3,967 matches
-
poate adopta o persoană în comunicarea interpersonală: descriere și evaluare; orientare către problemă și control; spontaneitate și strategie; empatie și neutralitate; egalitate și superioritate; provizorat și certitudine (Dinu, 2004, pp. 80-82). O altă perspectivă interesantă asupra acestui aspect al comunicării interpersonale s-a concretizat în strategia interpretului, descrisă de Dennet (1990), strategie ce "constă, pentru un individ, în a prezice comportamentul altor indivizi pornind de la două premise simple: 1. ceilalți indivizi sunt agenți raționali; 2. ei sunt dotați cu credințe, dorințe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
oamenilor așa cum doresc aceștia, le arăți că îți pasă de ei" (Fine, 2008, pp. 40-41). 9 De evitat, în acest sens, "pseudo-dialogul" (Leroy, 1974, p. 68), reperabil în unele situații de comunicare didactică/educațională, dar și în cele de comunicare interpersonală, în care singurele răspunsuri "corecte"/acceptabile sunt cele pe care le are în vedere profesorul/adultul/locutorul atunci când adresează o întrebare elevului/copilului/interlocutorului, în general. 10 Conștientizând, în fapt, efectele pe care o întrebare/răspuns le poate avea asupra
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de traumă; - temperament preponderent sangvin; - potențial ridicat de depresie (se impune tratament de specialitate); - nivel ridicat de coping; - nivel slab empatic; - intelect elementar, operativitate scăzută; - pesimism, tendință spre comportament asocial; - dependentă, visătoare, introspectivă, atitudine negativă de grup, naivă în relații interpersonale, stângace, dificultăți de integrare; - uneori lipsă de imaginație, are sânge rece în situații periculoase; - decisă, crede că nu are nevoie de susținere, nici de aprobare ca să facă ceva. Studiul de caz 2 S.I. - născută la data de 5.04.1952
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Schimbarea mentalității potrivit căreia asistarea infractorilor(elor) se rezumă doar la activități de supraveghere și control. ● Dezvoltarea infrastructurii necesare. ● Personal angajat (paznicii-gardienii) - format și recrutat cu responsabilitate - care trebuie să cunoască reguli ale comunicării, să posede instrumente specifice unei comunicări interpersonale eficiente, să cunoască strategii de relaționare, să adopte o atitudine umană și decentă în relațiile cu deținuții(tele), să-și perceapă munca drept o vocație și nu drept o simplă sursă de câștigare a existenței. Stabilirea unor relații constructive cu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nivel individual, psihosocial, familial, organizațional, comunitar sau societal. Probleme precum: bolile cardiovasculare, anxietatea, depresia, cancerul, accidentele, consumul de droguri, lipsa sau necunoașterea metodelor de planificare familială, relațiile disfuncționale, poluarea, izolarea socială, incapacitatea de a gestiona stresorii ocupaționali sau familiali, violența interpersonală, infecția HIV/SIDA, bolile cu transmitere sexuală, creșterea costurilor serviciilor medicale, un acces redus la servicii medicale și unul aproape inexistent la servicii psihosociale și medico-sociale au reprezentat și reprezintă de nenumărate ori tot atâtea motive de întețire a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
viață sau calității vieții. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a adoptat o viziune multidimensională a stării de sănătate, ce extinde starea de sănătate dincolo de structura și funcționarea corpului uman, înglobând sentimentele, emoțiile, valorile, abilitatea de a gândi și natura relațiilor interpersonale. În 1948, OMS definea sănătatea ca fiind „o stare de completă bunăstare fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii și infirmității” (World Health Organization, 1947). Sănătatea poate exista, astfel, chiar și în prezența unei boli sau a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
se simte o persoană în compania altor persoane definește sănătatea socială a acesteia. A avea relații sănătoase, uneori solicită un efort considerabil. Conceptualizarea pozitivă a stării de sănătate din ultimii ani include câteva constructe de bază: un corp sănătos, relații interpersonale de calitate, existența sensului și scopului în viață. Persoanele cu relații personale de calitate și cu rețele sociale suportive tind să fie mai rezistente la îmbolnăvire și recuperează mai rapid după îmbolnăvire comparativ cu persoanele ce au relații sociale deficitare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
schimbări și cerințe contradictorii determinate de multiplele roluri sociale și au nevoie de rețele sociale de sprijin mai mari. Nu toate contactele sociale oferă suport. Se presupune că integrarea socială poate fi dăunătoare dacă este acompaniată de conflicte sau probleme interpersonale (Medalie și Goldbourt, 1976). Rețelele sociale și suportul social sunt relaționate cu numărul de contacte sociale și cu calitatea relațiilor unei persoane (incluzând aici suportul emoțional și confidențialitatea). S-a considerat că suportul social poate acționa ca un tampon în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sprijin emoțional fiind corelată cu rate mai scăzute ale abuzului de tutun și alcool. În concluzie, apartenența la o rețea socială este condiția minimă pentru a putea beneficia de acțiuni de suport, în timp ce suportul perceput reflectă în mare măsură tranzacțiile interpersonale. Astfel, deși suportul social este o resursă de mediu diferită de resursele individuale, totuși nu trebuie neglijat faptul că suportul perceput și cel primit depind atât de experiențele precedente, cât și de caracteristicile de personalitate (cum ar fi atitudinea față de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii% „negativi”, alții% „pozitivi”. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) - cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
uniunii sub forma căsătoriei sau a simplei coabitări pot urma mai multe trasee. Ezitările sunt motivate nu atât de căutarea facilităților, cât de teama de a eșua și de prudența în fața incertitudinilor viitorului. Cu prietenia (C. 3.), rămânem în sfera interpersonală. Anchetele arată că, atunci când cei care răspund sunt invitați să își claseze valorile, prietenia ajunge pe primul loc în cazul celor mai tineri și în cazul celor care nu au prea multă satisfacție în viața familială. Printre valorile morale, cinstea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fizică, crește riscul ca delincvența și criminalitatea să devină probleme sociale severe. Cele trei exemple au o trăsătură comună: de fiecare dată este perceptibilă o ruptură între nivelul micro și nivelul macro al societății. Nivelul micro se definește prin relațiile interpersonale. El funcționează prin valorile, aspirațiile, comportamentele indivizilor. Exigențele societății, ca ansamblu, se manifestă la nivelul macro. La nivel micro, cinstea nu mai este o valoare care obligă. Corupția se generalizează. Societatea nu poate funcționa în nesiguranță când vine vorba de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Nu este comunicată celorlalți. Produce compasiune din partea celorlalți. Produce teamă și repulsie din partea celorlalți. Se poate obiectiva. Este parțial sau deloc obiectivabilă. Reprezintă, de regulă, o tulburare organică, somatică. Reprezintă o experiență/trăire sufletească interioară. Nu afectează raporturile de comunicare interpersonală. Afectează în diferite forme și intensități raporturile și comunicarea interpersonală. Solicită și acceptă tratamentul medical. În majoritatea situațiilor nu acceptă sau refuză tratamentul medical. Acceptă statutul de bolnav. Refuză statutul de bolnav. Are caracter invalidant. Are caracter alienant. Îmbracă aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și repulsie din partea celorlalți. Se poate obiectiva. Este parțial sau deloc obiectivabilă. Reprezintă, de regulă, o tulburare organică, somatică. Reprezintă o experiență/trăire sufletească interioară. Nu afectează raporturile de comunicare interpersonală. Afectează în diferite forme și intensități raporturile și comunicarea interpersonală. Solicită și acceptă tratamentul medical. În majoritatea situațiilor nu acceptă sau refuză tratamentul medical. Acceptă statutul de bolnav. Refuză statutul de bolnav. Are caracter invalidant. Are caracter alienant. Îmbracă aspectul de alteralitate al normalității. Îmbracă aspectul de alienare în raport cu normalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de factură patologică, a unei personalități care transformă ceea ce îi este personal și autentic, în aspecte impersonale și alienate cu implicații directe și imediate asupra libertății, acțiunii, conduitelor, vieții afective și relațiilor sale interpersonale. Pentru L. Binswanger, bolile mintale sunt modificări ale structurii fundamentale ale ființei umane în corelație cu structurile existențiale ale lumii, respectiv spațiul și timpul. H. Tellenbach a completat aceste aspecte aducând o importantă contribuție prin introducerea noțiunii de „atmosferă ambientală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de unii autori, fixează dominant cauzele tulburărilor psihice în afara factorilor mediului social, ceea ce face, în mod justificat de altfel, ca atenția să fie concentrată asupra tulburărilor de adaptare și a tulburărilor de comportament, cu consecințe asupra comunicării și a relațiilor interpersonale. În spiritul acestei concepții distingem următoarele puncte de vedere: a) Teoria interpersonală a genezei bolilor psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceea ce face, în mod justificat de altfel, ca atenția să fie concentrată asupra tulburărilor de adaptare și a tulburărilor de comportament, cu consecințe asupra comunicării și a relațiilor interpersonale. În spiritul acestei concepții distingem următoarele puncte de vedere: a) Teoria interpersonală a genezei bolilor psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburărilor de comportament, cu consecințe asupra comunicării și a relațiilor interpersonale. În spiritul acestei concepții distingem următoarele puncte de vedere: a) Teoria interpersonală a genezei bolilor psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează la natura relațiilor interpersonale, la dinamica acestora, atât în geneza conflictelor, cât și în lichidarea acestora. Metoda sociometriei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează la natura relațiilor interpersonale, la dinamica acestora, atât în geneza conflictelor, cât și în lichidarea acestora. Metoda sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui R. Bastide este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologiei, etica cercetării are în centrul ei „respectul” și „responsabilitatea” cercetătorului față de persoana subiectului său. Etica cercetării în psihologie și psihopatologie trebuie să mai aibă în vedere faptul că dincolo de cercetarea propriu-zisă, cu caracter obiectiv, aceasta reprezintă și o „întâlnire interpersonală” între două persoane: persoana cercetătorului și persoana subiectului studiat. În acest proces are loc o „întâlnire” sau o punere „față-n față” a două „subiectivități umane”, a două „conștiințe”, aspecte absolut esențiale și specifice cercetării științifice în aceste domenii de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ansamblu relațional, care este cu totul altceva decât suma părților și care tinde să se perpetueze, reechilibrând și completând treptat deformațiile sale (P. Sivadon). Această organizare dinamică, implică un echilibru permanent, realizat prin menținerea identității personale (constanță) și amenajarea relațiilor interpersonale (adaptare). Așa cum s-a arătat deja, există numeroase teorii care încearcă să dea o explicație organizării personalității umane și dinamicii proceselor psihice. Natural că fiecare dintre aceste teorii au valoarea lor și fiecare caută să explice personalitatea din anumite direcții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportamentul de rezistență indirectă, organizarea deliberată a eșecului social, agresivitatea exprimată printr-o rezistență pasivă din partea individului. H. Personalitatea narcisică Acest tip de personalitate psihopatică se caracterizează prin exagerarea până la grandomanie a propriei sale importanțe în detrimentul celorlalți, tulburări de relații interpersonale care merg de la exploatarea celuilalt până la tulburări de aprecierea valorii sau a sentimentelor acestuia. Exhibiționism, fantasme sau atotputere, sentimentul de a avea orice drept, oscilația caracteristică între pozițiile extreme de idealizare și de devalorizare a celorlalți. Psihobiografia personalităților psihopatice Caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acceptată existența unei „personalități premorbide” specifică bolnavilor deliranți și care reprezintă terenul obligatoriu al dezvoltării psihozei respective. În sensul acesta, tulburările caracteristice ale personalității delirante sunt următoarele: psihorigiditate emoțional-afectivă, tendință la introspecție, mizantropism și egocentrism cu supraevaluarea propriului Eu, relații interpersonale restrânse și dominate de ideea de superioritate a propriei sale persoane în raport cu ceilalți și cu lumea, suspiciozitate cu tendință la formarea de idei prevalente, sentimentul propriei sale insecurități în raport cu lumea și cu celelalte persoane, intoleranță la frustare cu dificultatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intelectuală prin afectarea primară a creierului; Incapacitatea este o inabilitate de învățare, incapacitatea individului de a dobândi noi achiziții necesare pentru a putea duce o viață independentă; Handicapul este consecința inabilităților individului cu implicații asupra comportamentului, comunicării și a relațiilor interpersonale, a experiențelor de viață. Aspectele sociale și psihopedagogice Izolate în raport cu normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin probe psihometrice, bilanțul somatic va fi evidențiat și completat prin investigarea tulburărilor neurologice, utilizarea probelor paraclinice de precizare a existenței unui proces organic lezional cerebral. Concluziile investigațiilor vor pune în evidență următoarele aspecte: tulburări de comportament: ținută, mimică, relații interpersonale, dispoziție emoțională, tulburarea fondului mintal și al capacităților operaționale reprezentat prin: tulburări de atenție, de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, tulburări de judecată privind, în primul rând, activitatea sintetică globală, achiziția de cunoștințe noi, raționamentul logic, tulburări de dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]