4,097 matches
-
hrană mai consistentă. De astă dată, nu atît voința, cît intelectul, factorul director (hegemonikon) al ființei umane e solicitat de tema libertății. Organizator al tuturor celorlalte facultăți, intelectul poate face să crească ființa umană întreagă spre/în libertate. Facultate contemplativă, intelectul e capabil să se amplifice, să se adecveze realităților divine pe care le contemplă. Pentru Platon, el era singurul aspect al ființei umane care putea pretinde, fără contradicție, la o completă libertate, asigurînd libertatea ansamblului. Dacă libertatea e gîndită după
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
bunăstare, informație supraabundentă, dar deliberat neselectată, neierarhizată. Dacă revenim la criteriul calitativ, subiect universal e declarat omul de rînd, cu experiențele, rațiunea, limitele, drepturile și datoriile general umane. Fiindcă ies din această scară, un sfînt, un mistic, un om al intelectului contemplativ nu capătă loc în cercetările noastre asupra umanului. Ei țin de un extraordinar nebulos, neinvestigabil în sine, sînt excepții de la regula subiectului universal, nu pot fi luați în calcul pentru a trata destinul omului. și pe bună dreptate, într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
om depășește infinit umanul. E acel element de alteritate transcendentă care îl locuiește, fiindu-i acordat lui anume ca persoană ; e facultatea care îl face capabil de cunoaștere mistică prin afinitate cu realul ultim ; e totodată instanță călăuzitoare, pedagog al intelectului în progresul spiritual și în cunoașterea contemplativă. De abia sub acest element non-uman stă ierarhia propriu-zisă a ființei umane cu al său vîrf și element rector : intelect sau inimă, nous platonician, hegemonikon stoic, kardia sau cor în tradiția biblică, sirr
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cunoaștere mistică prin afinitate cu realul ultim ; e totodată instanță călăuzitoare, pedagog al intelectului în progresul spiritual și în cunoașterea contemplativă. De abia sub acest element non-uman stă ierarhia propriu-zisă a ființei umane cu al său vîrf și element rector : intelect sau inimă, nous platonician, hegemonikon stoic, kardia sau cor în tradiția biblică, sirr (secretul sau misterul ființei) în sufism, buddhi = intelectul și inima profundă ca sălaș al lui Brahma, în hinduism. Plutarh vorbea despre sufletul adevărat, superior sufletului de care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
De abia sub acest element non-uman stă ierarhia propriu-zisă a ființei umane cu al său vîrf și element rector : intelect sau inimă, nous platonician, hegemonikon stoic, kardia sau cor în tradiția biblică, sirr (secretul sau misterul ființei) în sufism, buddhi = intelectul și inima profundă ca sălaș al lui Brahma, în hinduism. Plutarh vorbea despre sufletul adevărat, superior sufletului de care sîntem în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
atitudinea posesivității, inclusiv la autoposesie, încearcă să se lase pe sine, să se facă bunul propriu al lui Dumnezeu, potrivit unei dialectici a dezaproprierii apropriante și a aproprierii dezapropriante. Se străduiesc să își rearticuleze corpul, sufletul și rațiunea/discernămîntul cu intelectul contemplativ, facultatea capabilă de infinitul divin, receptacul pentru elementul non-uman din om. Iubirea/caritatea nu este decît această recuplare la universal pusă în aplicație, în act, în acțiune. Inaugurată în Paradis, funcționarea de tip universal a omului e pregătită și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică la Focul polar, constituie un organism singular în care intelectul, sufletul și corpul eteric sînt în mod specific și minunat de precis potrivite între ele de Dumnezeu. Fiecare ființă, intens diferită de o alta, are propria compoziție, propriul destin, propriile trăsături spirituale, psihice, corporale. Ființele umane nu i se înfățișau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi ori sătura de ea. Amorțirea, coagularea mai mare ori mai mică provocată în ființe de intelectul lor răcit, care devenise astfel doar suflet, produsese multitudinea eurilor individuale, reconfigurase ființe mai mult sau mai puțin zgribulite asupra lor înșile, determinase etaje diferite de ființe caracterizate prin temperatura lor contemplativă. Restaurarea omului consta pentru Origen în vastul traseu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de intelectuali laici, pe care numai darul lor spiritual și exegetic îi impunea în fața comunității. Strălucitul Origen a fost doar unul dintre numeroșii maeștri în jurul cărora se aduna un cerc de oameni doritori să participe cu viața lor integrală de la intelect la comportamentul de fiecare zi la substanța revelației. Pentru acești maeștri și aceste cercuri, studiul, curajul de a propune interpretări multiple, de a problematiza, de a adînci paradoxurile Textului făceau parte dintr-o teologie trăită, erau mijloace de progres spiritual
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fie maximă, atunci ea nu ar mai putea subzista ca atare în determinarea unor unghiuri definite, ci într-o figură circulară, astfel că nu ar mai avea o figură subzistentă proprie, o figură care să mai poată fi distinsă în intelect de figura circulară și eternă. Tradițiile spirituale situează omul într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ori trunchi de laur. El era părtaș direct la perpetua, nestrămutata ființă a unui imens univers, prin care zeii se jucau exuberanți. Totuși, cel puțin în tematizările filozofice explicite, trupul nu putea participa la destinul superior al omului, la ascensiunea intelectului către Realitate. Revelația creștină a introdus trupul în metabolismul spiritual al omului. L-a gîndit ca aspect de neabandonat al ființei, fără de care ea și ar pierde completitudinea, iar libertatea ei s ar defini ca o libertate de separare, de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
etajele ființei umane, raporturile, conflictele, armonizarea lor constituie un capitol masiv. Se știe ce reticențe exprimă literatura creștină a pustiei față de sentimentalism și imaginație, ce tehnici recomandă ea pentru a le ține în frîu, pentru a le supune duhului sau intelectului. Se știe ce religiozitate kitsch poate rezulta atunci cînd trăirea spirituală e acaparată de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism. Berdiaev a fulminat împotriva religiei adaptate la categoriile mundane, care blochează credința în zonele joase ale omului, sub masivitatea acestei lumi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă a participării la divin, Grigore Palama declară insuficiența demersului negativ în măsura în care el rămîne schemă rațională : știm că intelectul înțelege negreșit ceea ce teologia negativă neagă. Prin ea coborîm, nu urcăm spre misterul ultim. Dacă e să spioneze acest mister, gîndirea trebuie să renunțe la confortul clasificărilor disjunctive și statice, după ce le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine de zece secole înainte, în miezul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine de zece secole înainte, în miezul apofatismului răsăritean, Grigore de Nyssa înmulțește paradoxurile care susțin urcușul fără sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
frumusețea, armonia, ordinea. Pentru Simone Weil, pulsația opoziție-uniune a contrariilor dă structura realului, de la condiția umană la cea divină și la medierea între cele două. în fiecare facultate a sa, spune Simone Weil, alături de Cusanus, umanul e supus contradicției : voință, intelect, afectivitate. Mai ales, sîntem contradicție fiind creatură : fiind Dumnezeu și infinit altul decît Dumnezeu. Dumnezeu însuși cuprinde două aspecte în tensiune : el e iubire și putere, e Bine și necesitate. Or, metafizica Simonei Weil concepe creația tocmai ca pe o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
propus călugărilor de la Tegernsee e menit să dinamiteze această reducție a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege că Fața Ta adevărată e detașată de orice reducție Ea e forma absolută, fața tuturor fețelor. Ceea ce propune Cusanus intelectului este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege că Fața Ta adevărată e detașată de orice reducție Ea e forma absolută, fața tuturor fețelor. Ceea ce propune Cusanus intelectului este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
produce și evenimentele ce vor duce la schimbări radicale în lumea occidentală, edificiul teoretico-politic de factură liberală încheindu-se prin constituționalismul american. Încă din paginile introductive, Gabriela Rățulea anunță că nu ne va fi adus în atenție autorul Eseului despre intelectul omenesc, ci teoreticianul unor tratate despre guvernământ, creatorul ideologiei whig, unul dintre părinții fondatori ai liberalismului democratic. Autoarea nu formulează în mod explicit o metodă pe care ar aplica-o în demersul său, ci alege să realizeze o schiță de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
disputa pe seama consecințelor nefaste ale implicării intelectualilor în politică, invocându-se mereu sintagma "trădarea intelectualilor". Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Hobbes s-ar fi ocupat doar de studiul matematicilor, iar Locke ar fi scris doar Eseu asupra intelectului omenesc? Cum ar fi arătat Europa astăzi? Ar fi putut gândi clericii altă legitimare a puterii suverane decât puterea divină? Ar fi putut regii să ceară legitimarea lor democratică? Mă îndoiesc. "Înapoi la Kant!" s-a strigat ca reacție la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să rămână la locul lor. De aceea spun: înapoi la Locke! Sorin BOCANCEA Introducere John Locke a exercitat o puternică influență asupra filosofiei secolului al XVIII-lea, nu numai în metafizică și în teoria cunoașterii, prin al său Eseu asupra intelectului omenesc (1690), dar și în domeniul filosofiei politice, prin scrierile sale Două tratate despre guvernarea civilă (1690), Scrisoare despre toleranță (1689) și Eseuri despre legea naturală (publicate postum). Cea mai importantă scriere politică a lui Locke este Al doilea tratat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Conceptul whig de stare naturală 2.1. Locke și hobbismul whig John Locke s-a născut în 1632 și a murit în 1704. A devenit un filosof important abia spre sfârșitul vieții, scrierea sa cea mai importantă fiind Eseu asupra intelectului omenesc, publicată în anul 1689. Această operă esențială a filosofiei universale marchează începutul unei direcții fundamentale din teoria modernă a cunoașterii, și anume empirismul. Dar Locke, prin scrierile sale politice și morale, este considerat totodată și părintele unei direcții fundamentale
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dar, o dată cu demiterea protectorului său, Locke s-a exilat în Franța în 1675 unde a rămas până în 1679. Din această perioadă datează, cel mai probabil, o serie dintre reflecțiile filosofice care au intrat mai târziu în componența celebrului Eseu asupra intelectului omenesc. Reîntoarcerea în Anglia a fost determinată de reabilitarea lui Shaftesbury care a devenit șeful Consiliului Privat al regelui. Dar, în 1681, Shaftesbury a fost din nou arestat și judecat de înaltă trădare, în scandalul politic legat de excluderea succesiunii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sale încercări privind toleranța, Locke vedea acum "problema toleranței din ce în ce mai puțin ca pe o problemă de politică de stat și din ce în ce mai mult ca pe una de drepturi ale omului"3. De asemenea, în perioada olandeză, Locke a scris Eseul despre intelectul omenesc, pe care nu l-a publicat decât la întoarcere în Anglia. Aceasta a avut loc în 1689, când Wilhelm de Orania a devenit regele Angliei și a fost instaurată monarhia constituțională. Locke a fost onorat de către guvernul whig, prin
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]