4,656 matches
-
Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea când întăream biserica mânăstirii de la Mărcuța? Te frământa întrebarea dacă într-adevăr scopul scuză mijloacele și întorceai pe o parte și pe alta vorbele iezuiților, iar eu visam să aud clopotele răsunând la Istanbul. Abia ne întorsesem amândoi de acolo și eu tot mai sufeream amintindu-mi de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit. Ritmul trapului măsura parcă frecvența bătăilor inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la timpul potrivit? Și apoi de ce să-i spună? Naș Dinu știe că boierii sunt mulțumiți de Cantacuzini și, dacă taica o să fie mazilit, vine el domn sau poate neica Mihai sau vărul tatii Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venea prima, apoi Bălăcenii și Cantacuzinii deopotrivă. Pe urmă ceilalți. Domnul îi simțea pe toți venind în urma lui cu fețele grave. În special tinerii. Fusese și el ca ei și, ca și ei înscriindu-se în șirul lung de luminițe, frământase an de an, cât ținea înconjurul bisericii, gânduri, gânduri. Fiecare din ei alege din noianul de dorințe și nădejdi pe cea pentru care, când o trece pe sub epitaf, să se roage, că așa se spune, aceea se împlinește. Ștefan ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de masă, doamnei Marica, palidă, îi tremurau mâinile; beizadea Constantin se sculase de la locul lui și se plimba, încălcând întru totul orice regulă de protocol; Ștefan își schimba direcția privirilor de la unul la altul cu un aer vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între două rele, între boala evidentă a domnitorului și da-rurile pe care le primea zilnic de la beizadelele Constantin și Ștefan pe de-o parte, și ideea că cei de la Adrianopol pot să-și piardă răbdarea, pe de altă parte, se frământa neputincios, încercând să stăpânească situația. Ce nu știa Selin era că Alexandru Mavrocordat era convins de adevărul conținut în știrile pe care le trimitea regulat la Poartă. Și nu mai știa Selin că Mavrocordat, medic foarte competent, era informat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și de fapt și-a pregătit retragerea spre Transilvania? M-a prevenit marele dragoman că trebuie să fiu atent. Fel de fel de idei sinistre îi împânziră mintea. Începuse să măsoare odaia în lung și-n lat cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum să fac să-ți dăruiesc neuitarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Știrile îl îngrijorau. El era garantul păcii dintre ruși și turci și, după toate informațiile pe care le deținea, turcii se înarmau, își întăreau cetățile de la Gurile Dunării. Patriarhul Ierusalimului oftă, își lăsă gândurile să alunece pe lângă problemele care-l frământau. Îi venea greu să recunoască transformarea idealurilor, a visului lor de eliberare într-un șir de asasinate politice comise fie direct, fie prin delațiuni către poliția otomană, miza în joc fiind obținerea domniei în una din țările române. Grupări de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
onoare orice Încercare de a-1 dezrădăcina din brazda care a rodit prin sudoare cu sângele Înaintașilor săi. Vin În sprijinul acestei idei cuvintele memorabile rostite de Miron Costin către Gheorghe Duca "Să nu dăm locul, că pământul acesta este frământat cu sângele moșilor și strămoșilor noștri" Limba română a constituit unul dintre cei mai puternici factori de unitate, Întrucât ea a oferit modalitatea cea mai clară de identificare a românilor Între ei Înșiși ca si a lor de către străini. Așa cum
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Sunt încă mici si tata n-au, Si George nu mai vine. Un basm cu pajuri si cu zmei Începe-acum o fata, Tu taci s-asculți povestea ei Si stai îngândurata. Si firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământa, Spui șoapte fără de-nțeles, Si ochii tai stau țintă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când firul se desfira... Te uiți la el si nu-l rădici, Si fetele se mira. ...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiești! La
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
această stare de neștiință și de mizerie o clasă de oameni chemată să exercite o influență moralizatoare asupra maselor? Oare nu aflăm răspunsul în această vorbă de duh a patriarhului de la Constantinopol: sultanul îi reproșa agitația și spiritul ce îi frământau pe grecii din această capitală; "De ce a permis Înălțimea-Voastră să se deschidă școli ca la frânci, spuse el; să fie închise și răspund de tot!" Ce expresie în gura unui succesor al unor Vasile, Grigore și Chrysostom! S-au deschis
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
poartă bine cu voi? - Nu știe să răspundă la întrebări, zisei, nu se poate fără întrebări... - Da? zise. Ce fel de întrebări? Întrebări aveam multe, pe care nu i le pusesem niciodată pedagogului verde, dar mă prefăcui frământat. Mi-am frământat chiar mâinile pe genunchi și am tăcut posomorât. -Ei, ia zi-i! - Să presupunem, am spus eu atunci, că în țara noastră n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi născut mișcarea legionară atunci, în '22
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ordin lui Gregson să înceteze focul și să aștepte ca mașina să deschidă ea însăși drumul. Toți fură de acord. După ce dădu ordinele, Marin agăță receptorul și privindu-l pe Podrage clătină din cap. Dar nu exprimă gândurile care îl frământau. I se părea că ceilalți conducători de grup nu își dădeau bine seama ce se va petrece în sufletul Marelui Judecător când va recunoaște că fusese sub controlul Creierului. Atâția oameni nevinovați uciși doar pentru că știau ceva despre Creier ― o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scape de belea, m-au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre, să șăd acolo până s-a mai potoli boliștea. Însă peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frământat și m-a zgârcit cârcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete, și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
favorizante ale izbucnirii holerei: foametea, mizeria, lipsa de igienă, locuințele insalubre, viața necumpătată ș.a. Se cerea autorităților "măsuri chibzuite" pentru atenuarea acestor cauze și mai ales mult tact "încît să nu stârnească prematur groaza și neliniștea populației"323, îndeajuns de frământată de evenimentele revoluționare în derulare. Primele cazuri de holeră au fost înregistrate în regiunile sud-estice ale Transilvaniei, la sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie. Astfel, la Brașov era semnalat, la 3 iulie, un număr de 40 de victime atacate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Se joacă cu el? Oare știe ceva? Oftă. Respirația lui agitată se reduse, nici el nu o mai simțea. Mai bine tace. Poate are ea pe cineva și nu spune, nu se arată. Dar pe cine? Întrebările și răspunsurile îi frământau nopțile. Îl răscoleau toate și îl întorceau de pe o parte pe alta, dar nu-l lăsau să doarmă. Toate, dar mai ales o întrebare. De ce el nu poate să-i vorbească? Se legase de sora de suflet a Anicăi. Leat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-i soarele sus, hai că avem de umblat. Mergi la fimeili din mahala și cheamă-le mai pe sară la făcut sarmale. Zi-i țaței Maria să vină olecuță mai devremi, să vadă de borș, iar pe Viorica cheam-o la frământat. Treci și pe la cumătru și zi-i să aducă niște rachiu pentru fimei și un caș. Hai, mamă, hai că amu’ îi noapte. Saveta își prinse trupul subțire în brâul negru, își trase sumănelul și cizmele și ieși în ogradă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și continuă să pregătească lutul. “An călduros, dacă nu dă Dumnzeu ploaie, n-avem ce mânca. Apoi de...”. Se gândea la via de pe răzășie, la popușoii de pe vale, la fânul din Folești. Ce s-or face fără apă? Continua să frământe, gândindu- se la ale ei. Îi dădea zor, avea de lipit prispa, pe ici pe colo și casa; se găsea de lucru. O să o văruiască, avea pe beci un albastru frumos rămas de anul trecut. Îi ajungea și de un
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
anul trecut. Îi ajungea și de un brâu. Numai bine. Setea însă o copleși. Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele ei. Dar tot îi era sete
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la trup, cu părul schimbător în bătaia soarelui vara, când deschis, când mai închis, cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
urmă. Intrară amândoi în cameră și învățătorul îi arătă un scaun lângă masă, chiar sub fereastră. Arabul se așeză jos, privindu-l pe Daru. - Ți-e foame? - Da, spuse prizonierul. Daru puse pe masă două tacâmuri. Luă făină și ulei, frământă într-o farfurie puțin aluat și aprinse sobița cu gaz. În timp ce turta se cocea, ieși și aduse din magazie puțină brânză, câteva ouă, curmale și lapte condensat. Când socoti că turta e coaptă, o puse la răcit pe marginea ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să nu lovesc cu imaginația clopotul universului și odată pornit să trezească toată nimicnicia omenirii, născută dintr-o eroare a tehnicii moderne. Ce dezastru ar fi! Toate vor fi cu susul în jos; Lumea ar călca pe nori, i-ar frământa sub picioare ca pe o pâine. S-ar umple de păcate, călcând peste trupul lui Iisus Hristos. Sub această presiune, cu durere, norii s-ar descărca în cascade, și ar inunda capetele oamenilor: astfel că, din urechi, ochi, nas, gură
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ei vioi și mirați (coborâți parcă din tablourile lui Luchian), s-ar prelinge ultima zi de iarnă, și în colțul buzelor i-ar înflori ghiocei. Știu că este o adevărată sfântă; cu mâinile ei pline de iubire (cu care a frământat pâine și griji), i-ar da viață, l-ar transforma odată cu mine într-o primăvară. Atunci, eu, primăvara, i-aș așeza brățări de toporași la mâinile-i trudnice și i le-aș săruta precum aș săruta o icoană. O iarnă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Dimineața, m-am pipăit să văd dacă îmi lipsește ceva; nu-mi venea să cred că sunt întreagă, m-am uitat în oglindă și mi-am zis: „da, sunt eu, încă mă mai recunosc, dar mâine”? Toată ziua m-am frământat cum să-l înfrunt când va apărea din nou în vis. Am luat lecții de karate, pompier, cosmonaut, prestidigitator, iluzionism, femeie-robot, și în ultima instanță, de poet. (scosesem și un volum de versuri; ce mai, mă pregătisem serios de luptă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vezi... acuma nu-i vreme de... răspunse docrorul plictisit. Puțin loc, hei, ce Dumnezeu... Faceți-mi loc, băieți! Bologa izbuti să se strecoare, pe urmele medicului, până la picioarele gropii, în fața spânzurătorii. Gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă. Se simțea mulțumit că va vedea tot și, ca să-și potolească nerăbdarea, se uită împrejur, căutând cunoscuți și prieteni printre zecile de fețe tăbăcite de război și schimonosite sub povara căștilor de oțel... Generalul stătea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]