5,094 matches
-
dus la Gherla... da’ n-am stat prea mult, opt luni, un an... Și tot cu lanțuri mergeam pe picioare când eram În deplasare. Eu am avut noroc că am prins Gherla după ce s-o făcut greva foamei... Pe urmă, gardienii stăteau cu bâtele de-o parte și de alta și, când Îi duceau la plimbare câte 10-15 minute, apăi Îi loveau pe care cum Îi nimereau. Și când se Întorceau la fel... Și la Aiud, când am fost eu, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nici o vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales lipsa de aer era teribilă... Și, ca să avem totuși puțin aer, gardianul mai deschidea câteodată ușa dinspre coridor. Inuman. Comuniștii au știut un singur lucru: să aplice forța răului fără limită... Descrieți cum s-a desfășurat procesul! Deci procesul a fost la sfârșitul lui mai și a fost foarte simplu: noi am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Povestiți, vă rog, dacă vă mai amintiți episodul cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei. Cu ciocanul de lemn a bătut În gratii, pe urmă șeful de cameră a raportat câți suntem, prim-gardianul a notat și chiar a vrut să plece, când din rând a sărit Alexandru Munteanu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă vă mai amintiți episodul cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei. Cu ciocanul de lemn a bătut În gratii, pe urmă șeful de cameră a raportat câți suntem, prim-gardianul a notat și chiar a vrut să plece, când din rând a sărit Alexandru Munteanu și a fugit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei. Cu ciocanul de lemn a bătut În gratii, pe urmă șeful de cameră a raportat câți suntem, prim-gardianul a notat și chiar a vrut să plece, când din rând a sărit Alexandru Munteanu și a fugit, pentru că ușa era deschisă. A fugit pe coridor. Noi tare ne-am speriat și, după ce a fugit vreo trei metri, nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-am putut să văd ce este acolo la balustradă, pe coridor. Dar ulterior așa am auzit, că s-a prins de balustradă și n-a vrut să se desprindă de-acolo. Acum, chiar Buracu așa a scris, că prim-gardianul i-a spus că: „Eu jur pe familia mea că nu pățești nimic, numai du-te Înapoi!”. Asta n-ați auzit? Se poate să fie așa, dar, de fapt, eu asta n-am auzit direct. Cum a fost adus Înapoi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătut tare... N-a fost ruptă pielea, dar s-a umflat tare obrazul și abia a putut să umble. A primit o bătaie și mai multe lovituri la tâmplă... Și Juberian atâta a spus: „Ce vă gândiți? Că domnu’ prim-gardian ține cu bandiții?”. Și i-a spus la Munteanu: „No, stai acolo la colț”. A primit o cârpă umedă, pentru că după bătaia de la tălpi..., și eu am făcut asta..., fiecare a trebuit să miște tălpile pe o cârpă, ca să se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fel de... jertfe, no. Și el o fost un om slab ca alții, ca noi, ca mine, ca fiecare. Unde a ajuns pe urmă..., asta nu știu. Da, ăsta a fost cazul lui Munteanu. Mai țineți minte cine era prim-gardianul la Pitești? La Pitești nu prea cunosc și, mai ales, s-a reieșit că deținuții... știu greșit numele lor. La Gherla era altfel. Acolo am aflat numele exact, dar la Pitești nu prea cunosc numele. Ați menționat că vă scotea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru a strânge informații, iar mutatul nostru la șantier ne-a salvat de asta. Mâinile lui Juberian nu prea au ajuns acolo... Am lucrat În șantier până În decembrie, după care am fost dus la etajul trei. Acolo m-a așteptat gardianul de la etajul trei, Augustin Vășcan: „Hai cu mine!”. „Unde mergem?” „La infermerie.” Asta era sus la etajul trei, la camera 104. Imediat mi-am dat seama ce urmează. Pentru ce? Pentru că Juberian a aflat că nu vreau să lucrez cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo care au făcut reeducare, dar nu cu tortură, ci cu presiuni psihice... Eu am fost trimis lângă w.c., ca să stau acolo și să nu vorbesc cu nimeni... No, și acolo a trecut aproape două luni... Și o dată a venit gardianul, și a spus: „Toată lumea să vie afară!”. Asta a fost la 13 februarie ’52. Și am fost repartizat la atelierul de tâmplărie. Și am stat și la parter, pentru că foarte-foarte des deținuții au fost rearanjați. Nu știu cu ce scop
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întreba, că era deja tratat... Nu știam atunci... nu mi-am dat seama ce se Întâmplă acolo. Din comitet cine făcea parte? Păi, Țurcanu era șeful. El stătea În cameră? Dormea acolo? Da, da, dar ieșea și intra când vroia... Gardienii Îi erau subordonați. Pe lângă Țurcanu, a mai fost Vasile Pușcașu. Un criminal, domnule, Vasile Pușcașu ăsta. Apoi Roșca, Cori Gherman..., cam ăștia au fost. Povestiți-mi, vă rog, cum era atmosfera În cameră când ați ajuns dumneavoastră acolo. Înainte să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
urmă era Închiderea... Și aveau niște obloane, și toate geamurile se-nchideau, și nu se mai vedea În curte, și puteau să ne ducă și să ne-aducă. Și-așa, pe rând, după cum ne făcea cazierul, ne trimitea cu un gardian la celula În care eram repartizați. Noi, femeile, aveam celulele noastre, despărțite de bărbați. Erau așa, cu gard, și-acolo erau numai patru celule pentru femei. Numa’ după cum citisem În romane, nu Îmi puteam Închipui cum poate fi În Închisoare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jucat jocul, și-apoi ne-o dus la izolare... Cinci zile-am primit atunci. Nu știu de ce luase un fel de boală pe mine femeia asta, că tot s-agăța de mine. Până atunci n-avusesem niciodată nici o neplăcere cu gardienii. Apoi iară mă pomenesc că Îs pedepsită trei zile că am vorbit cu voce tare... No, păi m-o scos din sărite, că chiar nu vorbisem... No, nu-i nimic, am făcut pedeapsa, că trei zile repede-o trecut, și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai era aer... Drumul lung, te tot lăsa pe șine, până te punea la altă garnitură... pân-am ajuns la Arad s-o făcut vreo două zile. No, În sfârșit, am ajuns acolo... Era chiar lângă gară, ne-o Înconjurat gardienii, și noi, fiecare cu bagajele În mână, ne-am dus pe jos. Acolo lângă gară era o fostă cazarmă, care s-o mutat, și era goală și acolo se făcuse o colonie de vară unde se Împleteau coșuri din nuiele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine că, dacă nu-ți plăcea o persoană, te puteai izola... Acolo să lega prietenii Între noi și tare bine ne-am simțit... Tare bine o fost la Arad, vă spun, că era arădenii așa o’meni de treabă, și gardienii, și gardiencele. Foarte frumos s-o purtat cu noi. N-o fost pedepse, acolo unde lucram, la atelierele acelea, aveam w.c.-uri, spălătoare, toată dimineața ne puteam spăla pe corp și, na, o fost o viață mai bună... Și mâncare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sub mine... eram aproape jumate În apă. Doamne, Maica Domnului, m-am gândit... măi, cum o ajuns apă sub mine, măi? Nu mi-am putut da seama... Dar un lucru vă spun, În afară de Securitate, pe mine n-o pus un gardian un deget. Mă credeți? Și s-o bătut! Asta am vrut să vă spun... Era unu’ Vasile Savu și Îl duce un ofițer, Roade Molai, și Îl bagă sub trepte. Și ce-o văzut acolo... era să leșine, așa s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am stat În colțul ăla cu fața la perete, el o stat aici, În colțul ăsta, cu fața la perete. Nu ne-am văzut unul pe celălalt. Am terminat cu confruntarea și iaca anchetatoru’ ăla zice: „Tu poți pleca”. Apasă pă o sonerie, vine gardianul și-l ia și-l duce. „Ce v-am spus, domn’le locotenent? Dumneavoastră credeți că eu mint?” Și vine la mine și-mi trage două palme și zice către mine: „Mă, ce... aia a mă-tii, mă, toată lumea minte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În schimb o fost realitatea. După o bătaie care mi-au dat-o m-o durut stomacul... și, cum Înghițeam un pic de apă, doar câtă picură din ochi, cât o lacrimă, cum o dam afară... Și am avut un gardian de la Sighet... așa se zice că de pe acolo s-o tras, mai cu frică de Dumnezeu. Și n-avea voie să vorbească cu noi, ferească Dumnezeu, că să-i fi prins că stă de vorbă cu noi... era grav. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da, pe unu’ Costin Gheorghe Îl rețin. Era de la Securitate, dar de naștere era din Pișcari 1, și mai era unu’, căpitanul Șartou, da’ celălalt nume nu i-l știu, dar știu că era din Baia Mare. Mai rar așa un gardian să vă ajute... Vai de capu’ meu! Să vă spun: vine la mine la vizetă, În 29 iunie, și mă Întreabă: „Trag clopotele la biserică, dar oare pentru ce?”. El o fost credincios, o fost om cu frică de Dumnezeu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă Întrebați, că nu știu.” „Da’ de Sfântu’ Petru și Pavel ai auzit?” „O”, zic, „aveți dreptate, În 29 iunie e Sfântul Petru. Azi Îi 29 iunie.” „Nii, mă!” Acuma să vă spun de ce-am avut eu noroc cu gardianul. Cum am fost eu cu stomacul, am crezut că, pă celularul ăla la Securitate, toți mâncăm aceeași mâncare. Da’ de unde! El Îmi aduce o supă ca de acasă... „Dacă o mănânci tu pe asta să știi că e bine. Mănâncă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bagă În gură și o Înghițește cum Înghite barza... Când Îl văd... Doamne, Maica Domnului! Într-adevăr că o fost foame acolo, dar o trebuit să te mai și limitezi. Atâta Îți dă, atâta iei... Da’ mie mi-o zis gardianul ăla bun: „În celulă dacă stai, câștigi, că te scoți cu odihna și ești liniștit, nu te bate soarele, nu te obligă să faci norma, nu te obligă la nimic, și compensează că mâncare e mai rea acolo”... Ș-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încolo, de la Goiciu vii?” Ăsta era criminalul din Gherla, șeful, comandantul... Și mai era Istrate, frații Șomlea, Cârciu... Ăștia era spaima Gherlii. „Hai dom’le”, zice, „ce dracu, crezi că vin să te trag de limbă? Păi Îți spun toți gardienii și din fabrică și de pe secție”... „Atunci ai face parte dintre ei dacă Îi cunoști atât de bine”, zic eu. Și Îmi arată că o fost condamnat și el șapte ani, tot politic. „Te mint?” „Nu știu, n-am Încredere
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
uita la ei cum joacă table, da’ nu Își dădeau seama că ce fac... Și În dimineața aia o fost percheziție, da’ n-o găsit nimic. Și după percheziție ăștia s-o apucat să joace șah, să joace table. Acuma, gardienii care o fost n-o putut să facă proces-verbal, că ce le-ar fi zis? „Voi nu vă faceți datoria, mă. Ați făcut percheziție dimineață și n-ați găsit nimic și ați găsit după-amiază?” Tot ei erau vinovați... Și dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia, fiind tineri, o riscat. Că o fost dintr-ăștia care, cum o terminat liceul, i-o Înhățat și i-o băgat În pușcărie. Cât ați stat În Gherla nu ați fost scos la lucru? Nu, că să vă spun... Gardianul ăla bun mi-o zis: „Să nu te ceri la lucru, că acolo-ți rămâne pielea. Să știi de la mine, nu cumva să te ceri”. Și nu m-am cerut. Doar nu era obligatoriu. Acolo a trebuit a lucra și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fi fost țigan, dar n-avea moacă, așa că nu spui că ar fi fost. Ei o fost condamnați la drept comun, că s-o apucat ș-o băut spirt sanitar, s-o Îmbătat și o fugit cu briciurile după niște gardieni să-i omoare. Și i-o băgat pe amândoi la organizație și le-o mai dat mai multă pedeapsă. Și noi am scăpat, da’ ei nu, că o trebuit să-și termine și pedeapsa de la drept comun. Și să vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]