4,121 matches
-
aș ști că nu mă iubește, aș fi tare, neutră; aș gândi ceea ce scrie pe poarta infernului, adică n-aș crede, n-aș mai spera și aș fi dincolo de orice emoție. Dar sper că mă iubește, totuși, nu-mi pot frânge inima cu săbiile de gheață și foc ale creierului. Totuși ce trebuie să fac? Atitudinea mea va fi dictată de a lui, de locul În care vom duce discuția și de altele. Să mă umilesc, să-i fac o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu se petrec tragedii, dar poate că eu nu văd cea mai mare tragedie, a mea proprie. Oare ce Îmi rezervă viitorul, oare fac bine că renunț să mai concurez? Altfel nu pot, dar se poate ca mâine să-mi frâng mâinile și să disper, acum Însă doresc un singur lucru: să mă iubească Marin, căci poate și eu Îl iubesc! 11 februarie 1962 (duminică) Ce-a fost oare azi? Tragedie sau dramă? Iată cum a fost: Mă duc după-masă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceea Îmi iubește corpul meu de copil; nu pe mine mă iubește, ci pe acela care am fost când eram copil. (azi) Cât de reală mi-a rămas impresia aceea Îndepărtată: o văd pe mama ce se ruga la icoană frângându-și mâinile; pe mine mă cuprinsese o euforie bruscă, efect al febrei foarte mari; mă simțeam fericit, așteptam moartea, ca să văd cum este să mori, și mă uitam la sora mea cu mare compătimire; ea nu avea să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul lecturi zilnice; mă culc la ora 2: azi-noapte, când am intrat În cameră, frânt de oboseală, am găsit ceva moale sub pătură:o pisică! Văd că drăgălașii de colegi Îmi dau atenție. (miercuri) În camera noastră stadion, de peste patruzeci de paturi, nechezăm ca un pluton de cai În grajdurile regale sau plutim, ca să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și te-ascultau cei mulți, tăcuți, eu Îți priveam doar buzele-n mișcare, le sărutam de mult, cu ochii pierduți. Și umerii puternici ți-i cuprind cu ochii, dar brațele mă dor de parcă iar te strâng, Îți simt suflarea. Mă frâng, orgii și Îngeri cântă-n cor. Vorbești, și nu mă știi cât sunt de-aproape. La braț cu altul, viața-mi trec acum și Îl iubesc. Dar nu, nu ca pe tine, tu ești o Împlinire, deci un fum... Greieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intrigante și obositoare. Punând semnul egalității Între deconstrucția semnului și construcția romanescă, Marin Mincu face din A. o mașină analitică ce funcționează În gol, cu plăcerea de a da În spectacol o „filosofie“ ce nu capătă substanță. Axa personalității se frânge În zigzagul vaselor comunicante; M. oscilează Între cultură și erotism; A., Între succesul sportiv și insuccesul erotic. Deși principiile masculin și feminin rămân, În misoginismul lui M., irevocabil separate, asperitățile opoziției se reduc spre finalul romanului Într-un mod tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta e tot. Habar n-aveam. Habar n-aveam. — Ai face orice pentru mine? — Orice. Hai, iubito, ce dorești? Ce pot face? Tot ce am e-al tău, doar să-mi spui. — Vreau să fiu slabă. Aproape că mi-a frânt inima când a spus-o - arăta atât de tristă și de vulnerabilă, dar în același timp atât de defensivă, de parcă se aștepta să râd de ea. — N-am mai văzut privirea asta de pe vremea „cupug“, Stacey. Liniștește-te, iubito. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ușor buzele lui Jack cu vârful degetului ca o profesionistă desăvâșită, se îndepărtă de el cu un mers afectat și veni la Adriana. — Pleci? întrebă Mackenzie văzând că Adriana se îmbrăcase. — E trecut de doisprezece, sunt frântă, minți Adriana. Nu frântă de oboseală, ci de plictiseală, își zise ea. Dar tu se pare că te descurci de minune. — Ești o ze-i-ță! șopti Mackenzie apropiindu-se și apucând-o pe Adriana de braț. M-a invitat deja la el să bem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să depărteze telefonul de ureche. — Tocmai intru în apartamentul lui. Încă n-a ajuns acasă, dar comand ceva pentru cină și atunci am să-i spun. Emmy, știu că probabil te întrebi ce mi-a venit, dar— Vocea i se frânse, sugrumată de un suspin. — Vin acolo imediat. Ascultă-mă, Leigh Eisner. Vin într-acolo, bine? Leigh o auzi pe Emmy redirecționând taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
una ca asta? E absurd. Recunosc că aia e semnătura mea pe formular, dar habar n-am cum a ajuns acolo. Mi-a fost Înscenată chestia asta. Probabil că am crezut că semnam altceva. Dacă-l prind pe Hardacre, Îi frâng gâtul Împuțitului. Doamne, Întreaga mea reputație profesională e În joc aici. Îți jur pe ce am mai scump, Ruby, când s-a născut copilul lui Hannah eram cu totul altundeva. —Nu-i adevărat. A fost În noaptea În care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îi cumpăram câte ceva. Clăteam farfuria câinelui și goleam înăuntru o conservă. Îi cumpărasem și o sobă, dar o găseam întotdeauna stinsă. Deschideam ferestrele să intre puțin soare. În casă stagna un aer nesănătos, de lume bolnavă. Veneam acolo fără chef, frânt de oboseală. Veneam pentru că nu știam unde aș fi putut să merg. A schimbat poziția mobilelor. A mutat masa lângă șemineu și a pus în locul ei divanul. A așezat altfel și obiectele, micile bibelouri: le-a aranjat într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Știi ce-nseamnă să fii rău? Ce e să fii rău? Nu, nu, nu; femeia aceea este, ca și tine, un înger; dar femeia aceea nu mă iubește..., nu mă iubește..., nu mă iubește... - și spunând acestea, vocea i se frânse și ochii i se aburiră de lacrimi. Bietul don Augusto! — Da, tu ai spus-o, Rosario, tu ai spus-o! Bietul don Augusto! Ia stai însă, Rosario, taie-l pe don și zi: Bietul Augusto! Hai, zi: Bietul Augusto! — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care se văd pete de soare și mirosul de iarbă proaspăt tunsă în timp ce mă apropii mai mult de casă. E cu totul ieșit din comun, doctore, și ciudat că după tot ce s-a întâmplat încă îmi mai poate frânge inima. Sau poate tocmai asta e ideea. Am luat-o pe Indian Hills Road. Piciorul meu stâng apăsă pe frână în timp ce piciorul drept se ridică ușor de pe accelerație. E un obicei ciudat; deși nu mi-am dat seama până când soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl fac pisicile când se spală și am știut că, așa cum doar cu un minut în urmă eu mă întrebasem cum ar fi fost dacă m-aș fi căsătorit cu ea în locul surorii sale, ea își amintea cum mi-a frânt inima. La momentul respectiv, aproape crezusem aceste cuvinte, deși ar fi trebuit să știu până atunci că nici unul dintre organele mele nu era atât de fragil. Era în vara după ce absolvise Barnard College. Locuia cu părinții într-o casă solidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doi străbuni din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din A. O frază moștenită de la bunicul, din acele odăi reci și treze la orice oră, ieșită acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în echilibru ceva ce se îndrepta spre sfârșit, fără să poată fi oprit, ceea ce-i dădea sentimentul că și-a cheltuit viața complet stupid, pentru tradiția familiei, care oricum s-a frânt, trebuia să se frângă, chiar dacă fiul lui conducea acum firma. Influența acelei „lumi noi“ pe care o cunoscuse ca bărbat tânăr făcea firme ca acelea ale tatălui său, fusese obligat să le preia, deoarece acest domn cu barbă îngrijită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
adunată aici că ținea, chipurile, în echilibru ceva ce se îndrepta spre sfârșit, fără să poată fi oprit, ceea ce-i dădea sentimentul că și-a cheltuit viața complet stupid, pentru tradiția familiei, care oricum s-a frânt, trebuia să se frângă, chiar dacă fiul lui conducea acum firma. Influența acelei „lumi noi“ pe care o cunoscuse ca bărbat tânăr făcea firme ca acelea ale tatălui său, fusese obligat să le preia, deoarece acest domn cu barbă îngrijită și obraji parfumați procedase așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva din acele lucruri trebuia să se afle și în prezent. În timpul unei vizite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându-i brazde tot mai adânci. Ochii lui sunt încă măriți și privesc luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în față îi cade în palme, de ambele părți ale cărării drepte îi tremură umerii, deasupra plutește capul bunicului, o bucată de jăratic mocnit. Ștergătoarele trec peste parbriz, dar această imagine nu sunt în stare s-o șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi închiriase firmei de construcții cele mai moderne mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sigur pe mine voiai să mă vezi. Și știu de ce. Avem mult mai multe lucruri în comun decât am eu cu Maria. Oare? Tot ce știam era că nu simțeam nimic pentru Danny decât groază la gândul că îi va frânge inima Mariei când ei îi luase o viață întreagă să o poată oferi cuiva. —Maria este prietena mea cea mai bună, iar tu tocmai ai petrecut o seară purtându-te prietenos cu noul meu prieten. Și sunt motive suficiente pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am fost constrâns să merg pe drumul hotărât de el, și-a rezemat spinarea de gard și a murit în picioare, cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de strugure scăpat din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și pleoapele îi tremurau de suferință ascunsă. - În sfârșit, urmai volubil și fără să-mi mai cercetez memoria, am ajuns la o altă gară. Șeful stației s-a apropiat de banca pe care căzusem, zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pomană unui om nevoiaș, împreună cu cele câteva albituri. În dimineața aceea clopotul sună mai des ca de obicei, și de fiecare dată, nenea Mihalache, cutremurat, își făcea câte o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi pentru a nu știu câta oară. De astă dată se desprinse din direcția porții, o comandă poticnită, spusă răgușit, după care auzirăm zgomotul arșicelor de plumb, cu hâșâitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a călătoriei mele în Franța s-au păstrat, pe lângă un caiet de schițe, un teanc de desene: coli pe care, cu o pană de pescăruș sau cu un tub de bambus, o linie de contur, care aproape că nu se frânge, reține capete de femei și de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care am dormit - mi-au stat aproape preț de o schiță. Pe deasupra, mai există și două duzini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]