4,049 matches
-
apară și în altă parte. Spre deosebire de această situație, studiile realizate prin metoda focus grup implică doar un număr limitat de persoane care se poate să nu fi fost selectate într-o manieră aleatorie. Așadar, nu faceți nici o promisiune legată de generalizare. Mai bine sugerați-le persoanelor care au de gând să folosească rezultatele să se uite peste studiu, să examineze procedeele, metodele și strategiile pentru analiză, și abia apoi să decidă măsura în care toate acestea pot fi aplicate la situația
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
toate domeniile științifice. Teoria generală a sistemelor reprezintă unul din evenimentele remarcabile ale cunoașterii contemporane. Totuși, teoria sistemelor nu a evoluat decât în mică măsură în mod de sine stătător, majoritatea contribuțiilor la dezvoltarea ei fiind aduse prin transferul sau generalizarea rezultatelor obținute în alte ramuri ale științei. Teoria sistemelor nu studiază obiectele fizice așa cum o face fizica, obiectele economice, așa cum o fac științele economice, deci nu încearcă să se substituie acestora. Ceea ce constituie obiectul științei sistemelor este modul general de
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
sistemelor este independentă de natura lor. Pe de altă parte, se poate constata că stabilitatea, ca proprietate a unui sistem nu constituie o noțiune centrală în alte științe. Ea este o proprietate generală care se poate defini și analiza prin generalizarea unor proprietăți observate local. Evidențiind ceea ce este comun tuturor sistemelor, descriind într-un limbaj unitar structura și comportamentul lor, cu aportul matematicii , teoria sistemelor răspunde unor necesități obiective. Este vorba de necesitatea abordărilor interdisciplinare. Nu de puține ori, cercetări din
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
chimia tocmai pentru că lipsea un limbaj și o metodă unitară de studiu. Efectuarea saltului către studiul sistemelor, indiferent de natura lor a fost permisă tocmai prin acumulările realizate în științe care studiază anumite clase de obiecte și sisteme. Procesul de generalizare și abstractizare care a condus la definirea conceptelor fundamentale ale teoriei sistemelor, a modificat, în același timp, o serie de reprezentări tradiționale. O dată constituită ca atare, ea s-a dezvoltat puternic pe teritoriul științelor tehnice , primind contribuția masivă a matematicii
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
rând elaborarea unui model . În logica matematică modelul presupune interpretarea corectă a unui sistem formal sau adăugarea unor noi axiome la un sistem de axiome dat. În alte științe, modelul ar însemna suspendarea unor restricții, lărgirea câmpului de posibilități, o generalizare și abstractizaresau cel puțin o tipizarea unor cazuri particulare. Sub această ultimă formă apare și conceptul de model în cibernetică. Modelul este conceput, în acest caz , ca o oglindire a unor date și relații dintr-un domeniu anumit cu ajutorul unei
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
calitativ diferite. În felul acesta matematica reprezintă cel mai răspândit limbaj pe care omul și l-a creat, oferindu-ne formulele și modelele cu ajutorul cărora înțelegem regularitățile din natură. În general modelele matematice se caracterizează printr-un mare grad de generalizare, în sensul că ele descriu fenomene analoge indiferent de forma de mișcare a materiei. Modelele ideale se pot înfățișa și sub forma unui concept, a unei idei sau teorii, ori a unui sistem de concepte sau descripții logice, ceea ce constituie
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
6. Transferul Termenul de "transfer" poate avea un sens foarte general: el poate fi folosit de fiecare dată când o procedură adaptativă, dobândită într-o anumită situație, este utilizată în alte situații mai mult sau mai puțin diferite, rezultatul acestei generalizări putând fi favorabil sau nu. Prin transfer se înțelege influența unei învățări anterioare asupra unei învățări consecutive (când învățăm un lucru, o activitate mai repede, ca urmare a faptului că am învățat o altă activitate înainte, transferul este pozitiv; dacă
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
reflecții proprii de-a lungul carierei. Dar acum fiind axat pe problematica practică a educației, el devine: de dezvoltare și orientare conceptuală (ca finalizare), de analiză critică și explicativă (ca funcție), de reflecție și interpretare (ca metodologie), de sistematizare și generalizare de experiențe și de cercetări-acțiune-formare (ca organizare). Elena JOIȚA, noiembrie 2009 Capitolul 1 De ce schimbări de paradigme și în metodologia educației? 1.1. Metodologia câmpul prioritar al schimbărilor de paradigme în educație Metodologia (gr. méthodos-cale ce duce înspre; logos-știință) este
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de abordare (ca expresie a nomoteticului, a generalului). După cum cele ale practicii educației oferă, prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de rezolvat, cu formularea de ipoteze, alternative de formulare generalizată și apoi decizii de adaptare la real. ► Demersul s-a confruntat și cu variate erori: ignorarea sau minimalizarea incertitudinii în definirea schimbării unei paradigme, utilizarea de criterii insuficient cunoscute pentru generalizare, neefectuarea completă a analizei în raport cu toate elementele contextului, incompleta sau inadecvata formulare a problemelor noii paradigme, concentrarea pe anumite detalii de aplicare cu rezultate mai vizibile și controlabile, minimalizarea aspectului subiectiv manifestat prin rezistența la schimbare. Istoria educației și a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
inductivă, pornind de la elementele de bază ale acesteia actele, faptele-puzzle curente (Kuhn, 2008, pp. 98-105), expresii ale acțiunii reale educative. Desigur că ele sunt reprezentative, exemplare, semnificative și pot genera probleme, ipoteze, interpretări, alternative de soluționare, care vor sprijini ulterior generalizări la nivel de paradigme, teorii, metateorii asupra educației. Mai ales în procesul educațional efectiv, identificăm o complexitate și o varietate de fapte normale-puzzle, situații, cazuri, fiecare având semnificația sa în acest proces, prin efectele vizibile, poate ulterior și prin cumulare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
designului instrucțional Evaluarea Paradigma evaluării calitative (formativ-constructiviste și sumativ-integrative) versus Paradigma evaluării cantitative (standardizate a randamentului) Conducerea educației Paradigma priorității leadershipului versus Paradigma managementului educațional Perfecționarea educației Paradigma acțiunii-formare-cercetare versus Paradigma experienței educaționale Constatăm că o macroparadigmă se construiește din generalizarea caracteristicilor unui sistem de microparadigme sau invers și este concretizată apoi, în plan metodologic, prin adaptarea la un context pedagogic specific. Edificatoare poate fi, spre exemplificare, derivarea microparadigmelor privind conceperea și traducerea în practică a macroparadigmei curriculumului sau invers, un
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
microparadigme sau invers și este concretizată apoi, în plan metodologic, prin adaptarea la un context pedagogic specific. Edificatoare poate fi, spre exemplificare, derivarea microparadigmelor privind conceperea și traducerea în practică a macroparadigmei curriculumului sau invers, un curriculum este conceput prin generalizarea de fapte, elemente, cerințe semnificative ale realului. În acest sens, căutând experiențele, faptele, acțiunile semnificative de învățare ca microparadigme, intrate în construcția unui curriculum, cel puțin la nivelul calității conceperii unei programe educaționale, L. Dee Fink (2003, pp. 1-22) procedează
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de învățare, • atribuirea de responsabilități, împuterniciri, • evaluări prin refere la criterii, • rezolvarea de situații-probleme, • combinarea formelor și procedeelor de comunicare, • apelul la noi abordări ale predării active bazate pe interactivitate ș.a. 1.5.4. Paradigme metaparadigme În continuarea drumului spre generalizare, se conturează și o interpretare a paradigmelor înseși, rezultând metaparadigma, pentru procesul definirii lor, a esenței, a particularităților, a construcției lor, a proiectării sau evaluării lor globale și ca un rezultat al abordării în sistem a paradigmelor anterioare (microparadigme → macroparadigme
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în grup. Emiterea întrebări, soluții, ipoteze, interpretări, argumente. Găsirea de limite, avantaje ale învățării prin explorare. • Afirmarea autonomiei, inițiativei, opiniilor proprii. • Sesizarea modului de rezolvare, a explicării, a corectării. • Manifestarea liberă a educaților, ca stare disciplinară. • Participarea la dezbatere, negociere, generalizare. • Trecerea de la experiența directă la analize critice, ipoteze. Formularea de perspective, soluții multiple, relații, sinteze. • Combaterea procedurilor inadecvate, a formulărilor eronate. • Optimizarea reflecției personale, a unor reformulări. • Utilizarea succesului în noua învățare, abilitare. Antrenează, animă • Angajarea în căutarea, utilizarea de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
decizii la nivel central, de sistem și modifică nivelul acceptării, participării, formării educatorilor pentru implementarea lor) sau de jos în sus (în baza analizelor critice, a reflecțiilor, a cercetărilor-acțiune ale educatorilor, în baza profesionalismului lor și generatoare apoi de interpretări, generalizări, modele dezbătute și la nivelul instituției, ca organizație). 3.6. Promovarea unui curriculum centrat pe competențe în profesionalizarea educatorului Deși nu pot fi deosebiri de principiu între un curriculum centrat pe educat, descris mai sus și unul centrat pe formarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
autoreglare cognitivă. ► Diversificarea modelelor prin combinarea diferitelor teorii, rezultând multe variante de proiectare, ca alternative adaptate la educați, la context, la obiective, la conținuturi, la management, la condițiile concrete de aplicare a unei/unor teorii, dar și cu efectuarea de generalizări interpretative în teorii explicative proprii. ► Teorii asupra proiectării învățării pe teme predominant educative, cu valorificarea intensivă a domeniului afectiv (formarea atitudinilor, dezvoltarea inteligenței emoționale, formarea morală, dezvoltarea caracterului, dezvoltarea spirituală a adolescenților). În literatura psihologică asupra învățării sunt evidențiate, înregistrate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și alte elemente ale noii (macro) paradigme, ale priorității ei (Simons, var der Linden și Duffy, 2000, pp. 1-15): ► Schimbările de bază în paradigma învățării aduc în prim plan alte caracteristici esențiale ale ei (durabilitate, flexibilitate, funcționalitate, raționalitate, puterea de generalizare, orientarea spre aplicații), care să pună în valoare și particularități actuale ale educaților (diferențiere, plasarea în contexte reale) și să genereze alte noi modele de instruire. Se pare că două probleme metodologice se ridică: cum să utilizeze educații și în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
propria activitate, • prevederea și de activități în grup mic în afara sau în clasă sau activități în perechi, • proiectarea de jocuri competitive, • proiectarea de sarcini problematizate, • asumarea de roluri diferite, • utilizarea de variate proceduri, tehnici pentru descoperire, • căutarea de comparații, clasificări, generalizări, configurații, • aplicarea apoi în alte diferite situații, • îmbogățirea lecturii pe temă sau interdisciplinară în lărgirea înțelegerii, • recursul la prezentări multimedia, • prezentarea liberă de către elevi a rezultatelor sau cu ajutorul media, • recursul la dialogul socratic în clasă sau afară, • redactarea rezultatelor folosind
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
către procesele autoreglării: perceperea sarcinii și a contextului, utilizarea feedbackului, respectarea succesiunii cunoașterii și managementul timpului, introducerea etapelor de relaxare în diminuarea stresului, raportarea și la alte căi de rezolvare, comparare și verificare, combinarea autoreglării cu autoobservarea, stăpânirea artei de generalizare și modelare a procedurii eficiente și apoi întărirea ei, prin transfer în diferite contexte, implicarea atitudinilor și a corelațiilor cognitive sau a raportării la achiziția variatelor valori sau la linii de perspectivă sau la mediul sociocultural interactiv din clasă, grupuri
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
simplă, de observare simplă, de identificare. ► Competențe terminale necesare în activitatea de producere: a) de înțelegere, folosind concepte, limbaje, simboluri, semnificații: • de interpretare, folosind un cod de traducere proprie, • de exemplificare, prin aplicarea conceptelor învățate în realitate, • de conceptualizare, de generalizare din diferite cazuri concrete, b) de analiză, de înțelegere a relațiilor: • de stabilire a diferitelor relații în ceea ce învață, • de raportare la criterii (de cercetare, de comparare, de clasificare, de evaluare), • de utilizare a combinațiilor cu alte situații, pentru a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fiecare cu modalități de aplicare în învățarea efectivă, distincte sau prin combinare. Acestea au fost aplicate, verificate în experimentul propriu mai amplu, privind formarea inițială pedagogică a studenților-viitori educatori (2005-2008), ceea ce ne permite să formulăm anumite interpretări, argumente, analize critice, generalizări (Joița, 2008, pp. 186-205). Inserția, iar nu exclusivitatea sau prioritatea întotdeauna a metodelor constructiviste în învățare este necesară și posibilă prin nevoia: • de apropiere a ei de ținuta științifică a cunoașterii, • de utilizare a metodologiei chiar din etapele formării timpurii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru formarea imaginilor mentale: • Experiența directă, • Modelarea, • Exercițiile de procesare și reprezentare • Prin înregistrare, reactualizare, orientare, integrare relaționare; • Prin selectare, asociere, corelare, comparare. • Prin prelucrare, combinare, recombinare, transformare, generare, scanare. • Prin sistematizare, codificare, structurare, organizare, schematizare, integrare, modelare, proiectare mentală, generalizare, esențializare. • Prin redare a construcțiilor în scheme, grafice, hărți cognitive, simboluri, schițe, liste de cuvinte-cheie, tabele, titluri, desene, exemple, analogii, metafore, texte, soluții, rețele, Metode inductive Procedee, tehnici, instrumente configurații, puncte de sprijin. Metode pentru înțelegere, integrarea informațiilor la nivel
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
nivel abstract: • Problematizarea, conflictul cognitiv, • Exerciții de procesare mentală, • Explicația științifică, • Experimentul mental, • Modelarea, • Procedee de comunicare • Prin analize critice/criteriale/cauzale/comparative/factoriale/ contextuale/de sarcină. • Prin comparare, diferențiere, relaționare, asociere, atribuire, identificare. • Prin corelare, sinteză, combinare, prelucrare. • Prin generalizare, esențializare, sesizare a sensurilor, structurare, formulare de ipoteze, schematizare; integrare în context, exemplificare. • Prin formulare de întrebări, redefinire, reorganizare, restructurare, reîncadrare, reformulare, reinterpretare, integrare în noi structuri, schimbare a perspectivei, introducerea și rezolvarea perturbațiilor, identificare de noi probleme sau experiențe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
recombinare. • Prin exprimare proprie, argumentare, exemplificare, interpretare proprie, transformare, clarificare, ilustrare, extrapolare, prevedere de consecințe, explicare variată. • Prin redare verbală a construcțiilor sau în scris sau prin scheme, modele, rețele cognitive, exemple, texte redactate propriu, desene, experiențe, simboluri. Metode pentru generalizări, conceptualizări în mod propriu: • Experiențe mentale • Conceptualizarea în trepte, • Modelarea, • Exerciții mentale de construcție, • Problematizarea • Prin identificare de relații, comparare, evidențiere de note comune, esențializare, sintetizare, atribuire la o clasă, grupare de elemente similare, asociere de imagini mentale, ordonare și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]