4,001 matches
-
Urmă un clic slab. Danny puse receptorul în furcă și începu prelevarea de probe. Intră în toate cele trei încăperi și răzui eșantioane de pământ și de praf de pe podea, introducându-le în folii de plastic semitransparente. Scoase aparatul de fotografiat Rolleiflex și trase câteva cadre de ansamblu și câteva prim-planuri ale formelor conturate cu sânge. Răzui, etichetă și puse în eprubete eșantioane cu sânge din cadă, de pe scaun și de pe canapea, de pe perete, covor și linoleum. Luă mostre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și distrugând orice șansă de a preleva vreo urmă. Își ridicară rând pe rând privirea spre el. Cel mai în vârstă dintre cei patru întrebă: — Tipii ăștia-s ca al tău? Danny spuse: — Aproape identici. Se gândi la aparatul de fotografiat din trusa pentru probe. De-ar putea să facă niște fotografii înainte ca polițaii de la LAPD să găsească rezolvarea lor la cazul lui! — Cine i-a găsit? Polițistul mai în vârstă îi răspunse: — Omul de serviciu a văzut un boschetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre care se credea că nu puteau fi distruse. Trimisese niște boboci abia veniți de la Academie ca să solicite sex oral, iar aceștia au fost urmați cinci minute mai târziu de uși dărâmate cu berbecul și de operatori de la laborator, care fotografiau întreaga operațiune. Toate fetele de-acolo de-abia coborâseră de pe vaporul imigranților și trăiau acasă cu mama-san și tata-san, care credeau că ele munceau câte două schimburi la fabrica de cămăși Shun-Wong. Apoi un cordon de polițiști voinici l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atenuată a tatălui ei, care era în stare să bea și gaz. Jukey Rosensweig era un tip mare și gras, cu ochi bulbucați din pricina tiroidei și cu ochelari cu lentile groase. Bill Wilhite era frumușel ca o cadră. Personajele secundare fotografiate de agenții FBI nu erau decât niște chipuri atașate la niște trupuri cu etichete: nume, date și convingeri notate pe dosul fotografiilor, ca să-i furnizeze cât mai multe detalii. Danny parcă pe Gower, la nord de Sunset, și trecu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puțin în spate se uită și cugetă. O creatură durdulie, cu picioare scurte, ochi ca mărgelele și o blană groasă, ca să suporte frigul. O coadă de pisică, un bot scurt și ascuțit, unghii ascuțite, dinți fioroși, dezgoliți în fața aparatului de fotografiat. Un copil urât, care știe că e urât și se revanșează făcându-le rău oamenilor, căci pe ei îi învinovățește că l-au făcut să devină ceea ce este. Imagini fulgurante, în timp ce animalul și apartamentul de la 2307 se contopeau: asasinul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sufocat cu propria-i pulă, pe targa de la morgă, își aminti de cei trei mexicani de pe platoul unde se filma Masacrul tomahawkului în ziua în care întrebase de amicii lui Duane Lindenaur și își aminti și că Norm Kostenz îl fotografiase după bătaia de la pichetul de grevă. Poze, poze, poze, poze - până la ultimele două: mexicanul de la morgă, cel care se uitase atât de ciudat la el, era unul din cei de pe platoul de filmare și trebuia să fie rudă cu Augie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
două ori în Anglia, în Austria, în Italia...". Celebră deja în Occident, Mariana Drăgescu rămăsese cvasi-anonimă în România anilor '80, chiar dacă importanta Istorie a aviației române din 198420 o menționează în treacăt împreună cu alte camarade de zbor, reproducându-i și fotografia, fără a sufla însă o vorbă despre activitatea sa de pe frontul de Est. Anii de după Revoluția din 1989 i-au adus o binemeritată notorietate. Presa a început din nou să vorbească despre aviatoarele din Escadrila Albă (nu o mai făcuse
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
întintulat Escadrila Sanitară, publicat de Al. Baldovin într-un număr din anul 1943 al revistei "Aripi Românești", acesta o numește pe Nadia "basarabeancă de cea mai autentică și românească spiță", deși originea ei rusească era cunoscută! Nedespărțită de aparatul de fotografiat, Nadia a surprins sute de ipostaze ale războiului, reunite apoi în patru mari albume de fotografii. Impresii de pe front a adunat nu doar în imagini, ci și într-un volum de amintiri, În goana aripilor albe, care trebuia să apară
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
le cunoaștem. În schimb, o facem atunci când suntem turiști sau când întâlnim oameni „străini”. Metaforele ne fac să privim cu mai mult interes organizațiile noastre și să le înțelegem mai bine. Exercițiu: Încercați să răspundeți la următoarele întrebări: De câte ori ați fotografiat monumentele arhitectonice din propriul oraș? Dar pe cele din orașele vizitate? Ce se află reprezentat pe ambele fețe ale bancnotelor pe care le folosiți zilnic? De ce nu ați reținut acest lucru? De ce se spune „Nimeni nu a fost profet în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
nemuritor" ha, ha, ha! mi se pare a fi de prost gust. Cum ți se pare gestul ca printre morminte și cruci să toci semințe precum la peluza unui stadion? Și mai tragi și câte un "moment" zero. Adică te fotografiezi cu "soacra", "ceapistul", "tractoristul", "băutorul" sau propria-ți faptă. Cred că Ion Mureșan ar fi trebuit să își scrie "cartea Alcool" documentându-se din Cimitirul Vesel de la Săpânța! Cimitirul Vesel de la Săpânța, pentru mine, nu este atât de vesel pe cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sighetul Marmației, august, 2011 (Revista "Conta", nr. 2011) Lucian VASILIU Într-un fel Iașul mi-a devenit tată... Dragă Lucian Vasiliu, în anul 1985, primăvara, am alergat prin curtea Casei Pogor, urmărit îndeaproape de regretatul Constantin Liviu Rusu, care mă fotografia pentru coperta cărții tale "Să alergăm împreună"... Alergam alături de regretata poetă Irina Andone, dusă și ea într-o lume mai dreaptă. Tu aveai, în acel moment, o criză de discopatie... A mai alergat cineva în locul tău în viața asta? Dragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se demola în Iași. "Bătrânul", cum i se mai spunea lui C. L. Rusu, având încredere în mine, mă lua prin târg și mă punea pavăză, să poată fotografia clădirile vechi, în curs de neantizare. Nu era voie să se fotografieze orice, oricum și oricând. Evident, riscam amândoi să fim sancționați de autorități. Am avut noroc: nu ne-a văzut sau s-a făcut că nu ne vede nimeni... După o iarnă grea, abia așteptam să evadăm din bârlogurile friguroase din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
urma să sugereze doi tineri alergând (fugind?). Nimerindu-te tu, vechi și bun prieten, în spațiul muzeal de la Casa "Pogor", aflându-se acolo și tânăra poetă, elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile mele (rezultat al unui stagiu militar cumplit, cu durata 1 an și 4 luni!) se relaxau, un pic cinic, văzând cum nașul vă tot fugărea în deal și în vale, pe voi, frumoșii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nașterea fiicei sale - Mutemhit. Nou-născutul nu are nici el multe ore de trăit. Mamă și fiică, regină și prințesă, sunt înmormântate împreună. Mumiile lor dorm somnul veșnic, una lângă alta, îmbălsămate și bătute în pietre prețioase. Doi savanți americani le fotografiază în anul 1968, cercetează minuțios și constată - cu mare tulburare, poate cu uimire, poate și cu un fior de oroare, dacă nu și cu umor anglo-saxon - că mica prințesă Mutemhit nu e altceva decât o maimuță mumificată. Bijuterii scumpe i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de stânci uriașe... Ne apropiem de Bont Hill. Am la stânga Duke Island... Washbasin lângă brațul drept, foarte ușor de observat... OK, am la stânga izvorul Diamondback. Izvorașele astea nu par să aibă mai mult de 60 metri adâncime... Lasă-mă să fotografiez Diamondback. Afurisitul ăsta de Hasselblad (aparatul foto) mi s-a defectat. Îți spun, bătrâne - e grozav! YOUNG: Mai aveți 21 de minute până la manevra de întoarcere. Poziția mea mi se pare bună. Mă apropii de 270 de grade și sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o caricatură aflată între pozele din profilul ei de Facebook și s-au plimbat cu ea prin oraș. Ioana le spusese că vrea să vină să le viziteze, așa că, în avanpremieră, au dus imaginea ei prin diverse locuri și au fotografiat-o. „A fost foarte emoționant când am văzut ce efort au depus și cu cât drag au planificat «cadoul»“, Relații, conexiuni, influență 85 2. Relații, conexiuni, influență spune Ioana. A fost cu atât mai impresionată când a văzut că mulți
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
toți ceilalți din breaslă, să-și plângă pe umeri, reciproc. Au dorit să facă însă un pas în afara mârâielii fără finalitate - au decis să ofere publicului viziunea lor asupra genului de presă în care cred. Au scris, au desenat, au fotografiat și au editat pentru plăcerea lor și a publicului - nu pentru profit, nu pentru buget și nici pentru cotă de piață“. Iar acest lucru e mai important chiar și decât calitatea jurnalistică, crede Vlad Petreanu: „DoR nu este vreo probă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
turistic. O publicație care s-ar încumeta la un asemenea demers ar trebui să investească timp, resurse materiale și umane: niște reporteri plătiți vor face drumul respectiv, vor nota particularitățile observate, vor sta de vorbă cu șoferii și pasagerii, vor fotografia, filma, scrie și transmite, vor consuma benzină, vor dormi la hotel, vor lua pastile pentru durerea de cap - și tot nu vor putea să facă un material la fel de cuprinzător ca topicul de pe forumul reno.ro pe care l-am consultat
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus într-un congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum legată de conținutul Evangheliei lui Iuda probabil n-ar mai exista. Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu pot rezista. Recunosc ironia a ceea ce voi spune, absurditatea. Cine greșește aici: familia germană sau eu? Dar sunt destui pe care putem da vina. În timp ce ne îndepărtam, spun cu voce tare, încât să mă audă germanul cu aparatul de fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
portocaliu deschis au venit lângă remorcă să caște gura. Arată ca un sicriu, a decis unul dintre ei. Zach s-a uitat la Jina, dar soția lui sărise deja în barcă și verifica geanta etanșă în care avea aparatul de fotografiat, cărbunele pentru desen, blocurile de hârtie și jurnalul. Zach le-a refuzat oferta de bere și s-a dus la proviziile lui. Jina sigilase carnea, pusese cartofii și morcovii în cutii, iar el pregătise un aragaz Coleman, butelii cu propan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de-un șobolan. A sfâșiat plantele și și-a blestemat impresia de mai devreme. Sângele care-i curgea din palme era singura culoare. Culmile negre au început să se îndrepte către nord, încadrând o pajiște fermecătoare, care probabil că fusese fotografiată de sute de mii de ori și-n care își așezaseră cortul mii de turiști fericiți. Prin iarbă părea să se deschidă o cărare, o deschizătură îngustă printre dealuri, dar soarele apusese deja. Pe Jina a început întâi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oamenilor, care o vrea, ba chiar are nevoie ca ea să fie blândă și previzibilă, cu toate punctele de interes plasate la distanță de-o scurtă plimbare de tabără, cu baie; o sălbăticie prin care să plutești, pe care o fotografiezi, pentru ca apoi fotografiile să le pui în buzunar pe post de suveniruri. O sălbăticie care nu semăna nici pe departe cu ceea ce era în jurul lor. În realitate, sălbăticia era mai complexă decât și-ar fi putut-o închipui John. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și căuta alte distracții, tot exterioare. Părăsise de tot călătoriile în interior. In acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de altădată cărora, în nesiguranță, să le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de data asta rătăciți prin Piața San Marco, care ar fi gustat mai degrabă niște manele decât Irina Sârbu, Marius Mihalache & co. Dicționar româno-venețian Așa-cum-ne-ar-plăcea-nouă-să-fie. Teatrul Masca și spectacolul din San Marco, la scena principală. Lume multă, curioși, aparate de fotografiat. În deschiderea spectacolului, Mihai Mălaimare ține să le spună celor prezenți o „frumoasă poveste românească“: în fiecare duminică, tinerii țărani se adună în fața bisericii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, încing hora și își aleg viitoarele soții. Fotografiile expuse în Pavilionul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]