4,151 matches
-
a prieteniei...!” III SAMAVOLNICĂ ARESTARE!! Deosebit de geroasă iarna anului 1976 continua să persiste, obligând mercurul termometrelor să coboare, să tot coboare. În aceste condiții meteoroligice Tony Pavone nu Întreprinse nimic, de fapt Încă nu se hotărâse ce anume, deoarece datorită gerului polar nu se Încumetase să iasă prea mult din casă și, nici la telefon nu Încerca să Întreprindă unele investigații, convins fiind de insuccesul unui asemenea Încercări. În câteva rânduri cumpără bilete la teatru dar, spre dezamăgirea lui nu realiză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă clădirea noastră nu a căzut până acum, ei bine...nici de acum Înainte nu se va Întâmpla nimic. Crede-mă, ar fi culmea nenorocului...!” Atena șovăi câteva momente. Având În vederea Încrederea În omul ei drag, contribuind din plin și gerul mai pătrunzător după miezul nopții fiind Însoțit de rafale de vânt, Îl Încurajă. „Dute, fă unele investigații. Fi-i atent, iar dacă vi-i cu vești bune, discuția rămâne deschisă. Până te reântorci, mă voi documenta În continuare ce nenorociri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
probabil dela resturi de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În mod grosolan Încât nu se mai știa care-i adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În plină iarnă, cu geruri cumplite și troiene masive de zăpadă, li se dăduse niște bocanci ce În realitate nu erau altceva decât un fel Îngrămădire de petice, fără șireturi, desperechiați În timp ce pingelele erau făcute ferfeliță, ce făcea dovada a fi martori a zecilor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela o secție la alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele tehnice de-a curăța curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va milostivi, topind’o. În noaptea respectivă, gerul era teribil tăind răsuflarea, iar după miezul nopții fiind urmat de un fel de lapoviță Însoțită de un vânt ce sufla din toate direcțiile făcând imposibilă orice mișcare În curtea Închisorii. În aceste vitrege condiții, arestații, pentru a nu se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
discreția bunului plac a te miri ce netrebnic...!”, avea inima Îndurerată, gândurile răvășite umbrite de cele mai negre presimțiri...! Spre deosebire de alte ierni ale timpului trecut, iarna anului 1981 se dovedi incredibil de aspră. Viscole deosebit de violente, căderi masive de zăpadă, ger cumplit ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de construcții care trimese muncitorii În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poimâine, În data de 15 februarie 1981 ora 14 În ședință cu publicul. Următorul...!” Intuind și părtașă la tragedia sărmanului om nevinovat, iarna se dezlănțui cu multă Îndârjire prin viscole violente și mai ales, căderi masive de zăpadă urmate de geruri cumplite ce făcea viața tot mai amarnică pe șantierele de construcții ale Închisorii Rahova care nu cunoștea ori nu vroia să cunoască vitregia cumplitei ierni. Dacă mai adăugăm mâncarea ce venea dela penetenciarul Rahova mai mult Înghețată În canistrele jegoase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ma-i iubit vreodată, adună-ți forțele și apărăte! Ai Încredere În tine, În mine laolaltă cu prietenii tăi...! Cu toții vom lupta să te salvăm. Ridică-ți fruntea și vei Învinge...!” Fulgii de zăpadă Îi pătrundea sistematec pe sub Îmbrăcăminte În timp ce gerul Îi tăia respirația. Îi era frig și cald În același timp. Pe loc realiză Înserarea iar el trebuia să prezinte raportul de lucru zilnic. Hotărât să lupte, să zdrobească mârșăvia comisă, În pas alergător coborî scările... Câteva zile Încă, sub
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să dormi câteva ore, infernul repetându-se la infinit. Dumineca Însă - după așa zisa baie, urma spălatul lengeriei de corp Însă, penetenciarul nu oferea săpun și nici detergenți pentru spălarea acestor rufe, În schimb oferea permanent apă rece la temperatura gerului de afară, În timp ce la un singur duș se Înghesuiau zece, doisprezece arestați din care la unii nu ajungea nici măcar câteva picături de apă pentru acei ce Întradevăr doreau să se spele. Tony Pavone avea nevoie de cele câteva ore de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Taborul Anul 2012 de la Hristos... În ajunul Anului Nou încă de dimineață Iorgu a alergat într-un suflet la cimitir la Vasilica, să aprindă candela, să se roage și să fie lângă dânsa măcar câteva clipe la sfârșitul de an... Gerul nu slăbea deloc, ba chiar părea să se învolbureze. Tot drumul până la mormânt, aleile erau înecate de nămeți până la genunchi. A fost greu, dar n-ar fi putut îndura să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Odată cu înserarea ajunse
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
individuale și transcendente... Rugăciunea înlesnește adâncirea în lumea spiritului... Până în fundul bulboanelor tăcerii. Și, aceasta Iorgu o simți în toată ființa lui. Un mare fior îl străbătu, din creier până la măduvă, până în vârful tuturor mădularelor. Tremura prins ca de un ger năpraznic. Dinții îi clănțăneau ca o meliță. Îl întoarse, oare, frigurile copilăriei?!... Apoi, zgâlțâielile încetară. Se potoliră... Îi era bine. Simțea că trecea printr-o adâncă prefacere. Acum, înțelegea deplin că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se topește în lacrimi de întristare; întărește-mă, după Cuvântul Tău!... trimise Iorgu un gândfierbinte către Dumnezeu... ” Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece!” Iarna pământului și a sufletului... Era în Ajunul Bobotezei... cu un ger de crăpau pietrele... De la Biserică se auzeau clopotele. - Mâine-i Boboteaza... Gerul Bobotezei va aduce moloșag!... murmură Iorgu uitându-se pe fereastră. Iarnă!... Ce iarnă grea... iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole... De la Sf. Nicolae a început cu o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu un gândfierbinte către Dumnezeu... ” Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece!” Iarna pământului și a sufletului... Era în Ajunul Bobotezei... cu un ger de crăpau pietrele... De la Biserică se auzeau clopotele. - Mâine-i Boboteaza... Gerul Bobotezei va aduce moloșag!... murmură Iorgu uitându-se pe fereastră. Iarnă!... Ce iarnă grea... iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole... De la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de gânduri rele, alerga pe stradă bezmetic, urla se lovea de trecători... Nu putea crede că s-a întâmplat cu adevărat,... pașii scrșnind pe zăpadă sticloasă, parcă îi număra cuvintele: ”nu cred... nu cred” ” Am pierdut-o, Doamne”. Alerga în gerul aspru al iernii, fără vlagă, cu mergsul unui om în care s-a cuibărit o boală devastatoare, mistuindu-l ascuns. Zvârcolindu-se în somn, se trezi nădușit de sudoare, strigând... ”nu se poate... nu cred!” Dar, era adevărat... Odată cu ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de clopot... Strigă mintea mea după ceva care a murit în mine... ”Ai grijă de lacrimi!... Ai grijă de lacrimi!...” Am nevoie de tine... ... A venit primăvara, timpul se scurgea în voia lui. Primăvara încă se mai lupta cu rămășițele gerului iernii. Până la mijlocul lui aprilie, vremea se menținuse rece și ploioasă. Era înainte de intrarea în Postul Sf. Paști, de pomenire a celor adormiți. Trecuse aproape un an de când Vasilica a trecut în ”lumea de dincolo”. Iorgu a fost de dimineață
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
șă-și ceară iertare... să-i cerșească iertarea, să-i ceară ajutor. - Dumnezeu trebuie să-mi fie aproape! Își zise el. Și, un mare fior îl străbătu din creier, prin măduvă, până în vârful mădularelor. Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca o mângâiere de sobă caldă când intri iarna în casă. Dezgustat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putut defini ce este moartea... Există numai teama de moarte, moartea dizolvându-se în această teamă!... Există numai spaima morții... Sfârsitul este o simplă necunoscută...”. Noapte... O noapte fără sfârsit... Încearcă să doarmă... Scrisoarea din urmă... 2013... In Ajunul Bobotezei... Ger de crapă pietrele... Iorgu cu halat pe umeri, cu mâinile încrucișate la piept, făcea pași rari prin cameră, până la fereastră, aruncând câte o privire afară. Iarnă grea și omăt de vreo cinci palme. Incă de la Sf. Nicolae a început cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se reînoieste. Ce va fi în anul care a sosit?.. Ei, asta numai Cel de Sus o stie... El singur stie ce va fi cu fiecare dintre noi!.. Afară viscolul izbea fără încetare, cu furie, zăpada în geamuri, în pereți, gerul musca tăios. Iorgu, pe pat, cu brațele încrucisate pe piept, cu privirea în tavan, cu gândul purtându-l la Vasilica dispărută. cu care a împărțit, nopți de-a rândul într-o desfătare spirituală rară. Pe chip si în ochii umezi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și am ieșit de-acolo mai tulburat și mai sălbătăcit ca-nainte. Criza s-a declanșat brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu o pojghiță de gheață. Priveam casele fărâmicioase, intram în piațete cu statui diforme în mijloc, încercam să-mi dau seama ce sau pe cine reprezintă statuile, dar privirea mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
religia devenea plictisitoare, săracă în bucurii. A doua zi de la sosirea mea ninsoarea încetase brusc și în locul ei venise un îngheț de pomină. În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe vârful muntelui Rigi și pe apa lacului Lucerna, de pe „scena“ neobișnuită a unui vapor. Era vorba de concertele anterioare dirijate de Oleg, concerte care făcuseră să răsune tonurile iernii fierbinte și să aducă orașului turistic mulți turiști japonezi. Acum gerul adusese cu el posibilitatea unei alte fantezii, aceea de a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apei și a altor pietre. În altă ordine de idei, Schiller, spre deosebire de prietenul său Goethe, murise tânăr - operele sale, ca și viața lui, avuseseră ceva dramatic pe care numai imaginea unei pietre ascuțite ieșind din apă putea s-o exprime. Gerul și peisajul metamorfozat de duritatea iernii la începutul primăverii îl inspiraseră pe Oleg să interpreteze opera lui Purcell în alt fel. Explicase interpreților și orchestrei că războiul dintre cei doi regi, Arthur și saxonul Oswald care-i răpise logodnica (Emmelina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
iubire, te recunosc din nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol! Poporul gheții intona acum imnul iubirii: Iată, iată, suntem din nou împreună pentru a mărturisi iubirea și bucuria, deși vom muri în ger și dinții ne clănțăne în gură de frig! „Cupidon“ și „Eros“ răspundeau cu o voce dublă: Eu am fost cel care v-am încălzit în toată era glacială. Eu v-am ținut mereu împreună! Iubirea a fost creată ca binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate fi dusă în biroul cuiva unde s-ar putea să fim auziți. - Dacă, replică Gorrold, președintele vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
deși subteran, ca în cazul meu, destinul tuturor copiilor care se jucau pe atunci în spatele blocului meu de pe Ștefan cel Mare. Blocul are opt etaje, iar în spatele lui se află acum parcaje în care mașinile tremură una lângă alta în gerul din iarna asta. Acum douăzeci și unu de ani, când ne-am mutat aici, mama abia ieșise din maternitate, unde o născuse pe soră-mea. Țin minte cum, în mijlocul unei camere absolut goale și albe, unde lumina intra pe o fereastră fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-un țipăt ca de sfâșiere, am străpuns cu capul fereastra bolții și m-am trezit deodată afară; înaintam pe o crustă de gheață în care se reflectau stelele, pe suprafața unei oglinzi infinite, pe muchea de sticlă a lumii. Gerul vâjâia pe lângă mine și se învîrtea apoi înspre stele, până prinseră și ele pojghițe și ace de gheață. Dar singurătatea era mai pătrunzătoare ca frigul. Din cețurile ei se desprinse o siluetă care veni către mine, călcând pe luciul oglinzii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]