpaia lunii într-o crevasă/ pierdută prin munți dar dînd totuși din aripi" (O femeie...).; "durerea e o altă față
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
îndrăgostit de domnișoara Nelli Filipescu. I-am făcut confidențe. Și mai știe cât de distrați sunt îndrăgostiții. P.S. 2 Iartă-mă, Nelli." (pag. 31) Game, set și meci Dinu ! Orice arbitru, în special unul al eleganței, ar decreta asta la finalul lecturii. Dincolo de asemenea jurizări empatice, însă, un asemenea unghi de discuție, interesat de strategiile rafinate ale ieșirii din impas, mi-a fost sugerat de un amănunt pe care, închizând cartea, nu reușisem să mi-l clarific. Cum se face că
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
acestei scene apăsătoare. În seara când am văzut eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat. Dar ceea ce este cu adevărat descumpănitor este finalul, când corpurile nu mai viermuiesc, ci se așează învinse, pe jos. Acum nu mai sunt amestecate, dar sunt înfrânte. Indiferența unor personaje față de celelalte, lipsa de sentiment, lipsa de mister, totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
complicitate cu ratarea a amicilor de bine. Cîteodată, însă, punînd armele jos, și sburătorii sînt oameni, cu sensibilități, cu delicateți între cunoscuți vechi. De pildă, în Versuri-le pentru Monica, grupaje în care semnează mai toți apropiații. Rețin - tulburătoare presimțire... - finalul unei poezii de Aderca: "Bine știu - și-aștept cu spaimă - / Că din primul pas în lume,/ Lumea ai s'o schimbi." La fel cum a schimbat lumea literelor o colecție subțire, ordonată, cu tablă de materii la sfîrșit, pe autori
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste, care se hrănesc cu speranțe oarbe, și, în final, ca o lovitură de grație execuția cu sînge rece. Nu căderea trupurilor, nu ultimele cuvinte, frînturile de rugăciune, nu groapa comună deschisă la picioare, ci eficiența mașinii de tocat, o găleată cu apă care spală superficial sîngele și... următorul! Sentimentul
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
mai tremură ușor înainte de a fi complet înghițită de pămînt, aceasta este totul. Adus în pragul camerei de execuție, generalul are o mișcare de recul, el vede ceea ce noi nu vedem încă, urmele de sînge. Cu o tăietură impecabilă, crudă, finalul neiertător poartă amprenta marelui regizor care pare să regăsească sobrietatea aproape analitică a unei priviri în abis.
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de crucificat al lui Lear, interpretat de un mare actor, Piotr Semak. Ochii lui, fața smeadă, părul lung, prins la spate în coadă, veștmîntul lung, alb, monahal, mirările, tăcerile lui, dansul automat din final de păpușă stricată, felul în care a trecut rampa din prima secundă, lucru dificil pe scena mare a Teatrului Național, mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse dramatic pe negrul scenei. Brațul întins de Lear peste corpul
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
a respectat sacrosanta lege (pentru el, totdeauna) a contrastului, a simetriei. Doar secțiunea mediană a seriei de variațiuni a avut parte de un tușeu puternic accentuat, secțiunile extreme fiind tratate cu o delicatețe diafană (dacă îmi este acceptat pleonasmul). În final, câteva note preclasic-europene sânt o pată de culoare inspirat lăsată să cadă pe linia melodică de jazz pur. Stimulat de aranjamentul lui Nicolas Simion pe o temă din Suita a II-a pentru orchestră de George Enescu, Körössy a improvizat
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
mod clar ori discret concepții armonice romantice Liszt, Chopin, Schubert), postromantice (Rahmaninov, Skriabin), impresioniste (Debussy); ritmul este de trei tipuri: foarte puternic, intens swingat în tempo mișcat și mediu, (inclusiv în creațiile free), ad libitum (în special în introduceri și finaluri), total liber în variațiunile din perioada americană; 2. caracterul contrastant prin forța sau finețea tușeului pianistic în creații diferite, ori pe parcursul uneia singure; 3. îmbinarea organică a limbajului jazz-ului american cu limbajul folclorului muzical românesc (cu predilecție de tradiție
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Electrecord, EDC 890 DDD footnote> 4. echilibrul compoziției obținut prin concentrarea întregului flux sonor, indiferent de numărul ideilor melodice, prin respectarea schemei temă - improvizație/variaține - reluarea temei, sau introducere - temă - improvizație/variațiune - reluarea temei - formulă melodico-ritmică de sine stătătoare pentru final, simetrie; 5. toate aceste caracteristici conferă discursului pianistic o neîntreruptă atractivitate.
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
ego al lui Siegfried, care îl va conduce, în vis, către lebede și către Odette, tot el îl va înșela prezentându-i pe Odile cu înfățișarea lui Odette, după care o va "seduce și abandona" pe Regina mamă și în final se va lupta cu Siegfried, pierind amândoi, împreună cu lebedele, sub un uriaș val, realizat scenic printr-o imensă pânză neagră. Și toate acestea se vor petrece în visul lui Siegfried, care adoarme citind Lacul lebedelor, în viața lui reală petrecându
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
Și toate acestea se vor petrece în visul lui Siegfried, care adoarme citind Lacul lebedelor, în viața lui reală petrecându-se doar balul de la începutul primului act și o scurtă secvență de la sfârșitul spectacolului(care nu prea are totuși un final convingător), în care Siegfried iese de sub vălul negru, adică din vis, și se plimbă prin grădina palatului. Această dublă identitate a lui Deirfgeist, pune multe semne de întrebare în legătură cu toate acțiunile lui sus amintite, contradictorii, unul, cel cu Regina mamă
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
într-o overdoză o vor aduce nu numai lîngă fiul ei, dar și alături de ceilalți orfelini, iar povestea ei poate să înceapă mai ales că farul scos din uz, luminează de această dată pe fereastră. Este de sesizat acest straniu final, în care tristețea s-a dizolvat pentru totdeauna. Episodul mediumic cred că putea să lipsească, - Geraldine Chaplin face un rol excelent -, deși se constituie și el că o verigă a demersului "detectivistic" al Laurei condusă din aproape în aproape către
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
care-l va citi. Prin simpla decizie de a ți-l face stabilești un contract cu eternitatea: ai intrat într-o ruletă implacabilă, prin care anulezi orice mișcare ulterioară: rien ne va plus. Dincolo de acel moment, devii anexa propriei dorințe, finale, de a-ți fixa imaginea în memoria și conștiința urmașilor. Știi cu precizie pe cine vei ferici și cine te va urî. Știi cât îți vor datora urmașii, dar evaluezi, de asemenea, ce ai primit în zorii vieții tale, când
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
Mazilu. Amfitrionul ne-a invitat să servim ciocolată și a răspuns tuturor celor care doreau să-l întrebe ceva, pe mici bilețele, prinse cu ace pe un panou, asistența fiind dezamăgită doar de faptul că nu a mai dansat, la finalul acestor întâlniri. Ca în majoritate manifestărilor artistice de astăzi, și această primă variantă a Amprentei a fost rezultatul unor întâlniri interdisciplinare, între dansatori, muzicieni și artiști ai fotografiei și ai artelor plastice. Să vedem cum vor fi edițiile viitoare și
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
ele se reordonează în urma lecturii exact după tiparul clasic pe care îl consideră teoria ei deficient. Ceea ce imaginează Virginia Woolf ca inovație e de fapt o ultimă afirmare a tradiției. Clarissa Dalloway are o poveste bine rânduită dinspre copilărie spre finalul vieții, și unicul punct central al fluxului conștiinței ei este, în fond, love interest, iubirea. Eroii lui Joyce își trăiau viața înainte ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]