12,885 matches
-
cu un coleg și locuiau în casa de pe strada Zânelor, pe care o moștenisem cu doisprezece ani în urmă, când se prăpădise mătușa. Viviana și Vlad erau amândoi citatini convinși, așa cum îmi plăcea să-i numesc, tachinându-i, ori de câte ori se ivea prilejul, datorită faptului că, foarte rar evadau din centrul orașului, fiind pe deplin satisfăcuți de munca din laborator, „pasiunea comună” , care îi ținea strâns uniți, făcându-mă să mă întreb uneori, dacă erau căsătoriți unul cu altul, sau amândoi cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
cu ea: este de o frumusețe aparte, iar în jurul ei e aură de Lumină. Limpezimea sufletului e artă divină sădită în sufletul mare pe care-l are. E semn de noblețe. Șansa de a o reîntâlni pe Alexandra s-a ivit anul trecut. Am rugat-o să participe la Concursul Regional „Odă Primăverii”. Știam că scrie. Chiar dacă nu a mai participat la Olimpiada de Română, dedicându-se informaticii și matematicii, Alexandra rămâne un talent autentic. Este un scriitor în devenire. Desigur
ALEXANDRA SIMION – ELEVA DE 10 A CISNĂDIEI ȘI A SIBIULUI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371824_a_373153]
-
asta se nevoi ea să schimbe câte ceva din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte. Trecuse ceva timp, iar în lumea de dincolo abia de se ivise înspre Copac un pumn de oameni, scormonitori în vintrele pământului după fier și, mai apoi, meșteri în lemn. Tăcuți nevoie mare, întunecați la chip, cu glas încet și dulce, se țineau departe de ce le-ar fi tulburat tihna traiului și
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
lume//” Iar Sabina Măduța în „Sonetul resemnării” scrie: „Acum merg liniștită ca asinul,/ Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul,/ Mi-e caldă suferința ca o soră...” Dac-am uni cele două citate ar rezulta o poezie unitară . Am citat aceste versuri ivite dintr-o mare suferință, în orele de încecări și de răscruce, ale vieților noastre. În anul de grație 2014, când doamna Elvira Maria Vancea a împlinit șaizeci de ani, Bunul Dumnezeu i-a făcut cel mai frumos dar, o carte
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
ușor oamenii după dânsul. Ce le spunea ce nu le spunea, oamenii se țineau după el. Recunosc că acesta ar fi reușit să creeze o forță considerabilă cu mult mai puternică decât cea a zeloților, dacă i s-ar fi ivit ocazia. A țintit însă sus, sus de tot, și chiar nu m-am așteptat la mișcarea aceasta a lui. -Ce vreți să spuneți, luminate? -Vreau să spun că de obicei, oameni de tipul ăsta trec repede la insurgență, asta după ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
dator băncilor care-l finanțează. Închipuiți-vă fabricare unei locomotive sau construirea unui bloc de locuințe. Înainte de a vinde produsul creat sunt necesare spații de producție și multe, multe materii prime și auxiliare. Abia când produsul este gata se poate ivi cumpărătorul care, prin plata făcută permite returnarea banilor împrumutați. Practic datoriile făcute se rostogolesc deoarece fabrica nu se închide la vinderea locomotivei ci sunt în diferite stadii de fabricație multe altele care, în fapt, constituie locul de muncă al mii
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
cu drag la toate câte le trăisem odinioară. Zâmbeam în suflet și parcă pânze de păianjen îmi croșetau pe sub tălpi, cărări. M-am trezit lângă fântâna unde, cândva, o cunoscusem pe Lina...Pe sub foșnetul copacilor înțepați de aviditatea insectelor, se ivi un chip frumos, ca de înger. M-am bucurat că pot conversa cu cineva, pentru a afla detalii despre oamenii din sat care, îmi încălziseră cândva, sufletul. Nu am să uit nicicând timiditatea băiatului sub care-și ascundea lacrimile. Mi-
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
că, îndată ce se făcu nevăzut, un inorog auriu apăru în pivniță și, înainte ca monstrul să apuce să facă vreo mișcare îl împunse cu cornul de aur în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu și, toți trei, reușiră să zdrobească în copite lanțurile cu care erau legați Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita. Inorogul auriu le aduse straie noi, inorogul argintiu îi aduse prințului o spadă, iar inorogul
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
transformat până și asasinul în salvator de vieți, dușmanul în frate, netrebnicul în om cumsecade, îndârjitul în om bun, viciosul în cumpătat, mișelul în cinstit, perfidul în drept, sâcâitorul în răbdător, câinosul în suflet de miel...! O așa mirare a ivit, într-o zi, când lumea teatrului și cinema-ului românesc s-ar fi așteptat la toate, numai la aceasta nu, actorul Dragoș Pâslaru când a descălecat de pe caii tuturor învoirilor lumii libere și a luat drumul ascultării la mănăstire. Avusese
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]
-
fără cineva care să-i poarte de grijă. S-au luat în brațe atunci, s-au îmbrățișat cu toată dragostea și cu tot respectul care și-i le purtau de douăzecișitrei de ani de când erau împreună, în timp ce amăndurora li se iviseră lacrimi în ochi, gândindu-se că singurul lor copil vrea să plece, să-i lase singuri. Și Mircea plecase peste o lună în Italia cu Dinu, un prieten de-al lui. Atât domnul Tică și doamna Mariana, cât și doamna
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pădurea o năframă prinsă în solzi de frunze, de dincolo de falii se bucură de sânge. O clipă de uitare un timp nedefinit, parcă și cursul vremii încet s-a mai oprit. Din frumuseți ivite de sus, din alt mister, se scutură albastrul venit direct din cer. Și aripa-nălțimii prin dorul ce colindă, iubirea prinde aripi și macină ispită. Frumosul se agață încet și floarea vrea, să iasă la lumină spre înălțimea sa. Culoarea
ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372507_a_373836]
-
de lână stăteau atârnați în câte un cui. Cucuruzul împiedica mersul copiilor făcându-i să alunce ca pe gheață. Câte o găină ascunsă prin pod își lua avânt deranjată de jocul copiilor. La rândul lor copiii se speriau de găina ivită din întuneric și care făcea mult zgomot. Gangul femeii era plin de găini. Acestea se plimbau în voie pe gang de parcă ar fi fost la ele acasă. Curtea casei era mare dar păsările preferau să colinde gangul și podul locuinței
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
și I. Minea de la Cluj, iar de la București prof. Bazil Teodorescu, medicul curant al poetului. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era gravă și ireparabilă. În ziua de 6 mai lucrurile s-au complicat: s-a ivit și o congestie pulmonară. Permanent cu mâna stângă strângea ușor coltul pernei iar cea draptă era paralizată. Agonia a durat două zile. În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 și un sfert poetul s-a stins din viață
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
dipreț, sorbindu-și tacticos păhărelul. De aceea a preferat doar să-și bârfească la cârciumă superiorii și, bineînțeles, să-i „sape”. Din care cauză era considerat un „indezirabil necesar”, permanent ținut în zăbale și călărit cu mânie. De câte ori i se ivea ocazia să servească vreun amărât cu vreo încurcătură, intra rapid în pielea de specialist și-l trata pe umilul solicitant de la înălțimea acestui rang. Însă, Mărășteanu, nu i se păru a fi un biet „ageamiu”. De aceea îl privi circumspect
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
lentilele ochelarilor: --Care-i problema, domnu’...Cetățean? --Mă numesc Mărășteanu...Ion Mărășteanu. --Amărășteanu?.. A, ăla cu bicicleta, cu... --Ăla! Scrâșni din dinți Mărășteanu și spuse precipitat care-i „problema”, spre satisfacția specialistului din fața lui, ce gândea că i s-a mai ivit ocazia să dea cu sapa la rădăcina vicelui. --Aha! Păi...s-o rezolvăm... --Azi, domnu... specialist. Am treburi multe și nu sunt de acord să mă amânați. --Ușurel, domnu...Cetățean! Ți-am spus eu că te amân? Chiar vreau să
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
minții și inimii. Dar, oare, suntem noi oamenii ocaziilor și ale oportunităților în ansamblul lor? E viața un joc de scenă, o sumă de întâmplări la care noi ne raportăm ca la o necunoscută, fiind neputincioși în fața lor? Nu! Ocaziile ivite pot fi încercări ale efemerului, ale caracterului nostru prin care ni se testează statornicia sau vulnerabilitatea, ori chiar sistemul de valori. Și asta depinde de ce anume căutăm în viață. Auzeam de la unii la alții despre cutare că a profitat de
DESPRE OCAZII ŞI DECIZII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372825_a_374154]
-
fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia și coborâră. Pajiștea era luminată de razele reci ale astrului nopții, lăsând să se vadă niște movilițe de pământ acoperite cu iarbă
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
povestirilor și depășirea anumitor situații, de multe ori foarte complicate. Totuși, termenii duhovnicești folosiți din belșug, scot la iveală și pun în prim plan caracterul autoarei, educația, sinceritatea - una dintre caracteristicile de bază. Ea nu-și caută personajele, ele se ivesc, pur și simplu. Iar după ce au apărut, nu se mai dezlipesc, ci fac parte din soartă, cum s-ar spune. Din momentele povestite realizează tablouri de viață, pe care le înfrumusețează cu sentimente, gesturi, care, deși par superficiale, obișnuite, au
CUVINTE DE FOLOS, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372878_a_374207]
-
Acasa > Strofe > Creatie > INEDIT Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului INEDIT La-nceput de-april Se ivi ușor, tiptil, Dup-o mare zbuciumare Volumul de poeme „Nori în soare”. Bine gândit și structurat La „Singur” fu editat. Apreciat, ca și valoare Aduce-n rime încântare. Diverse teme abordează Și pentru cei care visează. E primul pas în
INEDIT de IONEL GRECU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372897_a_374226]
-
în care eul se pierde, curge în cântecul naturii, amintind de versurile scrise de Lucian Blaga sau Nicolae Labiș. Toamna vine gradat ``Cu gând de umbră plumbuind grădina`` păstrează ``frunzișul sonor``, ``livada mlădie``, marcând locurile... ``pâlpâind grămezi de frunze se ivesc``. Lia Ruse are simțul esteticului dezvoltat în metafore ce sugerează coloristica autumnală -cuvântul ``pâlpâind``- are efect vizual ce reliefează simfonia de culori;... epitetul plastic ``scămoasă e lumina`` accentuează atmosfera liniștită ( Septembrie coboară). În general, predomină personificarea însoțită de melancolie : ``Și
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
un calvar nesfârșit. - Și voi nu puteți să vă împotriviți? - Nu! Fugi voinicule, că, de te vede căpcăunul, te înghite sau te face pulbere ca pe noi. Nici n-apucară să termine vorba stafiile, că, după un deal se și ivi căpcăunul: o matahală burduhănoasă și păroasă, cu două capete, pe fiecare cap câte un ochi, ca niște faruri și câte o gură, ca niște cuptoare din care ieșeau flăcări. Urla și plesnea din harapnic prin cer, după stafii. Dacă văzu
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
cetății erau dealuri blânde, șerpuiri și răsuciri de drumuri. Mă mai opream și priveam de aproape pietrele zidului cetății; descopeream porozități, priveam mușchiul verde catifelat, câte o urmă de pasăre sărită dintr-un copac și proiectată pe zidul cetății sau ivită din zborul spre cer al păsărilor... Despre atât de impresionanta Cetate bastionară Alba Carolina am aflat mult mai târziu. Construită ca un sistem de apărare împotriva turcilor, cât și pentru consolidarea puterii habsburgice în teritoriile ocupate, era una dintre cele
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
sensibil al artistului Cornel Constantiniu, în care-și dau întâlnire melodiile unei vieți și viața unor melodii. E un glas răpăind ca o ploaie de lacrimi, deși, artistul nu scrie cu ele, fiecare lacrimă fiind o insulă din oceanul sufletesc, ivită pe crestele valurilor, adesea, prea adesea, spre a umple retorta destinului său! Fiecare melodie a lui Cornel Constantiniu e cuprinsă de artist în sufletul său ca un văzduh, fiecare vibrație din voce poartă umbra inimii sale, nepacea vieții cutreierătoare prin
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
continuu care leagă sentimentele exprimate de gândirea deloc simplistă, abordare care face din lirismul domnului Berghian un mixaj fericit poeticii dar și speculațiilor filozofice. Limitarea vieții, asumarea morții, pactul cu destinul, chiar și trecerea filozofiei prin aceste mărginiri de sens, ivesc, iată, retorici aforistice, splendide prin profunzimea conceptului transfigurat artistic. "trei puncte trei puncte trei puncte fleacuri prind curaj pentru viață nicio filozofie fără margini îți zic nu-i adâncă" Fleacuri Am ales ca încheiere o poezie elegiacă, poate că intuiesc
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
moare ultima. Chiar dacă amintirile aparțin mai mult trecutului, prin cuvântul scris mai are adepți ce poartă nostalgia valorilor reale. Pentru că amintirile noastre sunt cărbuni încinși, niciodată stinși sub cenușa anilor, gata oricând să se reaprindă când un vânt favorabil se ivește, așa cum prozatoarea Dorina Stoica, prin aceste scrieri , alungă, cu raza chatartică a luminii cuvântului, infernală umbra a uitării. Rând pe rând a înviat delicii epice cuprinzând documente de viață, adevărate instrumente de cunoaștere a naturii umane pline de surprize și
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]