8,881 matches
-
trece. Chiar dacă Anne Riordan îi oferă un univers protector, Marlowe optează pentru recluziune, pentru singurătatea apartamentului în care încearcă să-și recompună respectul de sine: M-a condus până acasă, ținându-și tot drumul, furioasă, buzele lipite. Conducea ca o furie. Când am coborât în fața blocului, mi-a spus noapte bună cu o voce înghețată și a întors mașinuța în mijlocul străzii, dispărând înainte de-a fi apucat să-mi scot cheile din buzunar. Ușa de la intrare se închidea la unsprezece. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un instantaneu care a surprins-o pe doamna Elizabeth Bright Murdock făcându-i vânt pe fereastră primului ei soț. El cade. Uită-te la poziția mâinilor lui. Țipă de groază. Ea este în spatele lui, iar chipul îi este plin de furie. Nu pricepi chiar deloc? Asta-i dovada de care Vannier s-a folosit în toți acești ani. Familia Murdock n-a văzut-o niciodată și nici n-a crezut că există cu adevărat. Dar ea exista. Am găsit-o aseară
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cel de-al doilea proces al deținuților. Aristide Ionescutc "Aristide Ionescu" Originar din comuna Ștefănești, unde s-a născut pe 7 decembrie 19213, s-a opus prima dată rușilor la 22 de ani, când încerca să apere gospodăria proprie de furia soldaților. A fost martorul uciderii unei fetițe de 8-9 ani, strivită de un camion al armatei sovietice, scenă care l-a marcat în mod deosebit. A fost arestat în mai multe rânduri de către comuniști, prima dată în octombrie 1944, când
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire 2. Țurcanu turba de furie că nu îl poate face să vorbească. Plantonul de lângă Niță avea ordin să îi ofere îngrijiri peste noapte, dar el a intrat în comă la puțină vreme. Pătrășcanu și Gherman, foști studenți la medicină, au încercat să îi facă respirație
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au bătut? ș...ț Ia să-i faci tu o caracterizare și să spui despre alt mistic înrăit ca tine, de banditul Bordeianu, ce părere ai despre el?”. Ungureanu a răspuns simplu: „Fratele Bordeianu este un om blajin” - declanșând astfel furia lui Zaharia, care l-a călcat în picioare și l-a snopit în bătaie 1. Dumitru Bordeianu spune că, deși era o brută, avea talent muzical și o voce baritonală foarte frumoasă, cânta și fluiera diverse arii de operă și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu consilierul, prin alte elemente ale situației, precum directivele primite de la un soț, un angajator sau judecător pentru a cere tratament. În orice caz, consilierul este sfătuit să se elibereze de influențele emoționale ale comunicărilor negative ale clientului (de exemplu, furie, tăcere), să continue să comunice respect și empatie clientului; și, în final, să judece nivelul de motivație al clientului nu prin ceea ce spune consilierului, ci prin ce se realizează din punct de vedere comportamental în decursul tratamentului. Relația client-consilier trebuie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența gândurile iraționale și furia (Liiceanu și Rujoiu, 2005). Această teamă de a fi abandonat se naște din frica de a rămâne singur, fără nici un sprijin moral sau afectiv. Mai mult, nu acceptă să răspundă pentru faptele sale violente. În ceea ce privește victima (de obicei, într-o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și de anxietate, abuzul fizic, interacțiunile familiale eșuate” (Guille, 2004). Plecând de la aceste caracteristici putem identifica trei tipuri de persoane care abuzează (Fishel și Rynerson, 1998, p. 300). Primul tip „este caracterizat ca având trăsături de personalitate antisociale [...Ărăspunde la furie prin calm”. Acest gen de persoane nu pot fi tratate psihoterapeutic, singura soluție fiind internarea lor în instituții specializate ori condamnarea potrivit legislației în vigoare. Cel de-al doilea tip se manifestă dur, prin reacții violente. Sunt genul de persoane
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cauză a comportamentului lor. Cei din al doilea tip sunt agresivi în societate. Cauzele principale sunt fie abuzul în adolescență, expunerea la un regim foarte dur, fie consumul excesiv de alcool. În fine, cei din urmă sunt caracterizați de gelozie, depresie, furie sau tendințe suicidare. Concluzionând, putem afirma că, în majoritatea situațiilor care implică violența domestică, cei care se fac vinovați de un astfel de comportament sunt bărbații, iar femeile au „rolul” de a fi victimele acestora. Richard J. Gelles și Murray
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
percepută, îi diminuează anxietatea și îi măresc respectul de sine. „Jocul cu principiile” este comun apărărilor de tipul intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. 4) „Întoarcerea către propria persoană”. În fața conflictelor și amenințărilor, răspunsurile defensive orientează către propria persoană criticile excesive, furia și ostilitatea nejustificată. Acest tip de răspunsuri creează un fel de „pernă de aer” sau „saltea” care atenuează impactul psihologic al conflictelor și amenințărilor. Anticiparea pericolului creează iluzia unui control existențial asupra rezultatelor nedorite, diminuând implicit impactul amenințărilor percepute, și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
încurajată activ pentru a ieși din atitudinea rezervată; - persoana care utilizează activismul trebuie să fie controlată; - persoana care adoptă regresia are nevoie să fie înlocuită de cineva care să facă anumite lucruri în locul ei; - persoana agresiv-pasivă acționează pentru a provoca furia celuilalt; - persoana care utilizează proiecția îi blamează pe ceilalți și aruncă responsabilitatea asupra lor în loc să-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defensiv se implică adesea în relații stabile și sunt capabili să funcționeze în mod adecvat din punct de vedere psihic. Ei ajung să ceară sprijin psihologic atunci când, ca urmare a unei pierderi, stilul lor defensiv nu le mai poate stăvili furia și anxietatea, situație în care subiecții devin depresivi. Acest stil defensiv, aflat în legătură cu cel de-al treilea factor evidențiat de Bond și echipa sa, poate fi desemnat sub numele de sacrificiu de sine. Factorul 4 corespunde unui procent de 8
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
central în cursul acestei ședințe a fost deplasarea. Într-adevăr, pacienta, ofensată că soțul nu-i acordase suficientă atenție, devine contrariată de faptul că acesta nu se interesase de unul din produsele pe care ea le crease. În același timp, furia sa își schimbă ținta și se deplasează de la soțul ei la un amic al acestuia, care, după spusele ei, nu-i acordase nici el suficientă atenție. Exemplul următor poate ilustra, la rândul lui, relația existentă între mecanismele de apărare și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1981). În lucrările pe care Freud le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște afecte active, «stenice», compensează creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al unor astfel de conduite. „Furia comportă reacții adecvate, care corespund motivului ei. Vociferările constituie deja
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al unor astfel de conduite. „Furia comportă reacții adecvate, care corespund motivului ei. Vociferările constituie deja un substitut, dar și alte acte, absolut inutile, pot juca aici un anumit rol.” Într-o scrisoare adresată lui Freud, K. Abraham (1922) dă dovada unei intuiții corecte a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
persoană. Este vorba așadar de un veritabil mecanism de apărare, de vreme ce, atunci când intră în acțiune, el produce o diminuare a anxietății. Fundamentele acestui mecanism de apărare sunt: refuzul ferm al cererilor nerezonabile ale altora, exprimarea opiniilor proprii, ca și a furiei, afecțiunii, tandreței și, în general, a emoțiilor resimțite (fie ele pozitive ori negative), capacitatea de a cere favoruri și de a-și face respectate drepturile. Pe scurt, avem de-a face, după cum spune și definiția lui Salter, cu un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reușește să scape de acest handicap. Deși elimină anxietatea, terapia cognitivo-comportamentală nu conduce la dispariția înroșirii intempestive. Printr-un antrenament progresiv, atunci când roșește la un compliment, Patricia îndrăznește să spună: „Ceea ce-mi spuneți mă mișcă profund”. Atunci când roșește de furie, în loc să-și interzică exprimarea sentimentelor, ea îi împărtășește interlocutorului dezacordul său. Astfel, reușește să se concentreze asupra a ceea ce spune sau face și nu mai resimte anxietatea pe care o trăia altădată în aceste circumstanțe. Utilă în gestionarea unei situații
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din cauza tăcerii păstrate „din politețe” după ce a asistat cu dezgust la o scenă în care guvernanta sa englezoaică îi dădea unui cățel să bea dintr-un pahar. Ea nu a scăpat de acest simptom decât după ce „și-a exprimat energic furia până atunci înfrânată”. Este un lucru cert că și alți factori se află la baza isteriei, dar absența exteriorizării sentimentelor are o contribuție esențială. Altădată, pentru tinerele fete era mai dificil să-și exprime cu sinceritate sentimentele. Buna-cuviință le silea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lumii exterioare reale”, și nu „lumii interioare a gândurilor și tendințelor ce apar în Eu”. Aflând de căderea cetății Alhama, care prezice sfârșitul domniei sale, Boabdil arde scrisorile ce anunțau vestea și poruncește uciderea mesagerului. Am putea pune această violență pe seama furiei, dar Freud o interpretează astfel: Boabdil „nu vrea să știe” de acest lucru, tratează evenimentul ca și cum „nu s-ar fi întâmplat” și caută, astfel, să-și demonstreze atotputernicia (Freud, 1936/1987). Un fragment din povestea „Omului cu șobolani” (1909b/1979
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta, cuprinsă de o puternică furie, i-a spus că este un subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța unei refulări, cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altfel spus de „triada curățeniei”, descrisă de Freud (1908a/1974) astfel: anumite persoane „sunt extrem de ordonate, de econome și de încăpățânate (...). Caracterul econom poate evolua spre avariție; încăpățânarea se transformă în sfidare, de care se atașează cu ușurință tendința spre furie și spiritul vindicativ (...); aceste trei trăsături de caracter, într-un fel sau altul, sunt interdependente”. În anumite cazuri, sentimentele sociale înlocuiesc „înclinațiile spre rivalitatea generată de invidia față de frați și surori” (Freud, 1908a/1974). Această rivalitate poate duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de tare îmi reprimam agresivitatea. Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată, aveam uneori accese de violență și de furie incontrolabilă, care mă lăsau descumpănit, cu un sentiment intens de culpabilitate”. Analizatul își continuă reflecția despre el însuși, remarcând că acum reușește să-și apere punctul de vedere fără angoasă și că, în paralel, accesele sale de furie sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și de furie incontrolabilă, care mă lăsau descumpănit, cu un sentiment intens de culpabilitate”. Analizatul își continuă reflecția despre el însuși, remarcând că acum reușește să-și apere punctul de vedere fără angoasă și că, în paralel, accesele sale de furie sunt mai rare. De asemenea, el se simte mai dinamic, întrucât energia pe care o utiliza în reprimarea agresivității îi stă acum la dispoziție. Acest exemplu ilustrează observația făcută de N. Jeammet (1993) în legătură cu contrainvestirea sentimentelor negative într-o extremă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
citează exemplul unei transformări totale a rolurilor în legătură cu un copil care-i reproșează mamei că este curioasă. Imaginându-și că mama sa îi cunoaște dorințele profunde și este din acest motiv iritată, băiețelul adoptă această atitudine în momentele sale de furie. Or, analiza demonstrează că această curiozitate imputată mamei corespunde dorinței voyeuriste a copilului față de mama sa. El își asumă sentimentul de indignare al mamei, căreia îi atribuie, în schimb, propria lui curiozitate. Acest exemplu are meritul de a demonstra implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exaltat care, prin zarva pe care o face, perturbă derularea unei conferințe liniștite (1910/1991); - un duh rău, personaj de basm, a cărui putere malefică nu dispare decât dacă i se descoperă numele secret (1910/1977); - niște diguri ridicate împotriva furiei apelor (1937a/1987). Exempletc "Exemple" Remarca făcută de Freud în legătură cu refularea reușită (care cel mai adesea se sustrage oricărei metode de analiză) explică faptul că, dintretoate exemplele prezentate aici, nici unul nu este lipsit de aspecte patologice. Consecințele refulării, descoperite de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]