3,802 matches
-
mai multă siguranță. Nu era pentru Thomas o astfel de viață; nu trecuse niciodată de o anumită margine a aventurii, iubise asfaltul, nu jungla, barul, nu tranșeea, răpăitul tobei de eșapament, nu cel al mitralierei, fetele frumos mirositoare, nu prostituatele găsite la repezeală Între două bătălii; și nici curaj destul nu ar fi avut: nu ar fi putut să omoare un om; asta Încheia discuția. Thomas, mai ales În ultimii ani, se trezea dimineața În patul său, Întindea mîna după cartea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
asta de la un naționalist din Franța, care, de fapt, era neamț alsacian - călătoriseră, În urmă cu cîteva luni, În același compartiment de tren, Între Copenhaga și Strasbourg. Franco germanul, cam exaltat, zisese că era vorba de o situație limită, trebuia găsită o soluție, chiar fusese aflată, și nu de ieri, de azi, ci de vreo cincisprezece ani. Anticarul Încercase să redea discursul acestuia, În care era vorba despre cîteva stabilimente În care se creșteau copii de cea mai pură rasă albă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Din una dintre prelungirile sale În timp - Thomas - se nășteau supraoameni sau, cel puțin, asta s-ar fi putut Înțelege din reclama discretă pe care și-o făcea, În pliante, clinica; mitul arianului nu murise, erau folosiți doar alți termeni, găsite alte motivații; selectiv, legal, protejat, se contura, totodată, și un alt posibil mod de perpetuare a speciei. Ce atîția plozi născuți din tarați de toate felurile, de la retardați pînă la alcoolici? Măcar tații secreți ar fi prezentat o garanție: sămînța
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ieși cu totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus și dădea încet din coadă, dar nu se mișcă. Atunci olarul se lăsă pe vine ca să-și coboare ochii la nivelul ochilor animalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-aș da să am din nou barem genunchii de anul trecut, Atât de diferiți îi simți, îl întrebă fiica lui, În această etapă a vieții și o zi se simte, dar câteodată, spre norocul meu, pare mai bine. Câinele Găsit, acum că are acest nume, așa va trebui să-i zicem, sau câine, nume care, din puterea obișnuinței, se impune și el, sau animal sau lighioană, care merg pentru orice nu face parte din regatul mineral sau vegetal, totuși, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când nu ne va fi cu putință să scăpăm de aceste variante, doar pentru a evita repetițiile plictisitoare, e singurul motiv pentru care, în loc de Cipriano Algor, am scris olar, dar și bărbat, bătrân și tatăl Martei. Or, cum spuneam, câinele Găsit, după ce, cu două lipăieli rapide, făcu să dispară mâncarea din farfurie, demonstrând clar că nu-și considera încă mulțumită cum trebuie foamea de ieri, își ridică botul ca așteptând o nouă porție de hrană, așa cel puțin a interpretat Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de parcă ar fi fără căpătâi, obligațiile sunt obligații. În timp ce Cipriano Algor se străduia să pronunțe fraze slobode, aproape fără sens, cu singurul scop de a-și obișnui câinele cu sunetul glasului său, dar unde dinadins, cu insistența unui refren, cuvântul găsit revenea în mod repetat, Marta aduse o strachină mare de lut, plină cu apă limpede, pe care o puse lângă cușcă. Înfruntând scepticisme, din plin justificate după miile de relatări citite și auzite despre viețile exemplare ale câinilor și miracolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai cunoscut nici un câine care să se poarte așa, observă Marta, Cel mai rău, după toate astea, răspunse tatăl, ar fi să-mi spună cineva de aici că e câinele lui, Nu cred că va fi cazul, aș jura că Găsit nu aparține acestor locuri, câinii de turmă și de pază nu fac ce-a făcut el, După ce mănânc o să fac un tur să întreb, Profită ca să-i duci urciorul vecinei Isaura, rosti Marta fără să încerce să-și ascundă zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță capul, era evident că nu ignora că un zgomot ca ăsta e urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat, de o dispariție, dar experiențele lui anterioare de viață trebuie să-i fi amintit că, cel puțin uneori, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă, și, înainte să apuce să-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se gândise să-l ia cu el, intenționase să meargă din casă în casă întrebând dacă știu un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tău, în funcție de gradul de intimitate cu interlocutorul, și să audă răspunsul, Nu, Da, în primul caz va trece fără întârziere la vecinul următor ca să nu-i dea prilej să se răzgândească, în al doilea caz va observa atent reacțiile lui Găsit, care nu e câinele să se lase luat prin înșelăciune de revendicările mincinoase ale unui fals stăpân. Marta, care, la zgomotul motorului, apăruse, cu mâinile murdare de lut, la ușa olăriei, vru să afle dacă merge și câinele. Tatăl îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa de mult încât a făcut o generoasă ofertă de cumpărare, prompt respinsă de Cipriano Algor, și, în trei case unde nimeni nu răspunse la apel, se auzi lătratul violent al veghetorilor canini, ceea ce-i permise olarului raționamentul sinuos că Găsit nu poate fi de acolo, de parcă în vreo lege universală a animalelor domestice ar fi scris că unde e un câine nu pot fi doi. În sfârșit, Cipriano Algor opri cu un scrâșnet furgoneta la poarta femeii în doliu, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
strânse la piept și mulțumi din nou, Mulțumesc, domnule Cipriano, în clipa aceea văzu câinele în furgonetă, Câinele acela, rosti. Cipriano Algor simți un șoc, nu-i trecuse prin cap posibilitatea că tocmai Isaura Estudiosa ar putea fi stăpâna lui Găsit, iar ea spusese Câinele acela de parcă l-ar fi recunoscut, cu acea expresie de surpriză care poate fi a celui care, în sfârșit, a găsit ce căuta, imaginați-vă cu cât de puțină dorință de a avea dreptate a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
umedă și ploioasă, mustind de apă, chin pentru suflet și trup, când știm bine că, exceptând durerile unei pierderi recente, vremea proastă nu-i atrage pe cei în suferință să meargă în cimitir să-și plângă morții. Fără îndoială, câinele Găsit are noroc, va putea rămâne acolo unde vrea cât o să aibă chef. Mai e un motiv care întărește sentimentul de ușurare și de mulțumire a lui Cipriano Algor, se bucură că n-a trebuit să bată la poarta părinților lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la poarta părinților lui Marçal, și ei locuitori ai așezării, familiile nu sunt în cei mai buni termeni, și relațiile ar deveni și mai proaste dacă ar trece pe lângă casa lor fără să-i viziteze. De altfel, e convins că Găsit nu le aparține, simpatiile familiei Gacho în chestiuni canine, de când îi cunoaște, s-au îndreptat mereu spre moloși și alți câini agresivi. Ne-a mers bine în dimineața asta, îi spuse câinelui Cipriano Algor. Peste câteva minute ajunse acasă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ziua în care se vor instala în Centru. Altădată, în altă stare de spirit, Cipriano Algor i-ar fi răspuns cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri, la ora obișnuită, vin să te iau, sună dacă primești până atunci vreo veste, și, fără să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gândurile, mă doare să te văd trist, Nu sunt trist, Atunci, descurajat, Nici descurajat nu sunt, Foarte bine, ești cum ești, acum povestește-mi de ce ți s-a părut că nu mai merită să întrebi, M-am gândit că, dacă Găsit are stăpân în sat și a fugit de el, și nu s-a întors, deși putea, asta înseamnă că vrea să fie liber ca să-și caute altul, deci eu nu am dreptul să-l silesc, Privind lucrurile din acest punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Care vecină, Cea cu urciorul, Ah, da, te-ai dus să-i dai urciorul, De aia l-am pus în furgonetă, Bineînțeles, Da, Atunci, dacă înțeleg bine, ea ți-a explicat că n-avea rost să umbli după stăpânul lui Găsit, Da, ea, E, fără îndoială, o femeie inteligentă, Așa pare, Și i-ai lăsat urciorul, Ți se pare o greșeală, Nu te supăra, tată, doar stăm de vorbă, cum crezi că ar putea să mi se pară o greșeală un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse, Umblă pe afară, îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se ridică văzându-și stăpânul și așteptă. E aici, anunță olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor dădu să închidă ușa, Se uită la mine, spuse, N-o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-o în alt fel, Deja ai învățat cum se face. Am o afacere între bărbați, azi trebuie să rămâi acasă, îi spuse Cipriano Algor câinelui care dăduse fuga spre el văzându-l că se apropie de furgonetă. E evident că Găsit n-avea nevoie să i se poruncească să urce, era suficient să-i lase deschisă ușa de la mașină cât să priceapă că nu va fi alungat, dar, oricât ar părea de ciudat, cauza reală a agitației lui a fost c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fost c-a presupus, în anxietatea lui de câine, că va fi lăsat singur. Marta, care ieșise în curte vorbind cu tatăl ei, pe care îl însoți până la furgonetă, ținea în mână plicul cu desenele și propunerea, și deși câinele Găsit nu avea idei clare despre ce sunt și la ce servesc plicurile, propunerile și desenele, învățase totuși de-a lungul vieții că oamenii care se pregătesc să urce în mașini obișnuiesc să ia cu ei lucruri pe care, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu mai interesază, acum duce câteva desene pe scaunul de alături, acolo unde le-a lăsat Marta, și nu pe locul din spate cum a presupus câinele Găsit, iar aceste desene sunt singura și fragila lui busolă, din fericire ieșise din casă atunci când, timp de câteva momente, cea care le pictase a crezut ratată călătoria. Se spune că peisajul e o stare sufletească, că vedem lumea dinafară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vizita la părinți. De unde a mai ieșit și câinele ăsta, întrebă, A apărut aici acum câteva zile și l-am lăsat să stea, e o lighioană simpatică, l-am botezat Găsit, deși, dacă ne gândim bine, noi am fost cei găsiți, nu el. Când furgoneta a ajuns la capătul rampei și s-a oprit, mai multe lucruri s-au întâmplat simultan sau cu intervale minime de timp, Marta s-a ivit la ușa bucătăriei, olarul și gardianul intern au coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îl privi cu atenție, cu capul ridicat, înaintă câțiva pași spre el, apoi se opri, în expectativă. Marçal se apropie, Facem pace, întrebă. Botul rece atinse ușor cicatricea de pe mâna stângă, Facem pace. Olarul rosti, Uite că am avut dreptate, Găsitul nostru detestă uniformele, În viață, totul e unformă, trupul e cu adevărat civil doar când e gol, răspunse Marçal, dar nu se mai simțea amărăciune în glasul lui. În timpul cinei au vorbit îndelung despre cum i-a venit Martei ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
noaptea, îi părea autorului lui de o logică imbatabilă, deveni absurd odată cu prima rază de lumină și de-a dreptul ridicol în lumina denunțătoare a soarelui. În sfârșit, ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, îi spuse olarul câinelui Găsit, n-o sta diavolul mereu pitit după ușă. Din cauza evidentei diferențe de concepte și a vocabularului distinct al fiecăruia, Găsit nu putea nici măcar aspira la o simplă înțelegere preliminară a ceea ce voia stăpânul să-i comunice, și, într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]