16,018 matches
-
chipurile, fără s-acopăr urmele isprăvilor, cu gând să mă scol în zori pentru asta. Înainte de culcare, mai arunc o rugă înspre candeluța icoanei pentru salvarea mielului meu... -Și, vezi bine, Dumnezeu te-a ascultat! -Da, a iscat ouă din grâul prăpădit de mine și le-a desăvârșit roșeala! Iar Luțu a fost salvat! -Da’ nu pentru multă vreme, nu?! iscodi Geta. -Eh, ba da, a rămas berbec de soi în turmă, iar când i-a sosit vremea, tot mi-a
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
a început întâi ca un arpegiu cu vântul care tremură prin crengi dezvăluind cum frunze cad elogiu alcătuind de iarnă grele cergi pământului ce-ngroapă rodnicia sub patul ruginiu care-o-nnădi poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia oceanului de grâu spre a rodi apoi s-au ridicat în zare cornuri ce trâmbițau sosirea în rafale a hergheliilor de nori și volburi ce greu aștern omătul peste cale ajuns la noi puhoiul de ninsoare se-acordă-ntr-o superbă simfonie cu dansul lin al
COLINDĂ FULGII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378603_a_379932]
-
Părinte Protopop Pavel Postolachi, purtând Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, urmat de părintele Pavel Pavel. Păreau ca fiind rupți dintr o poveste și aduși în fața ochilor prin tablouri ce se perindau secvențial prin fața ochilor. Veșmintele preoțești, de culoarea paiului de grâu copt, străluceau în lumina soarelui ce și revărsa cu dărnicie razele, transformându le culoarea în alb auriu. Trupurile lor voinicești se înfățișau și mai mari sub stiharul și mânecuțele largi, iar atitudinea lor, purtând toată încărcătura momentului solemn, evlavios, la
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
dor de albastrul din ochii tăi, Mi-e dor de sărutul vântului prin părul meu, Mi-e dor de marea-nvolburată, Mi-e dor de casa ce m-așteaptă! Mi-e dor de cântecul de ciocârlie, Mi-e dor de grâul copt de pe câmpie, Mi-e dor de munții cei înalți, Mi-e dor de bunica ce m-aștepta în prag! Mi-e dor de pâinea din țăstul bunicii, Mi-e dor de laptele Junincii, Mi-e dor de prichiciul vetrei
MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378873_a_380202]
-
Acasă > Poezie > Credință > BLESTEMUL ȘARPELUI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu vină strânsă din strămoși Fără de grâi, fără picioare Port prin coclaurii umbroși Destinul meu de târâtoare. Cum nu-mi găsesc un cer anume Care ar trece peste gleznă Străin și dușmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului și rob Cu suflet veșted
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
nu găsească Din veac în veac eternul adevăr. Și-au fost atuncea izgoniți din rai Și azvârliți în lumea-acesta, iată Sudoarea frunții să le fie trăi Și să-mi strivească țeasta cu o piatră. Cu vină strânsă din strămoși Fără de grâi, fără picioare, Port prin coclaurii umbroși Blestemul meu de târâtoare. Referință Bibliografica: BLESTEMUL ȘARPELUI / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase din zborul oniric, sunt încă ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Acasa > Literatura > Proza > FOAMEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era o vară cumplită!Seceta rosese din hainele,și așa ponosite,ale verii,grâne întregi.Păsările cădeau grăbite într-o letargie din care doar moartea le mai hrănea somnul.Se strâmbaseră băierile Cerului de cât amar încăpuse într-însul.Aerul înghițea sec,ultimile fărâme de viață,înainte ca vreun vânt să-i mai vânture
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
pe care l-ai avut, nici experiență rugăciunii, ci ceea ce rămâne în sufletul tău din părtășia personală cu Dumnezeu!”. „O, Om!” O, om, ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume, De tot ce spui în scris sau grâi, De pildă ce la alții dai, Căci ea, mereu, spre iad sau răi Pe mulți o sa îndrume. Deci nu uită!... Fii credincios Cu grijă și cu teamă Să lași în urmă luminos, Un semn, un gând, un drum frumos, Căci
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379071_a_380400]
-
Dacă Bunul mă ține în formă cu „motorașul,” în Iulie, 2015, fac 80! Aștept CUVÂNTUL, marelui român al zilelor noastre. Încă nu’l avem, deși se scrie mult, bine și mai puțin bine, munți de maculatură, dar și boabe de grâu, căci nu orice om care știe face o compunere este un scriitor, după cum nici oricine, care face versificații este un poet! Ce sunt eu?” „Un talant ai primit ce’ai făcut cu el?” „Doamne, iată, nu l-am îngropat în
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
că am venit de-abia ieri de la Paris! Norocel tăcu, vocea ei serioasă îl aduse cu picioarele pe pământ și plecară în zbor cu trăsura peste câmpie. Vântul de miază-zi aducea miros de de levănțică și aglice și lanurile de grâu se legănau în bătaia lui ușoară făcând valuri roșii și negre din macii sălbatici ieșiți ca niște poiene sângerii pe coama dealului; de undeva din pădure se auzi un țipăt de pasăre iar pe cer, un vultur, descria o curbă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare mii În preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin, în cercuri verzi, la sânul aurorei toate Se deschid, iar diminețile se schimbă înrourate în veșmânt aurit, Sufletul alină Când Floarea Soarelui e sărutata de lumină. Firul existenței iar îl torc În care
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
care le rup o halcă substanțială de timp. Nu avea un anume serviciu cu program fix. Alături de tata, ea se ocupa cu mașinile agricole (dărac de lână și bumbac, mașină de egrenat bumbac, mașină de decorticat ricin, trioare de selecționat grâul, bașca lucrările agricole pe patru hectare și o vie de 25 de ari. Iar printre toate astea...eu și copilăria mea fericită. Când am crescut mai mărișor, mă punea să fac unele mici treburi. Instructajul era ultrascurt: mă, ia fii
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
jos o bună bucată de drum. Apoi a oprit boii și s-a adresat blând celor din car: toată lumea liniștită? -Toată! a îngăimat mama. Suit în car, tata mi-a arătat peisajul câmpului, tulburător de frumos, cu valurile verzi de grâu, abia crescut de-o palmă, dar care se unduia la alintarea vântului. Apoi, cum cântă ciocârliile, înălțându-se în albastrul imens al cerului și pomii înfloriți din depărtări, ca niște fantome de zăpadă. Cu gura căscată, scăpam din când în
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
mai săracă, de la marginea satului, era locuită de o familie tare nevoiașă, cu patru copii, cu pământ foarte puțin, încât erau nevoiți să lucreze și cu ziua pe la oamenii bogați, pentru mâncare, pentru câteva părăluțe, ori pentru câteva măsuri de grâu din recolta de vară. Și copiii, de abia ajunși la o vârstă cât să poată lucra ceva, erau deja năimiți pe ogoarele bogătașilor, muncind din greu, cu ziua. Și când nu munceau cu ziua, aveau destulă treabă în propria lor
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
PALME..., de George Safir , publicat în Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015. priviți aceste palme și nu vă mai mirați, c-așa sunt multe mame, cu fiii lor plecați. sunt palme de vădană în care, deopotrivă, lacrimă și rană, grâul de colivă au ținut-o-n viață. să n-o certați că are palmele crăpate de-o veți vedea prin piață, că vinde-un kil de lapte... priviți aceste palme, pot ele să muncească?!... așa sunt multe mame, ce-abia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
ele să muncească?!... așa sunt multe mame, ce-abia pot să trăiască... Citește mai mult priviți aceste palmeși nu vă mai mirați,c-așa sunt multe mame,cu fiii lor plecați.sunt palme de vădanăîn care, deopotrivă,lacrimă și rană,grâul de colivăau ținut-o-n viață.să n-o certați că are palmele crăpatede-o veți vedea prin piață,că vinde-un kil de lapte...priviți aceste palme,pot ele să muncească?!...așa sunt multe mame,ce-abia pot să trăiască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
iubirea este dăruire necondiționată. Cand ... VII. LIMBA ROMÂNĂ, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014. Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptesc Să fiu semeața de tine mereu... În lumea aceasta oriunde trăiesc, Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Și-n goana lor îmi strigă să cânt Ca dorul de vatra de țara mea dragă E mai duios cântat în graiul meu sfânt. Ești vântul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
și doine, toate mă fac mai bogat, Chiar dacă departe de tine trăiesc, Cu tine-nlăuntru orice zi o străbat... Citește mai mult Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptescSa fiu semeața de tine mereu...În lumea aceasta oriunde trăiesc,Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu...Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargăSi-n goana lor îmi strigă să cântCă dorul de vatra de țara mea dragăE mai duios cântat în graiul meu sfânt.Ești vântul ce zburda agale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
râul Velica, ce își varsă apele în râul Marea Morava, la sud de Beograd, exista, din vremuri străvechi, o localitate numită Jagodina, foarte vestită în istoria Serbiei. Era locul cel mai frumos de locuit pentru oameni care iubeau să cultive grâu, orz, secară, dar să și crească animale multe: vite, cai, oi, măgari, animale de curte. Localitate aflată într-un ținut de dealuri blajine, pline de păduri, de poieni și ape ce erau binecuvântări ale Cerului pentru locurile acestei țări. La
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
bravi, trăind în mare armonie cu locurile și cu învățătura credinței. Curând se vor petrece evenimente care vor tulbura mult această fericită localitate. Într-o zi de toamnă, pe când cei din familia Vlahovic tocmai terminaseră de secerat și de treierat grâul, și pe când mai aveau de strâns și pus în stoguri ultimele brazde de otavă, o mare neliniște se răspândi pe la casele satului. Pe drumul care intra în sat, dinspre Miazăzi, apăru o ceată de călăreți care goneau furtunos prin sat
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
să ajungă acasă, la ai săi! Merse toată noaptea, iar zorii zilei îl găsiră pe culmile munților Soco Banija, și, de pe înălțimea unui vârf de munte, văzu, în depărtare, satul său natal cel drag. Ce frumusețe! Poieni verzi, ogoare de grâu și orz, livezi îmbelșugate, râuri lucioase. Se îndreptă, cât putea de repede, într-acolo. Cam spre seară, intră în satul său. Mai era atât de puțin, și va fi acasă la el! Cât de dor îi fusese de casă, de
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
la case de oameni, oriunde vei merge! Acum hai în casa noastră! Ești oaspetele meu! Prea multe nu erau de mâncare în casa părinților lui Milan, căci, între timp, mai trecuseră cete de otomani care jefuiseră totul, și animale, și grâne, și brânzeturile de prin cămară. E drept, cei ai casei mai ascunseseră câte ceva din alimente, fie în gropi, undeva în pădure, fie luaseră ce era mai bun și duseseră la stâna de pe munte, care era mai ascunsă privirilor jefuitorilor. Cu
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
-mi dea binețe dacă-n neant voi coborî, azi șchiopătez ca o bolnavă și voi cădea neîndrăznind să mă ridic precum o navă vis omenirii netezind, voi trece iar prin foc și pară miresme nu voi mai simți, flori, pădure, grâu, secară de-acuma mă vor însoți, la fel, un cântec de vioară, va intona-n deplin acord, un cântec, pentru prima oară, resuscitând al vieții cord, în mintea goală de-amintiri tristețea v-a scurma adânc, cenușa va curge-n
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]