3,883 matches
-
important. Ia te uită unde zăcea arbitrul eleganței! M. 51/1950 I 5 noiembrie [1950], duminică Se apropie ziua ta, copila mea. A patra aniversare departe de mine. Îmi vine să strig: la ce bun să trăiesc, să mătur, să gătesc, dacă toate astea nu mai au nici un scop? Ziua ta, cu perspectiva de a nu o mai petrece împreună, de a nu-ți putea auzi vocea, măcar în ziua aceea! Prima oară am putut vorbi cu tine, am putut să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi dea tot! Și uite că cei doi s-au instalat de-a binelea. [...] Au montat un „aragaz“ în bucătărie, pe mașina noastră de gătit, așa încât de mâine probabil voi avea plăcerea companiei lor, în zilele când vreau totuși să gătesc. Vreau e un fel de a spune: trebuie să gătesc. Dar ceea ce m-a dărâmat îngrozitor a fost avertismentul dat de o funcționară de la spațiul locativ: că ar fi foarte posibil s-o mute pe Lila în camera mea și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
instalat de-a binelea. [...] Au montat un „aragaz“ în bucătărie, pe mașina noastră de gătit, așa încât de mâine probabil voi avea plăcerea companiei lor, în zilele când vreau totuși să gătesc. Vreau e un fel de a spune: trebuie să gătesc. Dar ceea ce m-a dărâmat îngrozitor a fost avertismentul dat de o funcționară de la spațiul locativ: că ar fi foarte posibil s-o mute pe Lila în camera mea și să-i dea sufrageria lui Mabell! Îți dai seama? 4
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
M-am sculat la 10 și după ce mi-am băut ceaiul am făcut curățenie, superficial, totuși destul de bine, în cele două camere, fiindcă Rose nu se mai întoarce decât azi la 5 și jumătate. Pe urmă am pus masa, am gătit, am mâncat de prânz și, cum Mabell s-a oferit să spele ea vasele, mi-am făcut toaleta și imediat m-am așezat la măsuța asta frumoasă - n-are pereche în tot Bucureștiul. Totul e atât de ordonat și în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de Elinor. Da, știu, o fi Elinor mama lui naturală, dar Annabel a fost lângă el toată viața. Ea a fost cea care l-a îngrijit atunci când era bolnav, ea l-a ajutat să-și facă temele și i-a gătit în fiecare seară. Și acum, el o dă la o parte. O fracțiune de secundă, pe chipul lui Annabel am citit clar durerea înăbușită. În fracțiunea următoare, însă, s-a mulțumit să zâmbească și mi-a zis că înțelege perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
despre cratițele și oalele astea? De exemplu, știi cumva ce e chestia asta? Ridică spre mine o tigaie, și nu-mi pot reprima un surâs. Pe bune. Tipele astea din Manhattane habar n-au de nimic. Cred că n-a gătit nimic în viața ei! E o tigaie, spun amabilă. Se folosește pentru a prăji diverse chestii în ea. — OK. Și asta? Ridică alt recipient, cu o suprafață striată și două mânere mari. La naiba. Ce-o mai fi și chestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
N-am făcut nici o rezervare, nimic. Cum să fac? Nu știu nici măcar de la ce nenorocit de aeroport o să plecăm. Nu... pot să-ți spun. E surpriză, spun în cele din urmă. O vom anunța chiar în ziua respectivă. — Și ce gătești aici? Danny se uită la aragaz, unde o oală fierbe de zor. Crenguțe? Mm, ce frumos miroase! — Sunt ierburi chinezești. Pentru stres. Le fierbi și pe urmă bei zeama respectivă. — Și tu crezi că o să-l faci pe Luke să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai bine la acest capitol. „La București am fost de mai multe ori invitat de boieri la masă - scrie În 1833 pictorul maghiar Barabás Miklós -, Însă după prima masă nu m-am mai dus, scuzându-mă cu câte ceva, căci se gătea cu usturoi, ceea ce nu puteam suferi” <endnote id="(861, p. 31)"/>. De fapt, a spune despre cineva că miroase a usturoi (sau a ceapă) este o remarcă depreciativă și disprețuitoare, menită să indice proveniența socială umilă, din „lumea de jos
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decât evreică, având un „accentuat tip iudaic” <endnote id="(907, p. 254)"/>. În mentalitatea populară, există un fel de specializare pe criterii etnice a femeii. Vezi și zicalele din folclorul românesc, de tipul „O am pe româncă,/ Pentru că știe să gătească/ Și pe țigancă,/ Pentru că știe să iubească” <endnote id="(403)"/> sau „La tinerețe omul, fiind dornic de dragoste, Își ia o țigancă pentru că sunt mai focoase ; mai Încolo, vrând să strângă avere și să Înainteze, Își ia o evreică, pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(12, I, pp. 258-264, și II, pp. 133- 145)"/>. Deasupra tuturor este scrisă Înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus - la Judecata de apoi - neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, În focul cel veșnic care este gătit diavolului și Îngerilor lui” (Matei 25, 41). Figurarea de-a valma a catolicilor, evreilor și musulmanilor În preajma Iadului nu trebuie să ne mire. Pentru imaginarul colectiv al românilor creștin-ortodocși, „letinul”, „ovreiul” și „turcul/tătarul” sunt cam la fel de „păgâni”, „spurcați”, „și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Iașii anului 1840, „tot ce câștigă meseriașul ori muncitorul [evreu] cu mâna În șase zile cheltuiește În ziua a șaptea pe mâncare bună și lumânări” <endnote id="(844, p. 324)"/>. Când o familie evreiască nu avea totuși posibilitatea să gătească știucă de sabat, se prepara falșefiș („pește fals”, În idiș), „ce aducea la gust cu știuca umplută - nota Brunea-Fox În 1928 -, dar care de fapt era găină tocată și fiartă Într-o zeamă subțire Îndulcită” <endnote id="(791, p. 74
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iuliu Barasch de subiectivism etnic. Iată cum este descrisă o cârciumă ținută de un evreu, de data aceasta Într-o snoavă populară românească (Ce a pățit jupăn Ițic) culeasă În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Bucatele erau gătite cu gust, birtul era ținut foarte curat și serviciul era prompt, lucruri ce cu greu se găsesc la români” (3, p. 23). Evident, nu toate hanurile și cârciumile ținute de evrei arătau astfel. În 1857, de pildă, trecând prin „orașul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trei urechi. Între timp, Carola are succes la pescuit: în farfuriuța pe care am adus-o cu noi se zbat patru peștișori de vreo 5-6 cm lungime. Operațiunea este declarată încheiată și revenim în casă cu trofeele, gata să le gătim. Masa constă în orez fiert acompaniat de peștișorii prăjiți până la a deveni crocanți și de o culoare maro închis. De băut, suc de platan (din familia bananei, din care se pare că există zeci de specii. Cea folosită de Carola
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de 20.000 litri (3000 de dolari), tragerea irigației la livada (1000 de dolari), construcția gardului (7000 de dolari). Toate acestea vrem să le terminăm până la sfirșitul anului. În rest, suntem sănătoși și fericiți căci trăim simplu și în natură. Gătim mâncarea afară, dormim în aerul curat al junglei de lângă Zambezi, nu avem televizor (un mare motiv de fericire), și lucrăm pentru copiii aceștia care ne-au intrat la inimă atât cu frumusețea lor cât și cu suferința lor. Mulțumim de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
era. Curgea apa pe noi când intram în corturile alea ca în saună. Lăsam noi ferestrele deschise, dar degeaba. Și erau și gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.: Noi eram rămași puțini în Divizion. Țin minte că ne-ajungea rândul la planton aproape zilnic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pentru toată viața și pentru toată familia. Mi-am făcut suma. M. M.: Asta e, n-aveai ce face. Baza era fasolea, varza și cartoful. S. B.: Când era fasole, era lux. Tot în vara aceea, din '89, când se gătea la bucătăriile de campanie, a fost o întâmplare. Ofițer de serviciu era căpitanul Andrei. M. M.: Genist, era de la Batalionul de Geniu. A fost la voi, dar pe urmă a venit la geniu, înapoi. S. B.: Și s-a nimerit
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu piftie pe care să-l mâncam, să ne ție de foame la drum, eventual până în Spania. La această acțiune a participat și mult menționata doamnă doctor, care mi-a interzis cu o săptămână înainte de-a pleca să mai gătesc și care a culminat cu ziua plecării cu ideea „genială” și absurdă de a nu ne lasă să bem cafeaua ce tocmai o făcusem, să-i bem cafeaua ei, să nu mâncăm cu tacâmurile noastre, ci cu ale ei, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că aș fi cumpărat câteva exemplare care să-mi bucure privirea acasă. Asta a fost! Am reușit să ne luăm două cratițe cu capac, din ceramică, una mică și alta potrivită și nu-mi pare rău. De când le-am luat gătesc numai în ele și mâncarea iese excelentă. Asta a fost aventura de lunea trecută, redată în termeni destul de modești față de realitatea consumată. Au urmat zile de lucru, zile în care, repet, Liviu și-a terminat lucrările în ulei și vineri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
României de ieri și de azi ziduri în spatele cărora câteva familii își trăiau 3-4 ani "la comun", acolo fiind și birourile, și locuința, și spațiile de protocol (dispunându-se irevocabil ca în zilele când se organizau "acțiuni" să nu se gătească specialități cu ceapă sau usturoi, pentru a nu dăuna "aerului festiv"!). Treaba cu piscina și jocul copiilor ne-a determinat să punem în discuție programul de lucru. Normal era de la 9 la 13 și de la 14 la 18, după program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În căutare de pânze pentru construirea unui cort. Câțiva s-au dus să găsească decorații, panglici, lămpi, În culori tari de carnaval, iar alții au plecat să cumpere vin. Eu am fost unul dintre cei care au avut misiunea să gătească ceva original, care să fie integrat În meniul internațional care trebuia inventat. Nu știam să gătesc, nu am talent pentru bucătărie, dar am fost mereu sensibil la imaginile culinare pe care Brook le folosește adesea În teatru. Metafora de regizor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lămpi, În culori tari de carnaval, iar alții au plecat să cumpere vin. Eu am fost unul dintre cei care au avut misiunea să gătească ceva original, care să fie integrat În meniul internațional care trebuia inventat. Nu știam să gătesc, nu am talent pentru bucătărie, dar am fost mereu sensibil la imaginile culinare pe care Brook le folosește adesea În teatru. Metafora de regizor ca bucătar e frumoasă, dar acum mi se cerea să fiu bucătar fără metaforă. Am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a venit la momentul oportun. Cam la cincisprezece kilometri de La Rochelle se afla ferma La Vallée, a cărei proprietară era doamna Vallin, o fermieră robustă și plină de bună dispoziție, care nu numai că Întreținea proprietatea destul de vastă, dar și gătea zilnic pentru treizeci și ceva de actori, gălăgioși și mai ales flămânzi, plus copii și animale. Câinele meu labrador Io (pe care l-am găsit vagabondând Într-un parking downtown și numit Io după vaca rătăcitoare din Prometeu) zburda vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul, cu spada, călare și pe jos. Pârcălabii răspund cu capul! Măria ta, e Ziua Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu mai rămână din blestemata Țară a Moldovei! A... a mai pus paie pe foc și Marele Vizir, ce nu mă prea are la inimă, pentru că niciodată nu l-am miluit cu peșcheșul cuvenit "pentru ocrotire"... Așa că să ne gătim de crunt război. "Vin turcii!" strigă Ștefan ca o chemare de luptă. Om face pe dracu-n patru și-om ieși cu fața curată și din încercarea aiasta, spune el, apoi, mai încet, făcându-și curaj singur. Desigur, nu singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e deloc poruncitoare: Să se tragă clopotele! În toate bisericile, în toate mănăstirile, să se înalțe rugăciuni de mulțămire Domnului... Și noi, pentru aiest răgaz binecuvântat, să nu ne culcăm pe-o ureche! Cu mai mult zel, neslăbit, să ne gătim de pace, dar și de război! Pacea cu puterea armelor se cucerește!" O știți, doar!... Negrilăăă! strigă el. Unde-i năvlegul cela de paharnic? Când îl cauți, nu-l găsești! Pe aista să-l trimiți după moarte! Să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]