4,125 matches
-
curs de gimnastică a minții, care-i ferește pe elevi de-a crede cu ușurință și fără cumpăneală teoriile generale câte i se ivesc în drept, în economia politică și în ipotezele științelor naturale. Filozofia are valoare critică, ea crește intelectul, îl dezvață de la lenea cugetării / / și de la încrederea prea mare în idei străine, o deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic și a cumpăni fiecare cuvânt înainte de a-l așeza într-o teorie. Dar a-și suge degetul cel mic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
internă, o semnificație intensivă, pe care în sine n-o au, e ceva caracteristic spiritului uman - caracteristic și câtă vreme el se află în eroare. Progresul, îndeosebi cel științific, nu constă atât în descoperiri noi, cât în descifrarea a ceea ce intelectul nostru subiectiv a încifrat în natură. Religie, poezie, morală - frumosul și binele, pe care credem a le găsi în natură - finalitatea, deci rațiunea legilor și organismelor naturale, nu există ca atare în natură - ci intelectul nostru le introduce acolo - și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cât în descifrarea a ceea ce intelectul nostru subiectiv a încifrat în natură. Religie, poezie, morală - frumosul și binele, pe care credem a le găsi în natură - finalitatea, deci rațiunea legilor și organismelor naturale, nu există ca atare în natură - ci intelectul nostru le introduce acolo - și este rolul științelor naturii să descifreze aceste erori și să le reducă la importanța lor normală. Este în afara oricărei îndoieli că omul va ajunge cândva în posesiunea adevărului deplin și a gândirii deplin corecte. Cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
timp n-a esistat în lipsa lui, ar face ca tot acel timp să fie mai puțin decât [o] clipă de adormire în care el ș-ar fi suspendat funcțiunea. Este nu numai verisimil, ci sigur cum că moartea desăvârșită a intelectului nostru, aflîndu-se față cu posibilitatea infinită a eternității, dup-un interval nemăsurabil de lung, dar a cărui lungime e indiferentă, va reapărea iarăși cu aceleași funcțiuni și sub aceleași condiții - și-n aceasta consistă nemurirea sa. Căci, dacă ne-nchipuim
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numai a nu fi fost niciodată este singura formă a neexistenței, cine există există și va exista întotdeuna - de nu în faptă, dar ca posibilitate, și posibilitatea, neavând în eternitate timpul nici un înțeles, este existența chiar. Ce s-atinge de intelectul nostru, deși aparițiuni analoage în viața spiritului, în epoce, arată cumcă el este asemenea unei plante, așa încît, dacă ai șterge cu un burete de pe tabla neagră a esperienței seculare toate semnele scrise*, ai vedea cumcă această tablă s-ar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pot sta - și astfel se comunică și auditorului, și el se simte în fața unei lumi armonice, care-l atrage. Din contra, la cel mărginit, el vede chipuri pe care prelectorul nu le-a priceput el însuși, ieșind cu grămada din intelectul lui, tot astfel precum intrasă, necunoscute între ele, indiferente una față cu alta și unite doar esterior prin împrejurarea că ies din aceeași gură. De-aceea mulți oameni învățați vor simți cumcă au un fond negru în sufletul lor, deasupra
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ne da senzațiuni și idei coordonate după principii înnăscute. Dar ceea ce e a priori e moștenire se va zice? Bine. Ceea ce-au pus părinții înlăuntru iese azi la iveală; dar părinții înșiși n-au făcut decât să-și coadapteze intelectul unor medii consecutive și rezultanta acestor coadaptațiuni consecutive e inteligența noastră. D aceea și avem înțelegerea oricărui timp din trecut și puțină pricepere pentru viitor. Căci orice știință e și o prevedere a = b = c. Iată fundamentul prorociei. [EXPERIENȚĂ ȘI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ȘI MACEDONSKI] [1] 2255 Dacă organul cugetării omenești, creierul, ar fi capabil a se spori în mod absolut, daca greutatea lui n-ar oscila cel mult între un maxim și un minim după favoarea sorții, progresul ar fi infinit. Deci intelectul omenesc ar fi ridicat la o potență infinită i. În urmă-ne însă a trecut un timp etern. Atuncea nu s-ar putea ca Homer să fi fost un geniu, iar [acum] să trăiască vite încălțate cari fac versuri. Daca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
organiza aceste impulsuri - independente - o conformare organizată la țel Somnambulismul *** delir, ***. Limbi străine. Iubire Memorie - o însușire a nervilor umani. Lemn - violină. Conștiință - o soră a memoriei - baza nu este memorie; Simțirea - aceeași. Ne amintim cu ajutorul simțirii și reproducem cu ajutorul intelectului. Amintirea este identitate cu sine însuși. Viclenie și prostie. Spirit și vorbă de duh. Agerime a înțelegerii. ["HELVETIUS. DE L'ESPRIT... "] 2290 Helvetius. De l'esprit. David A. 1758 Pornirea vădită de a reduce totul la materie și la întîmplătoarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ei înșiși. h Este bine ca omul să-și cunoască rădăcinile genetice, care au asigurat continuitatea spiței, și constituie arborele său genealogic. La fel de important este ca fiecare individ să-și cunoască și rădăcinile spirituale, „laboratorul” în care și-a format intelectul și i-a deschis calea spre mirifica lume a cunoașterii. h Este firesc și bine ca oamenii să se preocupe de frumusețea fizică. Dar ar fi și mai bine dacă ar manifesta aceeași grijă și pentru înfrumusețarea caracterului. Îndemnuri pentru
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
să țină o figurină șezând? Și cu toate că oamenii observă că aceste fantezii sunt complet false, nu le critică și chiar le face plăcere și nu se întreabă dacă aceste lucruri imaginare pot să existe sau nu; aceasta se întâmplă pentru că intelectul are un văl înainte, încât nu poate vedea ceea ce este justificabil fie după un motiv plauzibil, fie din punctul de vedere al frumuseții, astfel că judecățile pe care le face sunt nefondate. Nu trebuie niciodată să lauzi picturile care nu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sătui de războaie, vizitatorii coborau acele scări, în amurgurile calde ale Antiohiei, emoționați și chiar fericiți. Iar Zaleucos, preceptorul sclav, îi șoptea entuziasmat lui Gajus că acolo, înăuntru - așa cum scrisese nu știu care filosof antic -, forța limpede a cuvintelor ce se adresau intelectului domina violența armelor care răneau trupul. De-a lungul secolelor, oamenii aveau să încerce de mai multe ori să realizeze visuri asemănătoare, găsind de fiecare dată alte cuvinte pentru a le defini. Aproape întotdeauna aveau să piardă. Dar aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Coup de des.”; „Vacuitatea de gîndire: primul lucru care te izbește. Fervoarea aderenților va descifra totuși în curînd simboluri”; „Opera lui Urmuz este semnificativă pentru că însăși lipsa de speculație teoretică este o atitudine cugetată. Dar opera urmuziană, superbă teratologie a intelectului, trimisă spre edificarea noastră, trebuie înțeleasă ca o chemare la ordine”; „Nu va trece mult timp și opera lui Urmuz va fi interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dante se uită În jur. Exista, În mediul acela, un plăcut sentiment de linearitate și de ordine, de echilibru al formelor și de logică În Întrebuințarea spațiilor. Se simți Îmbărbătat. Nu nimerise În văgăuna unui impostor. Acolo, Înăuntru, străluceau lumina intelectului și amprenta Înțelepciunii noii științe. Locul acela părea, cu adevărat, un simbol al vremurilor noi, al limpezimii gândirii susținute de rațiune, potrivit școlii de la Paris. Locul acela era... da, modern. Rădăcină de aconit și praf de măceș. Și infuzie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În canalele auriculare sau În circumvoluțiunile creierului, ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mele nu m-ar ține, cu Îndatoririle ei, departe de dulceața conversațiilor despre iubire, răspunse Dante. — Dar nu numai despre iubire sunt subiectele noastre, interveni senin Cecco d’Ascoli. Un rod al științei e dezvăluirea a ceea ce gelozia Naturii ascunde intelectului nostru. Cercetarea misterului e adevărata misiune a Înțeleptului... și scopul unui Studium. — Dar, dintre toate subiectele, nici unul nu pare atât de vrednic de a fi analizat prin lucrarea răbdătoare a intelectului nostru cum este iubirea, stărui Iacopo. Iar dumneata, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al științei e dezvăluirea a ceea ce gelozia Naturii ascunde intelectului nostru. Cercetarea misterului e adevărata misiune a Înțeleptului... și scopul unui Studium. — Dar, dintre toate subiectele, nici unul nu pare atât de vrednic de a fi analizat prin lucrarea răbdătoare a intelectului nostru cum este iubirea, stărui Iacopo. Iar dumneata, messer Alighieri, vei fi de acord. Cu toții Încuviințară, gata să comenteze cuvintele arhitectului, pe care păreau să le Împărtășească. Lui Augustino, mai cu seamă, parcă Îi tot venea să spună ceva. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era prea dificil să tratezi cu acești străini, chiar dacă de o anumită cultură. De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar zice că interesul domniei tale În privința crimei nu se mărginește la pasiunea intelectului, ci că Îi urmezi meandrele și pe cărările lumii. Acum, că ești prior, vei avea poate prilejul să cercetezi vreuna din acele crime despre care ne-ai vorbit cu atâta patimă, zise pe un ton nevinovat. S-a comis oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te Îndrăgostești dacă ești la distanță? Dar, atunci, cum să explicăm pasiunea trubadurului Rudel, mort din iubire pentru o femeie pe care nu a văzut-o niciodată? — Și faptul că această vedere trebuie Înțeleasă, ori redusă la ceva deja cunoscut intelectului nostru? adăugă Augustino. Atunci, cum să justificăm iubirea lui Adam pentru Eva cea dintâi, despre care nu putea să fi cunoscut nimic? — Și că Iubirea, messeri, dacă e să judecăm după consecințe...! exclamă Cecco Angiolieri, care, până atunci tăcuse mâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere? — Vreau să mă refer la cel care, dintre voi, i-a ucis pe Ambrogio și pe Teofilo. Care, cu viclenie vinovată și cu forța unui intelect Înclinat spre rău a curmat acele vieți, a căror măsură doar Dumnezeu ar fi trebuit să o potrivească. Nu urmă nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre vecin, dar fără a merge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce comisese acele crime Își abjurase propria natură, Întrebuințându-și Întru rău darul ceresc al intelectului. Nu, nu de asta. Asasinul Îl provocase. Așezase În balanța sorții debitul și creditul. Îi pusese mâna În fața ochilor, sigur că el nu ar fi avut cum să vadă. Acea provocare trebuia câștigată prin folosirea rațiunii, nu prin fiarele călăului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păru că adierea mării sufla În preajma sa. Așteptă un moment, Înainte să continue. — Dar nu numai pentru asta m-au purtat pașii până aici. Ei au fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma crimei e modelată după intelectul autorului ei. Gândește-te la tovarășii dumitale, În Cerul al Treilea. Francesco d’Ascoli, cu credința lui În rigoarea abstractă a mișcărilor cerești, În geometria absolută a destinului. Și Bruno Ammannati, teologul. Gata să urce pe rug, la capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să creadă a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
este la fel de fragilă și infimă ca și fluturii din specia Monarch pe care i-am urmărit acum câteva toamne, migrând Între zgârie-norii de pe Fifth Avenue din centrul Manhattan-ului. Orice șansă a unei relații mai apropiate cu natura - fie ea prin intermediul intelectului și al educației, fie pe calea cea mai simplă, și anume având-o la Îndemână - dispare pentru cei mulți, care trăiesc deja efectiv Într-un sistem ajutător În spațiul cosmic, o creație a științei, lipsiți de posibilitatea de a evada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]