4,292 matches
-
, care se găsește în mijlocul satului Roșia Nouă, comuna Petriș, județul Arad, a fost construită în anul 1808 și poartă hramul "”Sfântului Mare Mucenic Dimitrie izvorătorul de mir”". Satul Roșia Nouă este așezat într-o zonă de dealuri, la poalele munților Zarandului, pe valea cu același nume. Denumirea derivă, se pare, de la „Rossi”, numele purtat de două surori care ar fi
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
acestui număr, putem presupune că, în Roșia Nouă exista, la acea dată, o biserică. Presupunerea este întărită, credem, de episcopul Sinesie al Aradului care, în conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un “diac” Ionaș ( probabil Ianăș). Totodată, episcopul notează că parohia era compusă din 24 de case. Această biserică a-a aflat pe un platou ce
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
a fost vândută satului Șteia, din județul Hunedoara, probabil în anul 1810, după ce s-a terminat construcția începută în anul 1808 a unei noi biserici, situată în partea de jos a satului, unde se află și azi. Această biserică, având hramul Sf. Mucenic Dimitrie, a fost sfințită în anul 1811 de protopopul Vărădiei, Zaharia Protici. Mult timp, această biserică a fost servită de preoți localnici. În anul 1801 este amintit Ion Volungan, în anul 1833 a servit preotul Dura care semna
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
se afla pe deal, la schit, în localitatea Mitrofani, județul Vâlcea și purta hramul „Sfântul Nicolae”. Vechimea bisericii era necunoscută, însă conform tradiției locale, fusese locul în care se cununase Mihai Viteazul, în urmă cu patru veacuri, înainte de 1600. Biserica a fost distrusă de un incendiu în anul 2000, în care s-a pierdut
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
, comuna Urmeniș, județul Bistrița-Năsăud datează din secolul al XVIII-lea (cca 1798). Lăcașul are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Localitatea Șopteriu este situată în Câmpia Transilvaniei, într-un teritoriu ce abundă în denivelări, la o altitudine de peste 400 de metri. Actualmente, localitatea aparține comunei Urmeniș, care se
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
multe lucrări de reparații: consolidarea fundației, introducerea curentului electric și a gazului metan, acoperirea cu tablă a bisericii, renovarea clopotniței, construirea pe locul fostei mănăstiri a unui altar de vară, unde se slujește Sfânta Liturghie în fiecare an cu ocazia hramului bisericii, dar și al vechii Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului”. În prezent biserica necesită reparații capitale în ceea ce privește renovarea exterioară și pictarea interiorului, întrucât nu există posibilitatea financiară de a construi alta nouă, populația fiind îmbătrânită și prea săracă. Biserica a fost
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1883 a fost construită în sat o biserică din cărămidă cu hramul "Sf. Arh. Mihail", ctitor fiind considerat moș Gheorghe Patarachi . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Barta a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
de orașul Aleșd din județul Bihor. Momentul edificării bisericii nu se cunoaște cu exactitate, forma actuală fiind probabil o refacere a bisericii vechi, refacere ce a avut loc în anul 1797 așa cum este menționat și în inscripția de pe portal. Are hramul ""Buna Vestire"". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Construită în 1797, biserica de lemn Peștiș este probabil o refacere a bisericii vechi de lemn. Modificări importante i-au fost aduse și în anul 1862
Biserica de lemn din Peștiș () [Corola-website/Science/317824_a_319153]
-
se află în localitatea omonimă din județul Bihor și a fost construită în anul 1730. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Biserica ortodoxă din localitatea Hidișelu de Jos a fost construită în anul 1676 de meșteri necunoscuți, probabil localnici. Singurele inscripții care ne ajută la datarea monumentului sunt cele legate de anii pictării ușilor de la altar
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
află în satul cu același nume, sat aparținător de comuna Măgești, județul Bihor. Aflată în imediata apropiere a noii biserici de zid, cele două edificii de cult amintesc parcă de trecutul și prezentul comunității. Construită în anul 1768, biserica poartă hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Într-un document de la 1769 se arată că biserica de lemn din localitate a fost construită de preotul Simion Tarco și că avea un „turn anexat”. Pe o bârnă din exteriorul peretelui de la altar se
Biserica de lemn din Josani () [Corola-website/Science/317855_a_319184]
-
, comuna Bulz, județul Bihor datează din secolul XIX . Lăcașul are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (8 noiembrie) și nu figurează pe lista monumentelor istorice. Conform inscripției de pe iconostas „această sfântă biserică s-a edificat în anul 1877 la stăruințele prim-coratorului Ioan Toda, din materialul dăruit de groful Jenő Zichy, preot
Biserica de lemn din Remeți () [Corola-website/Science/317853_a_319182]
-
Roș din orașul Iași, lângă Sala Polivalentă (Sala Sporturilor), pe str. Palat nr. 63. Ea a fost construită în anul 1814 de către Gheorghe Catargiu, pe locul unei biserici mai vechi din lemn din secolul XVIII-lea. Lăcașul de cult are hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai). Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Iași nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. În Evul Mediu, terenurile aflate la sud de Curtea Domnească din
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
Spânzurătorilor și o stradă comercială, numită Ulița Sf. Constantin, cu prăvălii cu un singur nivel. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preotul grec Poliz din Tesalonic (Grecia) a construit cu banii săi o biserică de lemn cu hramul „Sf. Constantin” pe un loc domnesc din mahalaua Broștenilor (aflată în spatele Curții domnești din Iași), care-i fusese dăruit de domnitorul Matei Ghica (1753-1756) și apoi întărit de Scarlat Ghica (1757-1758). Tot el a împodobit biserica cu obiectele de cult
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
funcționat ca filială a Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” până în 1936. După cum relatează N.A. Bogdan, după restaurarea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, icoana Sf. Mina (considerată a fi făcătoare de minuni și vindecătoare de boli) a fost mutată la biserica filială cu hramul „Sf. Constantin și Elena” și apoi la Biserica „Sf. Andrei”. La începutul secolului al XX-lea, biserica era subvenționată de Primărie, ea neavând niciun venit propriu. În anul 1936, Biserica „Sf. Constantin și Elena” a devenit biserică parohială. Lăcașul de
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
slujba pe o scenă amenajată în afara bisericii. Cu această ocazie s-a resfințit și altarul, ca urmare a faptului că fusese reparată și Sfânta Masă. La acesta ceremonie au participat peste 1.000 ieșeni. La 21 mai 2009, de sărbătoarea hramului, Sfânta Liturghie a fost celebrată de mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de 12 preoți și diaconi. La acestă slujbă religioasă au participat peste 300 de credincioși, răspunsurile la strană fiind date de membrii Corului
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei (1626-1629, aprilie - iulie 1633). Lăcașul de cult a fost finalizat și sfințit în 1634 în timpul domniei lui Vasile Lupu. Biserica este situată în centrul orașului Iași, pe str. I.C. Brătianu nr. 14. Ea are ca hram Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătorit în fiecare an la data de 29 august. Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
află astăzi biserica se afla „Târgul de Sus sau al Măjilor” (al pescarilor), situat la nord-est de fostul centrul al orașului, în apropiere de fosta Mănăstire Dancu, astăzi dispărută. Istoria locașului de cult începe cu o bisericuță de lemn, cu hramul „Sf. Parascheva” sau „Sf. Vineri” (atestată într-un document din 21 decembrie 1610), mutată însă în Târgul Nou, după dorința lui Nestor Ureche. Pe locul acestei biserici de lemn, între anii 1626-1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă, la stăruința mamei sale, a
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
un document din 21 decembrie 1610), mutată însă în Târgul Nou, după dorința lui Nestor Ureche. Pe locul acestei biserici de lemn, între anii 1626-1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă, la stăruința mamei sale, a început construirea unei biserici din piatră cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul”. Cronicarul Miron Costin a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
următorul text: "„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvîrșirea Sfântului Duh, prin stăruința și ajutorul prețios acordat de Înalt Prea Sfințitul Teoctist Arăpaș, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, s-a restaurat această biserică-monument istoric cu hramul „Sfîntul Ioan Botezătorul”, în anul de la Hristos 1984-1986. Zidirea a fost începută de Miron Barnovschi, continuat de la ferestre în sus de Voevodul Vasile Lupu și terminată Ia 9 noiembrie 1635, la numai un an de la suirea sa pe tronul Moldovei
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
de Teologie Ortodoxă din Iași. Cu purtarea sa de grijă s-au realizat o serie de lucrări care au constat în instalarea de centuri, înlocuirea acoperișului, decapare interior și exterior, tencuirea exterioară a bisericii, montarea a două mozaicuri cu icoanele hramurilor pe peretele sud-vestic al pridvorului și văruirea interioară și exterioară a lăcașului de cult. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași se aseamănă din punct de vedere arhitectonic (plan, decorație exterioară și împărțire a spațiului interior) cu alte biserici construite în
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
de lemn greco-catolice la muzeul din Bistrița în anul 1998. Folosită de comunitățile ortodoxe din Leurda și Sălătruc, biserica este poziționată oarecum ciudat, fiind construită la marginea satului Leurda dinspre satul Sălătruc tocmai pentru a fi aproape de ambele localități. Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și nu figurează pe lista monumentelor istorice. Viața religioasă în zona satului Leurda datează dintr-o vreme mai îndepărtată decât înființarea satului. Crucea de piatră, amplasată la 27 mai 1933 pe malul văii ce trece
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
Biserica „Zlataust” din Iași este situată pe o străduță veche, stradela Zlataust nr.5, în apropirea Centrului Civic, în spatele Universității Petre Andrei și are hramul Sf. Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) și Sf. Mucenic Teodor Tiron (17 februrie). Este monument de arhitectură din patrimoniul istoric și arhitectural al României, având numărul de cod . Biserica actuală a fost zidită pe locul unei bisericuțe mai vechi
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
slavonă. Biserica a fost restaurată de mai multe ori, prima restaurare fiind cea din 1874. Între anii 1966 - 1972 biserica a fost renovată în interior și în exterior, fiind pictată în frescă de către pictorul Constantin Călinescu și Iulia Handragel. Icoana hramului Sfîntului Ioan Gură de Aur, din pridvorul bisericii, este tot o pictură în frescă executată de Profesorul Constantin Călinescu. Tot în acești ani a fost înzestrată cu mobilier din lemn de stejar: stranele, lambriul din altar, ușile de la intrare și
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
1803 de către breasla dubălarilor. Lăcașul de cult este situat în imediata apropiere a Gării Internaționale Nicolina și a Bazarului din Iași, lângă pasajul rutier ce face legătura între cartierele Podu Roș și Nicolina, pe str. Albinelor nr. 6. Ea are hramul Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Biserica „Ziua Crucii” nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Biserica „Ziua Crucii” din Iași a fost construită prin subscriere publică în anul 1803 de către membrii breslei dubălarilor
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
susținere cu scopul de a mări rezistența bisericii. Cutremurul din 4 martie 1977 a produs unele avarii, edificiul suferind unele lucrări de reparații în anul 1978. În curtea bisericii s-a construit între anii 1992-1994 o casă de prăznuire cu hramul „Înălțarea Domnului”. În perioada 1994-2001 s-au efectuat importante lucrări de reparații și consolidare, cu purtarea de grijă a preotului paroh Vasile Chiroșcă și a preotului Mihai Ungureanu și cu ajutorul oferit de membrii Consiliului și Comitetului Parohial. Zidurile lăcașului de
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]