5,452 matches
-
1 muharram, anul 1 hegira , dată care corespunde în calendarul solar gregorian cu data de 15 iunie 622 d. H., și reprezintă începutul erei islamice marcată de strămutarea (ar. هجرة :"hiğra") profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (viitoare Medina). Anul islamic este un an selenar, format din douăsprezece luni, iar fiecare lună are un număr de zile egal cu un ciclu lunar complet. Ca atare, anul islamic numără 354 de zile, adică cu 11 zile mai puțin decât anul solar, folosit
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
de strămutarea (ar. هجرة :"hiğra") profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (viitoare Medina). Anul islamic este un an selenar, format din douăsprezece luni, iar fiecare lună are un număr de zile egal cu un ciclu lunar complet. Ca atare, anul islamic numără 354 de zile, adică cu 11 zile mai puțin decât anul solar, folosit acum curent în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile islamice raportate la calendarul solar sa fie în fiecare an cu 11 zile mai devreme față de
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
lună are un număr de zile egal cu un ciclu lunar complet. Ca atare, anul islamic numără 354 de zile, adică cu 11 zile mai puțin decât anul solar, folosit acum curent în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile islamice raportate la calendarul solar sa fie în fiecare an cu 11 zile mai devreme față de anul precedent. Pentru a elimina decalajul ce se forma între cele două sisteme de calendare — cel islamic, selenar și cel creștin, solar —-, otomanii au introdus
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile islamice raportate la calendarul solar sa fie în fiecare an cu 11 zile mai devreme față de anul precedent. Pentru a elimina decalajul ce se forma între cele două sisteme de calendare — cel islamic, selenar și cel creștin, solar —-, otomanii au introdus, la 1 martie 1676, un calendar financiar lunaro-solar, prin care la fiecare trei ani lunari se mai adăuga o lună de 30 zile (aceasta era luna martie-bis). În felul acesta se puneau
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
acord cele două sisteme calendaristice, însă acest hibrid nu se folosea decât în domeniul financiar. Echivalarea anilor selenari cu cei solari, și invers, se face pe baza a două ecuații algebrice simple care pornesc de la faptul ca egalitatea între anii islamici și cei creștini se stabilește o dată la 32 de ani solari. Așadar, 32 ani solari=33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani selenari conform calendarului islamic este următoarea: Unde C reprezintă anii solari
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
pornesc de la faptul ca egalitatea între anii islamici și cei creștini se stabilește o dată la 32 de ani solari. Așadar, 32 ani solari=33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani selenari conform calendarului islamic este următoarea: Unde C reprezintă anii solari, creștini, 622 este anul "hegirei", iar M, anii selenari, islamici. Pentru aflarea anilor islamici plecând de la anii creștini, formula este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
ani solari. Așadar, 32 ani solari=33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani selenari conform calendarului islamic este următoarea: Unde C reprezintă anii solari, creștini, 622 este anul "hegirei", iar M, anii selenari, islamici. Pentru aflarea anilor islamici plecând de la anii creștini, formula este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuală, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
ani solari=33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani selenari conform calendarului islamic este următoarea: Unde C reprezintă anii solari, creștini, 622 este anul "hegirei", iar M, anii selenari, islamici. Pentru aflarea anilor islamici plecând de la anii creștini, formula este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuală, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
solari, creștini, 622 este anul "hegirei", iar M, anii selenari, islamici. Pentru aflarea anilor islamici plecând de la anii creștini, formula este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuală, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
anii creștini, formula este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuală, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiți (0,2%) și șiiți (9,8%), dintre care 80% se află în Iran. Din
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiți (0,2%) și șiiți (9,8%), dintre care 80% se află în Iran. Din aceste ramuri principale derivă aproximativ douăzeci de subramuri. Această divizare are la bază
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
islam: cele patru școli juridice sau rituri ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, ismaelită și zaydită) și cea ibadită. Sunniții sunt acei musulmani care perpetuează opțiunea celor care au refuzat să considere conducerea comunității islamice drept o problemă de moștenire, după cum au refuzat să accepte că însușirea dogmei și a Legii ar trebui să se bazeze pe sursele ezoterice. Ei sunt împărțiți în patru școli sau rituri (ar. : مذهب "madhhab" „manieră de a merge”) care
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
care se recunosc reciproc : malekismul, hanefismul, șafiismul și hanbalismul. Kharigiții (ar.: خوارجة "khawăriğa" „secesioniști"), la început susținători ai lui Ali, l-au părăsit în 657, considerându-l prea șovăielnic și imputându-i faptul că a acceptat ca problema conducerii comunității islamice să fie obiectul unor tratative. Pornind de la ideea egalității tuturor credincioșilor, ei cred că imamatul și califatul pot reveni oricărui credincios, indiferent de originea sa etnică sau socială, dacă este ireproșabil din punct de vedere moral și religios. Puritani desăvârșiți
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
grup și mai mic de musulmani care pretind că reprezintă invățăturile autentice ale lui Rashad Khalifa care par să se fi desprins din „supuși". Marea majoritate a musulmanilor consideră acest grup ca fiind eretic. Sufismul (ar.: تصوف "tasawwuf") sau mistica islamică este o practică spirituală prin care se încearcă ajungerea la cunoașterea divinității nemijlocit, nu numai prin intermediul revelației coranice. Scopul final al unui sufit este anihilarea sinelui prin unirea acestuia cu Dumnezeu. Renunțând, încet,încet la lumea materială, el merge pe
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
la lumea materială, el merge pe calea (ar.: طريقة "tarīqa") pe care și-o alege, nedorind nimic altceva decât de a-și dărui întreaga dragoste lui Dumnezeu, necondiționat, neașteptând nici o răsplată pe lumea aceasta sau pe cealaltă. La începuturile misticii islamice, la Basra, în Irakul de astăzi, mistica Rabi'a (721 - 801) alerga pe străzi, într-o mână cu un tăciune aprins ca să dea foc raiului, iar în cealaltă cu o cofă de apă să stingă iadul, astfel ca să nu mai
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
lungul istoriei islamului câteva sute de grupări - sunt deasupra oricărei împărțiri doctrinare a islamului, mai mult decât atât, ei își manifestă dragostea pentru întreaga creație așa cum reiese din acest fragment celebru din opera marelui mistic andaluz Ibn Arabi (1165-1240): Religia islamică a fost criticată, în primul rând, de către creștini care l-au considerat o erezie. Unul din primele astfel de atacuri îl întreprinde Ioan Damaschinul în lucrarea "Perì hairéseōn" ("Despre erezie"). Printre cele mai importante teme ale criticii islamului se situează
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
primele astfel de atacuri îl întreprinde Ioan Damaschinul în lucrarea "Perì hairéseōn" ("Despre erezie"). Printre cele mai importante teme ale criticii islamului se situează: moralitatea vieții lui Mahomed, presupusele contradicții din Coran, respectarea drepturilor omului și condiția femeii în statele islamice, dar și radicalismul religios al învățăturilor islamice care susțin conversia necredincioșilor prin Jihad (război sfânt) și moartea pentru încercarea de renunțare la religie. În Angola, islamul este catalogat ca "sectă periculoasă" și este interzis prin lege. În urma acestei hotărâri luate
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Damaschinul în lucrarea "Perì hairéseōn" ("Despre erezie"). Printre cele mai importante teme ale criticii islamului se situează: moralitatea vieții lui Mahomed, presupusele contradicții din Coran, respectarea drepturilor omului și condiția femeii în statele islamice, dar și radicalismul religios al învățăturilor islamice care susțin conversia necredincioșilor prin Jihad (război sfânt) și moartea pentru încercarea de renunțare la religie. În Angola, islamul este catalogat ca "sectă periculoasă" și este interzis prin lege. În urma acestei hotărâri luate în 2013 au fost închise și demolate
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
sectelor de cele mai variate forme, bazate, uneori, chiar pe o reelaborare a elementelor creștine pe lângă și împreună cu cele din religiile orientale. Nu poate fi trecută cu vederea nici însemnătatea pe care a luat-o fundamentalismul religios, începând cu cel islamic, dar prezent și în creștinism (mai ales în cel protestant nord-american). Toate aceste probleme cu care se confruntă creștinismul actual constituie teme ale dialogului ecumenic și interreligios, ecumenismul în rândurile creștinilor devenind astăzi, într-o lume în care cea mai
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Oamenii Cărții’’, datorită faptului că cele trei religii se bazează pe anumite cărți de origine divină. Doctrinar, însă, creștinismul este perceput de către islam ca o formă de politeism (asociaționism, "sîrk" - în arabă "politeism"), așa cum este reflectat de chiar textul sfânt islamic (Coranul), în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că ""este blasfemie curată să pretinzi că Dumnezeu este unul din trei într-o Trinitate"". Versetul continuă, spunând că Dumnezeu (Alah) va pedepsi aspru o astfel de credință. Surata 5
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
ea în aceeași direcție, susținând că Iisus Hristos a fost un simplu om, un profet (surata 5, verset 75), iar versetul 77 spune că cei care cred altfel sunt niște rătăciți. Se poate găsi o mai amplă cercetare a viziunii islamice despre creștinism în lucrarea "Islamul interdicțiilor" al islamologului Anne-Marie Delcambre, capitol 7, paginile 55 la 62. Conceptul sîrk (în engleză "shirk") este și el discutat la intrarea omonimă din Wikipedia engleză. Creștinii, la rândul lor, nu recunosc Coranul ca fiind
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
18 februarie 2012 l-a ridicat în demnitatea de cardinal pe arhiepiscopul Lucian Mureșan, întâistătătorul Bisericii Române Unite, și i-a acordat Biserica Sf. Atanasie cel Mare ca biserică titulară la Roma. Referindu-se la "jihad" - războiul sfânt în credința islamică, el a citat dintr-un dialog purtat de împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleolologos cu un persan cultivat, in timpul asediului orașului Constantinopole. Pasajul care a stârnit furia lumii musulmane suna astfel: ""Împăratul a ajuns la tema jihadului...El
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
Română, care a ajuns în secolul ÎI î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia și sistemul juridic dăinuie din perioada română. Cucerita de vizigoți în secolul V d. Hr. și atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În timpul dominației maure au existat mai multe state arabe, dintre care unul dintre cele mai puternice a fost
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
ibn Ziyad, a traversat Strâmtoarea Gibraltar și l-a învins pe regele vizigot Roderic în Bătălia de la Guadalupe. Comandantul trupelor arabe, Musabin Nusair, a adus întăriri substanțiale, și până la 718 musulmanii dominau cea mai mare parte a peninsulei, menținând stăpânirea islamică până în 1492. Creștinii și-au mai exercitat autoritatea doar în nordul Peninsulei Iberice. Aici a fost stabilit marele centru de pelerinaj de Santiago de Compostela. În această perioadă, numărul musulmanilor a crescut foarte mult, deși majoritatea populației a rămas creștină
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]