4,229 matches
-
am povestit, fără tragere de inimă, despre tentativa mea pariziană de sinucidere, pe care am înfrumusețat-o. De asemenea, am recunoscut că n-am mai avut parte de Rio după călătoria la LA. —Ei bine, ori era orb, ori homosexual, glumi dr. Fensler, încercând să mă înveselească. Genul acesta de respingere e foarte supărător. —Mă simt ca naiba, l-am aprobat. Și nu-mi mai trece. Ah, dar o exfoliere Alpha-Beta va face minuni, mă încurajă dr. Fensler, punându-și mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fie Aerin așa o pacoste? Nu face decât să necăjească pe toată lumea pentru ca să scrie Suzy despre ea cum că-i cea mai originală Prințesă din Park Avenue. —Dar nu te obligă nimeni să te duci, i-am spus. Pesemne, glumești. Nimeni n-a fost invitat. Trebuie să mă duc. Este evenimentul săptămânii. Chiar dacă nu-i decât luni, așa că, de fapt, nici nu mi-am început săptămâna. Julie a închis, apoi m-a sunat înapoi câteva secunde mai târziu, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă doare, ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto, te-ai dus acolo ca experimentator și ai devenit subiect de experiență; ai vrut s-o iei drept broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și ai devenit subiect de experiență; ai vrut s-o iei drept broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe orăcăit și trăit! — Te rog încă o dată... — Să nu glumesc, da? Ei bine, o să glumesc. Pentru asemenea ocazii a fost inventată gluma. — Ești caustic. — Așa și trebuie să fii, caustic. Și să produci confuzie. Să produci confuzie în toate privințele, în tot. Să confunzi somnul și veghea, ficțiunea și realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
experiență; ai vrut s-o iei drept broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe orăcăit și trăit! — Te rog încă o dată... — Să nu glumesc, da? Ei bine, o să glumesc. Pentru asemenea ocazii a fost inventată gluma. — Ești caustic. — Așa și trebuie să fii, caustic. Și să produci confuzie. Să produci confuzie în toate privințele, în tot. Să confunzi somnul și veghea, ficțiunea și realitatea, adevărul și minciuna; să confunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din când în când mâinile spre cer și trântind ușa. Iar noi am rămas râzând în hohote și în înserare. Și lumea în care trăiam se dizolva în râsul nostru... Mihaela: Câr-Mâr M-au apucat remușcările după comentariile tale. Nu glumesc deloc. Mi-am dat seama că era să intru într-un clișeu de autoculpabilizare când de obicei cel clasic este de victimism. Drept să spun, îmi priește simțul nuanțelor pe care mi-l imprimi. Probabil că educația mea neoplatonică își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
da lovitură dată valorii supreme a lui average american: siguranța shopping-ului. Mă întreb cum o să fie lumea în care magazinele vor arăta ca aeroporturile: cu oameni umblând desculți de colo-colo. La aceeași emisiune de știri la CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită Irak, în care ei au trupe (doar ei, poate și ceva englezi rătăciți, dar nu arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ce anume ? Sacii de aspirator, repetă Maggie calmă. Nu dă de ei. — Dar de ce să bage aspiratorul într-un sac ? zic mirată. Pleacă undeva și vrea să-l ia cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în aspirator, spune cu blândețe. Cei în care se adună mizeria ? Ai așa ceva ? — A! zic repede. A, sacii ăia. Ăă... Mă încrunt gânditoare, de parcă răspunsul mi-ar sta pe vârful limbii. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a dispărut, vine la scaunul de bar pe care m-am cocoțat cu un pahar de vin. — Trei pub-uri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun, cu glasul răgușit de dorință. Când naiba am devenit atât de directă ? — Serios, chiar n-am mult timp. Se uită la ceas. Cam șase minute. — Șase minute sunt arhisuficiente, murmur cu o privire ademenitoare, iar Nathaniel zâmbește, de parcă aș glumi. — Serios, zic, încercând să par modestă și totuși sexy. Sunt foarte expeditivă. Cam atâta îmi ia, vreo șase minute. Câteva momente, e liniște. Pe chipul lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva, nu pare chiar atât de impresionat pe cât credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând aerul cu un miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor dădu să închidă ușa, Se uită la mine, spuse, N-o să fie singura dată, Ce fac, Ori închizi ușa și-l lași afară, ori îi faci semn să intre și închizi ușa, Nu glumi, Nu glumesc, va trebui să te hotărăști astăzi dacă vrei sau nu să-l primești în casă, știi că, dacă intră, intră pentru totdeauna, Și Constant intra când avea chef, Da, dar de obicei prefera independența cuștii, în timp ce Găsit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor dădu să închidă ușa, Se uită la mine, spuse, N-o să fie singura dată, Ce fac, Ori închizi ușa și-l lași afară, ori îi faci semn să intre și închizi ușa, Nu glumi, Nu glumesc, va trebui să te hotărăști astăzi dacă vrei sau nu să-l primești în casă, știi că, dacă intră, intră pentru totdeauna, Și Constant intra când avea chef, Da, dar de obicei prefera independența cuștii, în timp ce Găsit, dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat locul primului ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit ce dorea, dar i-au făcut pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-mi aerisesc mintea, are nevoie, nu mă mai gândesc decât la mulaje, măsurători și amestecuri, Mă va ajuta și pe mine să-mi aerisesc mintea, așa că mergem amândoi după Marçal, Găsit rămâne să păzească castelul, Dacă așa vrei, Lasă, glumeam, dumneata, tată, obișnuiești să mergi după Marçal, eu obișnuiesc să stau acasă, trăiască obiceiul, Serios, să mergem, Serios, du-te. Zâmbiră amândoi și dezbaterea chestiunii centrale, adică, motivele obiective și subiective ale obiceiului, a fost amânată. După-amiază, când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi recapitularea acestor texte, cât de critic vor fi ele evaluate ori în ce măsură vor provoca adeziunea emoțională sau rațională. Singura onestă certitudine pe care o am este că ele reprezintă pentru mine expresia unor plăceri: a scrie, a povesti, a glumi și a argumenta. Aceste articole sunt fotografiile adunate cu emoție și grijă într un album pe care mă bucur ca un copil să-l pot împărtăși. Indiferent însă care sunt rațiunile exacte care m au condus înspre această colecție (poate
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
iscoadelor; de azi pe mâine, el face din acesta unul din apropiații săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau „Iran”, prescurtarea unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă vadă, corespondența țesuse Între noi o complicitate În care n-ar fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu eram niciodată singuri, existau, la fiecare reuniune sau la fiecare masă, zeci de convivi. Se discuta la nesfârșit, uneori se glumea, dar fără exagerări. Familiaritatea nu e niciodată tolerată În Persia, acolo politețea este prețioasă și grandilocventă, oamenii au adesea tendința de a se declara „sclavii umbrei măreției” persoanei căreia i se adresează, și, când e vorba de altețe, de altețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că faptul care tocmai se petrecuse echivala cu o agresiune Împotriva Rusiei, cu o insultă la adresa țarului și țarinei, se cereau scuze oficiale din partea guvernului de la Teheran. Îngrozit, prim-ministrul persan ceru sfatul britanicilor; Foreign Office răspunse că țarul nu glumea, că adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent ca ultimatumul să fie acceptat. Pe 24 noiembrie 1911, ministrul persan al Afacerilor Străine se prezentă, așadar, cu moartea În suflet, la legația rusă și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stârnită. O vânzare de mostre cu reducere la Gucci! Precis! — ... Conferința Anuală a Asociației Finanțiștilor! își termină propoziția, mândră. Câteva momente rămân fără replică. — Serios? spun în cele din urmă, cu glasul ușor mai strident decât de obicei. Cred că... glumești! Cum am să scap de chestia asta? Cum? — Știu! spune Kent încântată. Așa că, dacă nu ai nici un program în după amiaza asta... Dar am un program ceva! vreau să urlu. Mă duc la Sephora să‑mi iau rimel gratis! — Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
albastră, cu o stare de rău, într‑o cămăruță răcoroasă mobilată cu o masă și scaune de plastic. În clipa în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze. E posibil ca până la urmă să descoperi că e un tip drăguț! Știi, ai mei au avut odată un grădinar, foarte morocănos, și până la urmă am aflat că avea un iepuraș! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din cap că a înțeles. Așa. Lalla e mare consultant în domeniul computerelor, la o firmă cu reprezentanți în toată lumea. Are două doctorate și un IQ astronomic și pretinde că are o gravă dislexie vestimentară. La început, am crezut că glumește. — Notează‑mi, spune, băgându‑mi în ochi o agendă legată în piele. Scrie‑mi toate combinațiile. — Bine, OK... dar, Lalla, parcă ne înțelesesem să încerci singură câteva combinații de haine, nu? — Știu. O să încerc. Într‑o zi, îți promit. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu mi-e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Sau cu un sas, poate. Vă închipuiți tambuchiurile interioare? ― Dacă sunt sasuri, de ce sunt atât de aproape unele de altele? zise Lambert observându-le suspicioasă. Și de ce sunt toate deschise? ― Constructorii lor poate că preferă să facă totul în triplete, glumi Kane. ― Foatre amuzant! (Dar ea nu râse.) Dar ce rost are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]