16,377 matches
-
Delectare > DE CE-AM FUGIT? Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului De ce-am fugit de tine și totuși nu-mi doream, Decât să stai cu mine, când seara bate-n geam? Spre cer a mea privire, eu tainic o ridic Să împletească vise, cu fir de borangic. Și la a mea ferestră, alăturea când stai, Îți depeni amintirea, trăirilor din rai Eu nu-nțeleg nimica, din cele ce-mi șoptești, Mă
DE CE-AM FUGIT? de DANIEL DAC în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382530_a_383859]
-
le-a terminat. * * * Și totuși, toamna întârzia să vină. Se părea că rămăsese pe undeva, blocată prin mașinăria complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor foșneau pergamentate în aerul uscat. Găsise un loc liber, se așezase și acum privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu sâni uriași ce-i depășeau ca volum proeminența pântecului, transpira cărându
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
într-o singură dar instabilă imagine; culoarea pielii... adunarea firelor de nisip într-o singură și pentru un moment finit - nemișcată - grămăjoară de nisip pe fundul clepsidrei... și mai presus de orice, tăcerea. Nemișcare și tăcerea... Mai privi o dată prin geamul de sticlă al frigiderului aplicat pe sicriu și pe chipul celui mort i se păru că observă o ciudată expresie de severitate și hotărâre, la fel ca aceea pe care o observase pe chipul arhanghelilor pictați pe pereții capelei. Ca și cum
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
-nfrigurare Să ne întoarcem iar, ca altădată. La plugul obosit de așteptare Când brazda o despică însetat. Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață Mi-e dor de toate ce mă alintau. Mi-e dor de greierii ce cântâ-n iarbă De trilul lor să mă doară auz. Și să nu-mi fie, practic, nicio scârbă
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
Autorului pictează-ți cerul singur! spune visul îmbracă ramu-n tonuri de smaralde roșește orizontu-n raze calde și vei avea în juru-ți paradisul! dar nu uita pe pajiște culoarea de fraged ghiocel și vioreaua fundal sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382624_a_383953]
-
până când mama mi-a spus că nu mă mai ia la biserică dacă repet cuvintele acestea. Noaptea am visat că am fost iar la biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea până în tavanul pictat cu stele, ori parcă nu mai era tavan, ci cerul înstelat deasupra mea. M-am jucat acolo cu stelele și cu sfinții care coborâseră de pe pereți și deveniseră mari ca mine. Când m-
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
Mușca-voi din gutuie, să o doară ! N-am să mă tem de tenta amăruie Căci am poftit-o chiar din primăvară Când mă ningea, cu floarea de gutuie Și isprăvind cu galbena gutuie Suratele i le așez frumos la geam Să vada toate cum poate să fie Ca să poftești la fructul de pe ram Veni-va vremea toamnei ca să plece Gutuile lăsându-mi-le-n dar... Parfumul lor nostalgic mă petrece Prin lunile ce trec, din calendar În zile reci, cu ceață și cu
PARFUM DE GUTUIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383857_a_385186]
-
fructul de pe ram Veni-va vremea toamnei ca să plece Gutuile lăsându-mi-le-n dar... Parfumul lor nostalgic mă petrece Prin lunile ce trec, din calendar În zile reci, cu ceață și cu brumă Purtând pe umeri numai o vătuie Mă duc la geam, aleg și iau în mână O parfumată, galbenă gutuie. 29 august 2015 Referință Bibliografică: PARFUM DE GUTUIE / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert
PARFUM DE GUTUIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383857_a_385186]
-
Ce mă privește, ce priveste câte sunt... Tu lasă-mă să fiu drum de pământ. Poate liniștea este o taină-a firii, Ce se indura de absență omenirii, De la priveghiul păsării pe ram, Privind în ochii mei că printr-un geam. Am să iți cânt acest colaj înfrigurat, În timp ce pasărea din tine a zburat La mine-n piept iubirea ta - cămara -, La mine-n gând e pielea ta amară. Nu știu să număr ierni, s-adun cu azi, Din păsările toate
PE ACORDURI RUGINITE DE CHITARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383869_a_385198]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Ajuns în stradă, și-a aranjat geaca, apoi s-a privit în geamul unei vitrine, voia să se vadă cât este de frumos, de seducător și irezistibil. În loc să se vadă pe el, a văzut femeia pe care tocmai o părăsise. Profitase de un moment de relaxare, de beția erotică a tinerei femei, pentru
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
Nu doream să mă informez unde ne aflăm și încotro mergem. Era prea frumos totul și nu doream să risipesc plăcerea de a descoperi locurile pe măsură ce le vedeam. Vegetația era tot mai bogată și nu-mi puteam dezlipi privirea de geamul prin care vedeam verdele intens al pădurilor, ce se cățărau, încet-încet, până către vârfuri, printre fânațuri și pășuni, dispărând în depărtare ori dincolo de norii ce puneau stăpânire pe tot cerul, cât vedeam cu ochii. Am observat acum, dar mai ales
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
cădea să fumez imediat după vizitarea acestui sfânt locaș, în imediata sa vecinătate. Aerul se răcise și, o dată cu el, atmosfera din mașină. De fapt, cred că fiecare își sedimenta impresiile și căuta un colțișor nou pentru depozitarea amintirilor. Priveam pe geamul pe care se prelingeau în voie, fără zgomot, picăturile mărunte de apă. Peisajul era mai bogat și mai atrăgător decât cel admirat în prima parte a călătoriei, dar cerul acoperit nu lăsa soarele să ni-l înfățișeze în adevărata sa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
tresăreau ușor deasupra tastelor, dându-i impresia că privește mișcarea delicată a unor... urechi de iepure - așa îi venise atunci în minte. O mirase atunci asocierea de imagini. Însă pe drumul pe care-l parcursese apoi către spital, urmarind prin geamul microbuzului jocul tăcut al fulgilor de nea, înțelegerea începuse să prindă contur; dincolo de hotarele aparențelor, în Melania era atât de multă fragilitate... Și înțelegea că spaima sa se privise în oglinda - strâmbă - a spaimei, până atunci neștiute, a celeilalte... Zborul
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
afară, Alungă de aicea suferința, Când vei avea în suflet primăvară, Ți se va-ndeplini dorința!... Și a plecat apoi în grabă mare, Eu o priveam și nu înțelegeam, Dar la fereastră înflorise-o floare Iar fericirea îmi zâmbea prin geam!.. Și am promis atunci că niciodată Tristețea, nu o voi mai găzdui, Prea scurtă este clipa ce ni dată Și de acuma...o voi prețui!... Referință Bibliografică: Speranța moare ultima.. / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul
SPERANȚA MOARE ULTIMA.. de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383949_a_385278]
-
groază, fulgere și flăcări izbucnesc prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor. Credincioșii se retrag înspăimântați. Însuși părintele se îngrozește dându-și seama că acolo sălășluiau regimente întregi de diavoli și omul material nu se poate măsura cu ceva imaterial. Face semn
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
dădu câteva sfaturi, le citi câteva rugăciuni și-i binecuvântă. La cină schimbară doar câteva cuvinte. Înainte de culcare rostiră câteva rugăciuni, aprinseră tămâie și stropiră cu agheasmă ușile, ferestrele și pereții încăperilor, apoi cu mir făcură semnul sfintei cruci pe geamuri, uși, pereți și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe ghidușii, iar femeia abia aștepta îmbrățișările sale. De data aceasta soțul își strecură brațul pe sub gâtul firav al soției care se cuibării cuminte la pieptul său. Gândurile le zburau
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut primăvara la geam, Îmi adusese-n dar mii de petale; Și mi-a șoptit sfios de pe-un ram, -Sunt ale tale...uită de supărare! Mi-a bătut primăvara în suflet, În curcubeu de fluturi și culori. Și mi-a adus în dar
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
din când în când fața lividă, zgârcită în caldură. Oamenii zgribuliți trec într-un dute-vino interminabil, unii parcă fără țintă, alții hotărâți, cu destinații precise. Ștefan, un tânar arhitect, în vârstă de 36 de ani, înalt bine legat, privește prin geamul termopan al apartamentului situat la etajul 3, lumea de afară. De altfel,ochii săi de un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ale cadourilor. Din nou, Ștefan se îndreaptă spre bancă și, deși este iarnă și un ger odios cade din văzduhul străveziu, gândul întâlnirii cu “enigmatica” îl încălzește la propriu. Deja are o viziune și cu ochii minții o vede prin geamul vitrinii, lucrând conștiincioasă la dosare, cu grație nestudiată. Evident,când bărbatul ajunge, ea este acolo cu preocupările ei cotidiene. Sincer nu are speranța să-i smulgă o simplă afirmație, iar mai departe nu se gândește, ar fi de domeniul fantasticului
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de tirania acestora. Într-o sâmbătă dimineața, ieșind în oras, din întâmplare zărește BMW-ul pe care l-a urmărit în acea seară memorabilă. După ce parchează, Ștefan coboară și se plimbă alene prin fața magazinelor din apropiere. Chiar îl observă prin geamul vitrinelor pe șatenul nesuferit stând înfipt ca un cerber sau ca un ciclop posesiv și malefic, lângă un raion de confecții de damă. El intuiește că Ștefania este prin apropiere. Intră așa, din curiozitate să-și clătească ochii cu exponatele
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu o livadă! El e fugar, ducându-și șarpele apei în brațele altei ape, ea-și deschide florile la albine! Toate cântecele sunt o iubire duioasă, un soare vioriu pe cristalul geamului inimii. O salbă de comoară jucând pe sânul viu și capricios al iubirii sunt cântecele compozitorului Florin Bogardo, cutremurând și firul de iarbă pe deasupra căruia alunecă umbra lor! Nicio șoaptă din univers nu e mai lină decât aceste melodii și
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
să te ajute în treburile gospodărești. Și așa îi trebuie fân la iarnă pentru animale. Așa că îl vom recompensa cumva, că doar n-o să rămânem datori. Și așa pălăvrăgiră vrute și nevrute vreun ceas, cu lumina lămpii stinsă, deoarece prin perdelele de la geamuri răzbătea până la ei lumina lunii. - Mă frământă niște gânduri. Îmi doresc o viață mai bună pentru feciorul sau fiica noastră, să nu trudească asemenea nouă la munca agricolă, ci să ajungă la școlile înalte din țară, zise femeia scăpând un
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
capriciile sale, cu vremea tristă și mohorâtă. Deodată, la miezul nopții, de la poartă răzbate un strigăt: - Pătrule!... Pătrule!... Tânăra familie plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de două ori de se zguduiră pereții și geamurile de la ferestre: - Pătrule!... Trezește-te, bre, odată!... Pătrule!... Prin somn bărbatul auzi chemarea și dintr-o dată deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se brusc, se trezi pe podea. Zgomotul produs o făcu pe Elena să sară buimacă din
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]