7,001 matches
-
Și noi am plecat de-acolo ca niște proști. Iar acum n-ai pe cine să Întrebi... Ce să Întrebi? Ce față avea Ceaușescu la televizor? Dacă chiar l-au răsturnat bucureștenii? E oare posibil să-l răstoarne? Ies să fumez o țigară la capătul culoarului. Ceasul arată ora 3 fără un sfert. Se aud cîteva asistente purtînd o discuție În șoaptă, În camera de gardă - ușa e deschisă și lumina taie un trapez alungit pe podeaua culoarului aflat În Întuneric
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric național (mașina de fum a sistemului) un vid al istoriei. Fumez și mă gîndesc că poate ar trebui să cobor la Ortopedie, să-i fac o vizită lui Emil. Poate că aș putea afla ce se Întîmplă În Craiova, aș afla dacă lucrurile sînt chiar așa de grave. Mă uit la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Securitate, dar atacul a fost Înăbușit, a fost un măcel. Pentru cîteva zeci de minute se Întrerupe transmisiunea. Nu știm ce s-a Întîmplat, trăim spaima că Televiziunea a fost atacată de forțele fidele, poate chiar de Ceaușescu În persoană. Fumăm pe culoare, În sala de mese, În saloane, fumăm pretutindeni și informațiile locale care ajung la noi nu sînt liniștitoare. Unitățile militare din Caracal sînt În stare de alertă, se trage, se vorbește despre un atac aerian asupra aeroportului, de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
măcel. Pentru cîteva zeci de minute se Întrerupe transmisiunea. Nu știm ce s-a Întîmplat, trăim spaima că Televiziunea a fost atacată de forțele fidele, poate chiar de Ceaușescu În persoană. Fumăm pe culoare, În sala de mese, În saloane, fumăm pretutindeni și informațiile locale care ajung la noi nu sînt liniștitoare. Unitățile militare din Caracal sînt În stare de alertă, se trage, se vorbește despre un atac aerian asupra aeroportului, de la Deveselu. Dar se pare că apărarea aeroportului e asigurată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de aparatură performantă. Lumea s-a Împuținat În spital, cei care pot se duc să trăiască momentul acasă, În familie, să fie cu cei apropiați În aceste clipe dramatice. Noi rămînem la televizor pînă tîrziu În noapte, rămînem pe culoare fumînd, cineva ne Împarte niște pulpe de pui, pe care abia dacă reușim să le mîncăm (foamea care ne rodea sto macurile mai devreme a cedat În fața altor trăiri), rămînem la geamuri ascultînd (deși se vorbește din ce În ce mai mult despre lunetiști care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
extrage cu greu din grămada Împietrită În fața televizorului, mergem la el În cabinet. Odată ieșiți pe hol, ne Îmbrățișăm victorioși și schimbăm cîteva cuvinte prin care ne exprimăm bucuria și entuziasmul. Îmi oferă un Kent din pachetul lui de doctor. Fumăm, el stă la birou; eu, pe scaunul de pacient. Mă uit la țigara lungă și albă. Pare un obiect dintr-un basm: fin, aromat, atît de alb și de pur și pare să nu se mai termine. Am vorbit cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pentru că ușa de la intrarea actorilor În teatru a fost nu doar Închisă cu cheia, dar peste cele două mînere mari a mai fost petrecut și un lanț, lacătul mare atîrnă ca un simbol. Ce nu știu actorii care stau și fumează și discută În holul de la intrare - gluma asta trebuie să Înceteze, să deschidă cineva ușa! - e că directorul teatrului i-a cerut un pic mai devreme, cînd ei erau sus la cabine, În foaierul de lîngă scenă, În cabinele de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate Îți trece. Io cred că și tu mi-ai lăsa mîncarea ta... Și banii... Dar nu treningu’... Ha-ha, vezi? Cum? Exact, tu de un metru șaptezeci și cinci cu treningul meu de un metru nouăzeci pe tine... Taci și hai să fumăm o țigară! CÎnd se Întunecă, am Întins-o. Cineva ar fi putut să vadă preț de o clipă cum o pată de culoare nemaiîntîlnită a mînjit Înserarea rece și umedă, undeva deasupra gardului spitalului, Într-un colț, stricînd armonia acestui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt altfel, dar poate nu chiar așa cum Își imagina ea, m-am uitat la ea și pe mușchii feței mi-a Împietrit un fel de rînjet, din pricina adrenalinei care-mi mișca haotic aparatul gîndirii, așa că spre orele serii, stînd și fumînd la geam, singur, singur, pentru că negocierea cu Moise a mers atît de prost Încît nu mai vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împietrit un fel de rînjet, din pricina adrenalinei care-mi mișca haotic aparatul gîndirii, așa că spre orele serii, stînd și fumînd la geam, singur, singur, pentru că negocierea cu Moise a mers atît de prost Încît nu mai vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie selectă de doamne care fumau În jurul scrumierei cu picior, identică cu cea de sus, toate brunete și slăbănoage, În niște capoate sau halate zdrențăroase, ete fată că veni și lunganu’, s-a auzit o voce plină de grație, mă, ai o țîgară? Bineînțeles că aveam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
viermuiește de viață și o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai e doctor, e pensionat. Dar nu poate să stea acasă, pentru că suferă de tristețe cronică, de cînd a rămas văduv. Așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și cu resentimentele acestor domni, foști tovarăși, care-ți pot cîrmi destinul pentru restul armatei spre un infern al batjocurii. Deci ai cam căcat-o. Alte legende? Un soldat a trebuit să Înghită o țigară aprinsă, ca să nu fie prins fumînd În post - ar fi ajuns În arest. O altă versiune spune că de fapt și-a băgat-o În buzunar și i-au luat foc izmenele pe el. Pe de altă parte, se mai spune că... iată, pentru postul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei chipuri zîmbind Îmbujorate. Se uită la noi mijind ochii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să se dezghețe comerțul și ne-am umplut de tot felul de șmecherii colorate) pe cadranul coclit, deșurubînd cu grijă capacul subțiat de uzură, apoi scoțînd limbile fine, Încrețite de efortul Îndelungat de a arăta ora. Ai să vezi cum fumai Într-o seară În atelierul subteran al lui Hefaistos (Rădoi, pe numele lui, un răcan brunet și simpatic din Constanța, care a primit pe mînă atelierul unității, Îngropat Într-o biută acoperită cu o plasă de camuflaj, unde face ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu bărbia În piept, firul de salivă Îi strălucește scurt, de cîteva ori, cînd trecem prin șirul de lumini al unui canton. — Ovi, Ovidel, Ovidanie... mă, Ovidescule... mă, nu vrei să mai tragi două fumuri dintr-o țigară? — Cum? Nu fumez. De ce? mormăie el și deschide pe jumătate un ochi. — Pentru că ești cam palid. Și-ți curge o bală. — A, vrei să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În cele din urmă să ajungem aproape de plajă, Într-o margine a poligonului. Ne așezăm pe un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e chioșcul pentru soldați, de-acolo v-am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are, căscați dramatic); pentru că, făcînd echipă la tenis cu piciorul cu Călin sau cu Cristian, nimicește orice echipă au În față, mai puțin pe cea formată din Claudiu și Cristian sau Călin și Ovidiu ori cam așa cumva; pentru că uneori fumează În dormitor; pentru că, În general, are un aer țepos și arogant și sfidător, mai ales față de unii superiori. Soldatul nu are nimic de comentat, Încasează cu bucurie toate aceste reproșuri. Îi mulțumesc comandantului de baterie că m-a scăpat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici dumneata chiar pe toate, zice profesorul, privindu-l peste ochelari și zîmbindu-i Îngăduitor. Tipul intră În recul. Freamătă, stînd incomod pe marginea banchetei și probabil că se gîndește la o altă abordare. O vreme trenul ne clatină și toată lumea fumează dusă pe gînduri. Dar se pare că nu am parte de liniște, discuția o ia iar la vale. — Io citii În ziar că zisă și Eugen Ionesco de la Paris că el se declară golan. Că el e Împotriva lu’ Iliescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care aflăm și povestea lui Laur, similară cu a noastră - s-a retras la sanatoriu, În pavilionul ORL, dintr-o unitate din TÎrgu Jiu, ca să-și trateze o sinuzită cronică, zice că de mîine va Începe un tratament cu puncții), fumînd Lexington sau JPS și Îndopîndu-ne cu căpșuni și cireșe la grămadă dintr-un castron enorm (am pus la grămadă tot ce ne-au adus părinții la prima oră), ne retragem la odihnă În saloane. Dar liniștea amiezii e spartă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e coroiat... — Ia mîna, țip electrocutat de nervi. Ce dracu’ ai? Cum poate să-ți treacă prin cap așa ceva? Ce te face să crezi că ai...? Adică... Cum? Coroiat? Stăm pe o bancă În grădină. În jurul nostru sînt pacienți care fumează. Sunetul vocii mele le-a atras atenția și acum din discuția lor placidă de mai devreme nu a mai rămas nimic. Nu doar că sînt atenți la ceva ce pare mult mai interesant decît subiectele lor turpide, dar se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nou, suferă de un spirit de competitivitate ușor crescut și vede concurență În lucruri aparent pașnice, așa că trebuie să-mi aleg subiectul cu grijă - deși, se pare că nu e de ajuns, a rămas fără țigări și nu poate să fumeze din tutunul meu blond, pentru că e mai slab ca al lui, țigările mele sînt paie, mi-o spune cu bucurie. Dar altfel e tonic, e Încă verde, Îl găsesc aproape neschimbat, poate cu mici variațiuni - care țin mai degrabă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
varza pentru salată - cu care asezonăm conservele de șuncă presată și de fasole pe care le aducem noi. De parcă nu ar fi de ajuns, Florin bucureșteanul, colegul cu care Îmi Împart amarul În gardă, Îmi povestește Într-una din nopți, fumînd pe scările cantinei, că sora lui Ștefan (studentă la arhitectură) e În spital, În comă, a pățit ceva foarte nasol În timpul mineriadei. Florin bănuiește că a fost și violată. Nici măcar n-au fost minerii. Dar cine? Tot Bucureștiul știe, oamenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]