4,210 matches
-
o formă sau alta, eficiența poate fi și un atribut al individului. În ceea ce privește eficiența interpersonală, aceasta readuce în discuție importanța abilităților și competențelor sociale ale indivizilor. La nivelul organizației școlare acest tip de eficiență este fundamental, întrucât comunicarea și relațiile interpersonale sunt aspecte predominante, constituind baza unui climat organizațional motivant. Comunicarea verbală și nonverbală, cooperarea, atitudinea empatică, asertivitatea sunt doar câteva elemente ce asigură eficiența interpersonală. Cultura și climatul organizațional pot influența hotărâtor eficiența organizației școlare. Sistemul de valori și credințe
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
indivizilor. La nivelul organizației școlare acest tip de eficiență este fundamental, întrucât comunicarea și relațiile interpersonale sunt aspecte predominante, constituind baza unui climat organizațional motivant. Comunicarea verbală și nonverbală, cooperarea, atitudinea empatică, asertivitatea sunt doar câteva elemente ce asigură eficiența interpersonală. Cultura și climatul organizațional pot influența hotărâtor eficiența organizației școlare. Sistemul de valori și credințe împărtășit de toți indivizii se reflectă în comportamentul acestora, în loialitatea și dăruirea cu care se angajează în îndeplinirea obiectivelor școlii. Pentru aceasta este nevoie
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Confruntată uneori cu stereotipii de gândire și acțiune, educația poate evidenția efectele nocive ale acestora: instalarea neîncrederii și a climatului educațional închis, negativist, scăderea randamentului școlar în rândul elevilor, apariția afectivității negative etc. Conștientizarea acestor repercusiuni ar permite echilibrarea relațiilor interpersonale, comunicarea, valorizarea individului. Pedagogia generală Spre deosebire de celelalte discipline, pedagogia are meritul de a oferi atât un cadru conceptual, cât și instrumentele necesare transpunerii principiilor schimbării la nivelul realității educaționale. Legătura pedagogiei cu schimbarea este conferită prin funcțiile sale una dintre
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Cum gândesc instituțiile, Editura Polirom, Iași. Drucker, P. F., 1993, Inovația și sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, București. Drucker, P. F., 1994, Eficiența factorului decizional, Editura Destin, București. Dubois, N., 1987, La psychologie du contrôle, PUG, Grenoble. Duck, S., 2000, Relațiile interpersonale. A gândi, a simți, a interacționa, Editura Polirom, Iași. Dumitru, I. Al., 2001, Personalitate atitudini și valori, Editura de Vest, Timișoara. Duncan, R. B., 1972, "Caracteristics of Organizational Environments and Perceived Environmental Uncertainty", în Administrative Science Quarterly, nr. 17, p.
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
management du changement éducationnel, tout en détaillant certains thèmes ou en élaborant de nouvelles stratégies d'approche. Mots-clés: changement, éducation, réforme, développement organisationnel, stratégie. În seria ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI au mai apărut: (selectiv) • Agresivitatea în școală, Laurențiu Șoitu, Cornel Hăvîrneanu • Comunicarea interpersonală, Gabriel Albu • Consiliere educațională, Elena Dimitriu-Tiron • Creativitatea pentru studenți și profesori, Ana Stoica-Constantin • Despre pedepse și recompense în educație, Emil Stan • Dimensiunea europeană a învățămîntului românesc, Roxana Tudorică • Dimensiunile educației contemporane, Elena Dimitriu-Tiron • Elemente de didactică a activităților de educare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
media erau filtrate printr-un proces de difuziune socială, ilustrat sub forma modelului comunicării în două trepte, propus de Katz și Lazarsfeld (Katz și Lazarsfeld, 1955). Această diseminare în trepte a informației media minimiza importanța discursului jurnalistic, accentuând rolul rețelelor interpersonale în interpretarea și folosirea informațiilor preluate din media. Noile paradigme, îndeosebi cea legată de stabilirea agendei (agenda setting), spirala tăcerii, paradigma studiilor culturale, abordările pragmatice ale comunicării, teoria cultivării sau teoria dependenței de media definesc funcții și modalități de influențare
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
psihologice de laborator și analize neuronale toate indică faptul că mesajele materialelor media sunt interpretate și contextualizate de către indivizi prin utilizarea filtrelor cognitive, pe baza cărora elimină sau modifică informația pe care nu doresc să o primească. În plus, relațiile interpersonale se află într-un raport de superioritate față de media, indivizii fiind mult mai influențați de liderii de opinie din mediul lor, decât de articolele din ziare sau emisiunile de televiziune. Rezumând datele anterior prezentate, teza omnipotenței media apare ca fiind
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
acțiune, gata să producă un răspuns imediat. Pe scurt, mass-media este considerată o forță unificatoare un fel de sistem nervos central -, care atingea fiecare ochi și fiecare ureche, într-o societate caracterizată printr-o organizare amorfă și lipsită de relații interpersonale. Deși studiile deceniilor '60-'70 au sugerat importanța televiziunii, acestea nu a reușit să minimizeze importanța paradigmei efectelor limitate care a fost formulată de membrii Biroului pentru Cercetare Socială Aplicată, din cadrul Universității Columbia. Așa cum am amintit anterior, Todd Gitlin (1978
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
ceea ce media fac din oameni, ci ce fac oamenii din media). 4.1.3. Teoria agenda setting Revirimentul studiilor dedicate efectelor media marchează în anii '70 o ruptură în raport cu paradigma lazarsfeldiană, centrată pe efectele pe termen scurt și pe filtrele interpersonale prin intermediul cărora sunt interpretate mesajele media. Efectele media sunt reconsiderate și integrate în ansamblul social, asupra căruia au efecte pe termen lung, prin intermediul oferirii unei arii restrânse și prestabilite de teme. Odată cu noțiunea de "agendă", Maxwell McCombs și Donald Shaw
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
formulei arhicunoscute: "cine, ce spune, cui și cu ce efecte" (Hovland, Janis și Kelly, 1953). Studiile clasice dedicate comportamentelor de vot au însă rădăcini interdisciplinare și mai adânci. Spre exemplu, teoria lui Tarde (1902/2007) dedicată difuziei, imitației și influenței interpersonale a servit ca punct de pornire pentru cercetările lui Lazarsfeld, Berelson, Merton și Katz din anii '50. Acești pionieri ai domeniului au promovat ideea că indivizii aveau o capacitate redusă de a-și forma opinii și evaluări proprii asupra lumii
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
opinii și evaluări proprii asupra lumii politice (Katz și Lazarsfeld, 1955), opiniile lor fiind în mai mare măsură influențate de apartenența la grup decât de mass-media în mod nemijlocit. Influența exercitată de media era considerată dependentă de filtrele sociale și interpersonale, așa cum au fost ele ilustrate de teoria fluxului comunicării în două trepte, propusă de cercetătorii de la Universitatea Columbia (Katz, 1957). O altă dovadă a interdisciplinarității comunicării politice provine din preluările conceptuale din semiotică și pragmatică. Spre exemplu, ideile lui Murray
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
ei social nu au fost încă pe deplin înțelese. Neînțelegerea efectelor media a persistat însă pentru decenii întregi, până în momentul în care au fost identificare dovezi empirice incontestabile care au impus o regândire a efectelor directe, fără legătură cu procesele interpersonale (Edelman et al., 2001). Contextul actual, datorită mutațiilor produse la nivelul practicilor jurnalistice, poate crea și el anumite confuzii, similare celor din anii '60 sau '90, când revirimentul teoriilor dedicate efectelor media atotputernice s-a legat de declinul capitalului social
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
dintre membrii Congresului sunt mult mai vizibile. Dincolo însă de observarea conflictelor de pe scena politică, se pare că și implicarea directă în conflictele sociale poate fi un element care condiționează participarea politică. Majoritatea oamenilor au tendința de a evita conflictele interpersonale, în principal datorită disonfortului cauzat de acestea. Neînțelegerile care rezultă din conflicte declanșează un mecanism psihologic de apărare. Numeroase teorii psihologice sugerează faptul că neînțelegerile dintre indivizi creează o tensiune psihologică (Petty și Cacioppo, 1981) și o nevoie implicită de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
interviuri în profunzime, realizate pe un eșantion reprezentativ pentru clasa de mijloc americană, a ajuns la o concluzie similară: indivizii preferă să evite să discute despre politică sau să se implice în politică pentru că aceste activități amenință așa numita "armonie interpersonală" (Mansbridge, 1980). Există, așadar, o disponibilitate diferită față de participarea politică, iar apetența sau, dimpotrivă, aversiunea față de conflicte este, în general, un element care condiționează implicarea într-o politică din ce în ce mai axată pe conflicte. Cercetătorii care au analizat legătura dintre apetența pentru
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
un element care condiționează implicarea într-o politică din ce în ce mai axată pe conflicte. Cercetătorii care au analizat legătura dintre apetența pentru conflicte și participarea politică au operaționalizat-o pe aceasta din urmă prin cinci categorii: protestele politice; implicarea în campanii; discuții interpersonale legate de subiecte politice; participarea la vot și contactarea oficialilor politici (Ulbig și Funk, 1999, p. 269). Dintre aceste cinci activități care au foste examinate, protestele politice sunt formele de implicare politică, cele mai susceptibile să provoace conflicte. Participarea la
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
între cei care împărtășesc puncte de vedere diferite. Disponibilitatea de a se implica în proteste a persoanelor care manifestă aversiune față de conflicte este, în mod evident, mult mai mică. Spre deosebire de proteste, mersul la vot generează în mai mică măsură conflicte interpersonale. Faptul că votul este un act privat, confidențial, explică potențialul acestuia scăzut de a genera conflicte. De asemenea, contactarea anumitor oficiali politici (aici intră și trimiterea unor petiții sau acte oficiale) generează într-o mult mai mică măsură conflicte. Acesta
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Empatia; 5. Relațiile. Steven j. Stein si Howard E. Book se refera la organizarea I.E. sub forma unor domenii, după cum urmează 27: 1. Domeniul intrapersonal: conștiința emoțională de sine, caracterul asertiv, independența, respectul de sine, Împlinirea de sine; 2. Domeniul interpersonal: empatia, responsabilitatea socială, relațiile interpersonale; 3. Domeniul adaptabilității: testarea realității, flexibilitatea, soluționarea problemelor; 4. Domeniul administrării stresului: toleranța la stres, controlul impulsurilor; 5. Domeniul stării generale: optimismul, fericirea. Momentul apariției ideii de departajare a I.Q. de I.E. s-a concretizat
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Stein si Howard E. Book se refera la organizarea I.E. sub forma unor domenii, după cum urmează 27: 1. Domeniul intrapersonal: conștiința emoțională de sine, caracterul asertiv, independența, respectul de sine, Împlinirea de sine; 2. Domeniul interpersonal: empatia, responsabilitatea socială, relațiile interpersonale; 3. Domeniul adaptabilității: testarea realității, flexibilitatea, soluționarea problemelor; 4. Domeniul administrării stresului: toleranța la stres, controlul impulsurilor; 5. Domeniul stării generale: optimismul, fericirea. Momentul apariției ideii de departajare a I.Q. de I.E. s-a concretizat În urma analizei acestor clasificări și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Empatia; 5. Relațiile. Steven j. Stein si Howard E. Book se refera la organizarea I.E. sub forma unor domenii, după cum urmează 27: 1. Domeniul intrapersonal: conștiința emoțională de sine, caracterul asertiv, independența, respectul de sine, Împlinirea de sine; 2. Domeniul interpersonal: empatia, responsabilitatea socială, relațiile interpersonale; 3. Domeniul adaptabilității: testarea realității, flexibilitatea, soluționarea problemelor; 4. Domeniul administrării stresului: toleranța la stres, controlul impulsurilor; 5. Domeniul stării generale: optimismul, fericirea. Momentul apariției ideii de departajare a I.Q. de I.E. s-a concretizat
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Stein si Howard E. Book se refera la organizarea I.E. sub forma unor domenii, după cum urmează 27: 1. Domeniul intrapersonal: conștiința emoțională de sine, caracterul asertiv, independența, respectul de sine, Împlinirea de sine; 2. Domeniul interpersonal: empatia, responsabilitatea socială, relațiile interpersonale; 3. Domeniul adaptabilității: testarea realității, flexibilitatea, soluționarea problemelor; 4. Domeniul administrării stresului: toleranța la stres, controlul impulsurilor; 5. Domeniul stării generale: optimismul, fericirea. Momentul apariției ideii de departajare a I.Q. de I.E. s-a concretizat În urma analizei acestor clasificări și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
pe care o servește, incluzând În componența sa o multitudine de variabile fiziologice, psihologice și socio-culturale. Având În vedere acestea, motivația apare ca factor integrator și explicativ al celor mai variate fenomene psihosociale: statusuri și roluri, aspirații și performanțe, relații interpersonale, a diverselor fenomene de grup (coeziunea, conformismul, autoritatea, influența, prestigiul, etc.). Motivația constituie temeiul comportamentelor și activităților pe care le prestează indivizii În cadrul grupului În funcție de specificul solicitărilor ce decurg dintr-o categorie sau alta de relații funcționale (relații dintre subiect
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
pe care o servește, incluzând În componența sa o multitudine de variabile fiziologice, psihologice și socio-culturale. Având În vedere acestea, motivația apare ca factor integrator și explicativ al celor mai variate fenomene psihosociale: statusuri și roluri, aspirații și performanțe, relații interpersonale, a diverselor fenomene de grup (coeziunea, conformismul, autoritatea, influența, prestigiul, etc.). Motivația constituie temeiul comportamentelor și activităților pe care le prestează indivizii În cadrul grupului În funcție de specificul solicitărilor ce decurg dintr-o categorie sau alta de relații funcționale (relații dintre subiect
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
are asupra emițătorului reacția receptorului sunt privilegiate. Analiza lor se centrează asupra efectelor, și nu a cauzelor. Există o logică a comunicării - susțin ei - bazată pe un set de reguli, de coduri de comportament, care organizează comportamentul personal și relațiile interpersonale. Principala proprietate a modelelor de comunicare este circularitatea; procesele de comunicare sunt sisteme cu efect retroactiv, feedback. Fiecare segment de comunicare poate fi înțeles doar în contextual său.Teoria comunicării, așa cum a fost formulată de școala de la Palo Alto
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
sistem circular, trebuie să se autoregleze; elementul central al reglării este feedback-ul. 1.3. Formele comunicării O taxonomie a formelor comunicării umane propune Luminița Iacob (1999) - după numărul de participanți: intrapersonală individul comunică cu el însuși, prin limbaj interior; interpersonal - între doi parteneri; în grup - când membrii grupului comunică față în față; publică; de masă - în care receptorul (auditoriul) este un public larg; - după sistemul de coduri: verbală - prin mijlocirea cuvântului; paraverbală - informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
dintr-o comunitate de limbă heterogenă, o „grădină a Edenului”. „Dacă la creatorul gramaticii generative competența avea caracteristicile unui construct predominant intrapersonal și denumea o facultate înnăscută, un «deja-existent» de natură lingvistică, la Hymes, competența devine construct dinamic și și interpersonal. Specificul acestei viziuni constă în evidențierea regulilor sociale și funcționale ale limbajului, competența de comunicare fiind definită drept capacitate ce permite producerea și interpretarea mesajelor, precum și negocierea sensului în context specific .” 1.1. Componentele competenței de comunicare Relativizând conceptul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]