113,729 matches
-
acea tranziție a senilelor, de după 1945, cât și în tranziția declanșată de urmașii acelor comuniști, după 1989. Inversarea caracterelor, sensurilor și obiceiurilor a facilitat apariția țoapei în prim plan. Fenomenul va deveni tot mai agresiv, datorită unor televiziuni, care dau imagini, în care, mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dintre poemul în proza, eseu, aforistica și tabletă, adică un gen hibrid, experimentat și anterior de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în haină brodata a poetului, care travestește totul în joc reflexiv de proiecții de umbre chinezești. „Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a fost considerat unul din mării clasici ai literaturii române, poet inovator și creator în povestire al realismului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a fost considerat unul din mării clasici ai literaturii române, poet inovator și creator în povestire al realismului magic, operă lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se încarcă de substanță și-i devine un mobil important în actul de creație. Marian Barbu, ieșit din sine datorită coliziunii, se reîntoarce în sine, pășind printre cele două fălii, cu o mână atingând realitatea nemijlocita, iar cu cealaltă, indicând imaginea realității. Și astfel înaintează, că printre oglinzi. Oglinzile din Chicago (Ed. Sitech, Craiova, 2006) constituie, de altfel, cartea ce se naște ca să dea seama despre acest itinerar, carte sub titlul căruia autorul notează, luându-și o marjă de siguranță: „ - aproape
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
set de contestații. Importante pentru ființă poeziei. Mai întâi, împotriva propriei sale poezii scrisă la vârsta “artistului la tinerețe”, când lumea este privită în categoriile Idealelor și a substanței evanescente, iar poezia ca fiind un dulce și ireal joc de imagini. În genere, aceasta poezie acoperă lumea și o „înfrumusețează” cu metaforizări cât mai spectaculoase, crezându-se că-i adaugă sens. Dar ele nu duc nicăieri, cel mult, încântă gândul (că părere) ce nu trece de clipirea ochiului. Apoi, si a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
brand e o emblemă a succesului actual al publicității și al obsesiei comunicării. Cu trecerea timpului se poate urmări cum în istoria ideilor schimbarea etichetelor e și o schimbare de atitudine: de la obsesia specificului național se trece la cea a imaginii României și, în fine, cu o formulă tehnică, aparent obiectivă și neapărat pragmatică, la brandul de țară. Iar chestiunea construirii personalității renaște în formule destul de șocante: "Ce ar trebui să faci pentru a deveni și tu un brand " (cu subîntrebările-cheie
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
concurat, în stilul colocvial-ironic, de formații pe teren românesc de la verbul a brandui: branduială și branduire - "sigurul lucru pe care îl putem încerca la îbranduială' ... și nici măcar aici nu cred că am fi originali... ar fi furtul! de idei, de imagine și altele asemenea" (brandingromania.com); "așa că, spontan, a venit și sloganul campaniei noastre de branduire" (mainimic.blogspot.com). Pentru completarea familiei lexicale, putem cita verbul a rebrandui - "mai multe companii autohtone se rebranduiesc" (Cotidianul, 22.05.2006), substantivele rebranding (schimbarea
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
observație e cauza, iar a doua, efectul. Iar aceste comentarii indică faptul că lungmetrajul a trecut testul plauzibilității și nu din cauza realismului. E adevărat că modul de filmare al lui Oleg Mutu ține de cinema-ul direct, dar faptul că imaginea e mereu "mișcată" îți semnalează constant o prezență între tine și imagine. Cu toate acestea, filmul te trece acest prag și te duce spre exclamația "cît de adevărat", ceea ce confirmă și reacțiile criticilor străini, începînd cu Jay Weissberg de la "Variety
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
că lungmetrajul a trecut testul plauzibilității și nu din cauza realismului. E adevărat că modul de filmare al lui Oleg Mutu ține de cinema-ul direct, dar faptul că imaginea e mereu "mișcată" îți semnalează constant o prezență între tine și imagine. Cu toate acestea, filmul te trece acest prag și te duce spre exclamația "cît de adevărat", ceea ce confirmă și reacțiile criticilor străini, începînd cu Jay Weissberg de la "Variety", care invocă și aspectul de "reality show", bașca cunoașterea intimă a mediului
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
mercenarul neobrăzat și agresiv, gata să servească orice cauză, numai să-și îngroașe pungile. Din multitudinea de indivizi proveniți de la "Institutul de economie mondială", Academia "Ștefan Gheorghiu" sau din Asociația de drept internațional, singurul care a reușit să-și păstreze imaginea oarecum nepătată este Mugur Isărescu. Explicația e simplă: dl. Isărescu a fost cel mai puțin independent dintre toți colegii ajunși la guvernare - el n-a făcut întotdeauna ce-a vrut, deoarece s-a aflat mereu sub lupa organismelor financiare internaționale
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
iubești teatrul. Numai așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor nu are a face cu teatrul, cu valoarea sau cu paloarea lui, ci cu umorile ființelor ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival își atinge ținta. Deschide orizontul, redimensionează perspectivele, elasticizează percepția și ne pune în
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
cruțare. Sunt mai proști decît el, fac greșeli și sînt capabili de mari ticăloșii, spre deosebire de el, omul marilor viziuni și patriotul de stînga autentic. Dar, mai ales, sprijinitorul culturii. În afară de Dumitru Popescu însuși nimeni nu i-a păstrat o asemenea imagine. În memoriile lui, Nicolae Breban îi concede un rol important, de aliat pe vremea cînd autorul Drumului la zid se stricase cu lumea literară și cu partidul. Omul care își atribuie schimbare în bine la față a "Scînteii" în anii
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
firesc și intens, nestingherit, cu ritm, poftă și umor, cu stîngăcii normale, pune lucruri în relație, face corespondețe și comentarii, descrie, își amintește, abia reflexiv uneori, alteori doar pune o întrebare și o lasă acolo... Oameni, întîmplări, situații, gesturi, replici, imagini de la TV, articole din ziare, totul merită povestit, capătă sens prin și în povestire. La antipodul tipului de scriitor autist, introvertit, revoltat și rupt de lume, Sorin Stoica avea nevoie de comunicare, trebuia să împărtășească. Asaltat de întîmplările zilnice ale
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
îl execută cu mai mare ori mai redusă migală, mai aplicat ori mai neglijent, nu o dată cu artă de miniaturist. Dar însumarea amănuntelor, atunci cînd se efectuează pe un arc de timp mai amplu, dă un tablou, adică o "sinteză", o imagine globală care poate fi abordată în două feluri, fie luînd în seamă ochiurile broderiei, infinitezimala compoziție ca un copios catalog al clipelor, fie urmărind perspectiva cu miză istorică mai mult ori mai puțin pronunțată. Creator al unui considerabil sistem autobiografic
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
tăioasă deosebire de "abilii" care le-au slujit pe ambele ori de opozanții de dată recentă, exempli gratia un foarte reputat moralist și gazetar, "excelent", însă dezavantajat de faptul că "elocvenței sale, argumentației și substanței discursului politic i se opune imaginea de Ťcolaboraționistť căreia contemporanii nu i-o pot trece lesne cu vederea". Un astfel de autor nu poate fi agreat (și simte clar o atare atitudine) de către cei ce s-au aliniat în diverse grade la "doctrina și tematica" trecutului
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
explorează și îl înfățișează cu o tandră complicitate, fără a lua în tragic tulburarea vremilor și a oamenilor. Constatând "inflația nevrotică a comentariului", eseistul care a îmbrăcat haina gazetarului încearcă să străpungă cortina mediatică, interfața sclipitoare dintre lumea reală și imaginea ei refăcută, pentru a ajunge la sensul primar al întâmplărilor. Atenția e distributivă, iar mișcarea obiectivului, circulară, panoramând o realitate ieșită din cămașa de forță a comunismului. Dacă lumea românească pare - și este - după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
își trimiseseră corespondenții cei mai stoici și mai virtuoși în Capitala valsului și, nu cu mult timp în urmă, a lebedelor admirate de-ai noștri sub formă de frigărui; ei, corespondenții, aflându-se acolo pentru a transmite zilnic spre patria-mumă imaginea unei ferestre în geamul căruia un cerc roșu ne indica nouă, telespectatorilor răvășiți de-o curiozitate ajustată cu frică aproape patologică, prezența, mai degrabă virtuală decât reală, a "primului pacient al țării"... (Ce ironie groaznic-opresciană - vă mai amintiți? A, era
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
om? Cioacă! Așadar, măcar vor bănui urmașii urmașilor noștri cu câtă tulburare sufletească așteptam să vedem că energia Președintelui nu smulsese fereastra din țâțâni, că aceasta se afla la locul ei, iar dincolo de sita protectoare din geam, abia-abia ghiceam o imagine care, poate, nici nu era a Președintelui, ci a vreunui felcer semănând binișor cu o mască? Categoric, nu! Doamne, că mai bine-ar fi fost fără televiziune! (și eu gândesc la fel când văd unele emisiuni jalnic realizate...). Căci, ce
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
se înghesuie, se îmbrâncesc laolaltă. Hârtia însă ne silește să le așternem decisiv. După o orânduială mereu arbitrară. Nu trebuie să ne încredem în memorie. Ea e mereu gata să ne trădeze. De fapt, memoria funcționează ca un televizor stricat. Imaginile se suprapun, se amestecă, în timp și spațiu. Pe urmă apare amănuntul care fixează. Văd o stradă cu pomi bătrâni, dar fără frunze. E strada Domnească. îmi dau seama, fiindcă pe dreapta apare firma... (neclar, n.n.). Agitație mare, Lumea strigă
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
într-o relație de contiguitate și compatibilitate. "S-ar zice că el a căutat întotdeauna firele ascunse care leagă între ele până și cele mai opuse atitudini" - scrie cu îndreptățire Florin Mihăilescu în eseul E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). Imaginea pe care o are E. Lovinescu despre sine e una dintre cele mai lucide și mai bine articulate din literatura română. Iar această imagine despre sine poate constitui un stimulator punct de pornire pentru studiul operei lovinesciene. În volumul său
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
mai opuse atitudini" - scrie cu îndreptățire Florin Mihăilescu în eseul E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). Imaginea pe care o are E. Lovinescu despre sine e una dintre cele mai lucide și mai bine articulate din literatura română. Iar această imagine despre sine poate constitui un stimulator punct de pornire pentru studiul operei lovinesciene. În volumul său de eseuri Critica de atelier (1983), Marian Papahagi a relevat capacitatea lovinesciană de autoanaliză și franchețea autoexplicitării resorturilor ascunse: Foarte în general spus, operele
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
mea. Nu mă pot abține să nu înghit tot, în speranța că așa nu le va mai veni niciodată să se cace, că vor începe odată marea constipație. Dar sunt cu toții diareici." - p. 41), inserții onirice de un gust dubios, imagini "poetice" (fluturi, păsări cu aripile fâlfâind) repetate până la sațietate, dialoguri de o mare vulgaritate sufletească, invocații ori imprecații comice (,De Chirico, unde ești să mă auzi?" întreabă Vlada la un moment dat, altul decât cel în care suduie un telefon
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
ruinare: "Atâtea supărări îi răscoleau dureri și umilințe pe care le crezuse dispărute pentru totdeauna ca epavele sub nisipul adâncurilor. Oameni din țări îndepărtate și soldați îl încremeniseră pe el și întreaga suflare a portului. Soldații veghei de pe malul Bosforului, imaginea tunarilor osmanlâi ce păzeau strâmtoarea și a submarinelor pe sumbrele ape ale Mării Negre, toată deșertăciunea zilelor de umblet zadarnic pe țărm în așteptarea unei flote comerciale, a unor vapoare pline de mărfuri, de comori și de marinari însetați de petreceri
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
limbaj, conservîndu-i identitatea, în afara căreia am fi avut a face cu un hibrid. Unghiul d-sale de vedere salutar este cel al intuirii unei transcendențe care colaborează cu imanența. Cea dintîi corespunzînd doctrinei religioase, cea de-a doua sferei de imagini de artă în duhul în care un pasaj din Sfîntul Augustin propune însăși înțelegerea lui Dumnezeu, într-un chip ce ar putea sugera o armonizare între imanentismul spinozist și contestatarii săi: "Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]