5,826 matches
-
ochiul. La urma urmelor, lăsând la o parte sărutările acelea care-l cutremurau puțin, făcuse o afacere bună căsătorindu-se cu Camilla, care, pe lângă faptul că era cea mai drăguță din clasă, avea și o casă nesfârșită, o cameră de joacă și atâtea gânduri frumoase pentru el. Dar când doamna baby-sitter Îi descărcase la Palazzo Lancillotti și ajunseseră și invitații, iar magul Îmbrăcat În negru Începuse să facă să dispară și să reapară iepurași albi și papagali vorbitori, ei bine, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mă omoare pe mine, care am șaizeci de ani și osteoporoză, că oasele mi se sfarmă ca sticla, eu le-am spus judecătorilor că ginerele meu are ochi ciudați și gânduri Întortochiate, și are puști de război, nu de joacă, dar corbii Între ei nu-și scot ochii, nu știu dacă mă Înțelegeți. O Înțelegea prea bine. — Ei bine, chiar nu știu după ce criterii Își alege Mister Verità subiectele..., ezită Sasha slab. Deci tipul care o urmărea este fostul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi târî de acolo. În vârful clopotniței extrem de Înalte, clopotul Încă mai bătea - bătăi Întunecate, mute, profunde, ce păreau să vină chiar din cer. În piața din fața bisericii, părea că trecuseră secole de atunci, sâmbătă după-masa mama ne aducea la joacă. Se așeza pe treptele fântânii, la umbra coloanei lui Massenzio și, În timp ce ne supraveghea, asculta la căști vocea Tinei Turner. Dacă-i plăcea melodia, uita de Kevin, iar la un moment dat țâșnea În picioare, și dacă nu-l vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-te de aici, Vale, Îți miros picioarele! o alungă Kevin, Împingând-o. Valentina aruncă În el cu o pernă. Dar poate că dihorul avea dreptate. După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă În joacă sub perne. — Ți s-a urcat la cap, monstrule! Pentru că prietenele tale cele snoabe te-au Împopoțonat ca de carnaval, te crezi cine știe cine, Îl sâcâi ea. Monstru digital, pinguinule, pinguinule! Kevin Încerca să se apere, căci Îi era teamă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în pădure Ieri păsările
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața ta! Ce mândră e și tricicleta! Bunicul mi-a adus-o-n dar Ea are aproape
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atunci când va pieri Să nu uiți a o jeli, Că o floare ai avut Și-ai crescut-o cum ai putut! Iarna Când fulgi albi cad din cer, Și-n jurul tău pământu-i alb Ție-ți stă gândul doar la joacă Și la oameni de zăpadă Să ieșim la săniuș Cu vecinii jucăuși, Ce ne-așteaptă pe la porți Să cântăm colinde toți. Să-i vizităm pe bunici, Să primim și mulți covrigi, Să ne bucurăm de ea, Că este frumoasă așa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierduți. Există oameni ce nu-s călăuziți? Ei joacă jocul lui Atrax mai mult de o eternitate pentru a găsi calea după harta voinței, dar li se întâmplă doar adulților, celor care uită poveștile din copilărie, uită totul, chiar și joaca și nu-și mai amintesc nici de ei însăși, îmi explica îngerul sunetelor pierdute. Uimită de ce se întâmplă, priveam cu nedumerire, căci oamenii nu mai cunoșteau nici propriul nume, uitaseră tot. Îngrijorată, îmi luasem zborul către următorul portal din peșteră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Copilăria și adolescența Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața omului..., este perioada lipsită de griji, jocul fiind preocupare obișnuită. Atunci nu ai griji, ești sub ocrotirea părinților, iar principala ta preocupare este joaca, te bucuri sincer de tot ceea ce te înconjoară și ce ți se oferă. Lumea copilăriei este o lume minunată cu zmei, zâne, feți-frumoși, plină de taine și mistere, de necunoscut și cu întrebări ce așteaptă răspunsuri corespunzătoare, în care se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reamintesc de vremurile copilăriei noastre, de teiul care ne-a înfrățit pe toți, și punctele noastre de întâlnire de la “ora trei”. Atunci când căldura ne sufoca ne retrăgeam în casele noastre și fiecare își închipuia în felul lui cum va evolua joaca noastră. De pildă, într-o seară ne-am închipuit că suntem actori, regizori, scenografi și pregăteam o piesă de teatru la care participa toată suflarea satului. Răsplata era de cele mai multe ori înghețata rece de la magazinul din colț. Stau și mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toate secretele și promisiunile făcute unul altuia. Îmi amintesc de cărarea prăfuită sau acoperită de frunze, toamna, care-mi purta agale pașii spre școală. Revăd parcă urmele șotronului sau sunt tentată să caut și acum pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o frântură din copilăria mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline de copii, al păsărilor diafane, al cerului senin, al bucuriei mă voi întoarce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care fiica ei n-o moștenise. Zilpa era doar cu câteva luni mai mică decât Lea și după ce mama Zilpei murise, Ada le-a dat să sugă la amândouă. Erau tovarășe de joacă în copilărie, apropiate și foarte bune prietene, păzeau turmele împreună, adunau fructe, inventau cântece, râdeau din orice. În afară de Ada, n-ar fi avut nevoie de nimeni pe lume. Zilpa era aproape la fel de înaltă ca Lea, dar mai slabă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram fie prea mare, fie prea mică, așa că, atunci când am fost destul de mare încât să aduc un urcior cu apă de la fântână, m-am considerat ca făcând parte din cercul mamelor mele. Oricum copiii nu aveau prea mult timp de joacă. Când puteam să ducem câteva surcele singuri, eram puși să facem diverse treburi, să plivim în grădină, să cărăm apă, să dărăcim lână, să toarcem. Nu-mi amintesc de mine fără un fus în mână. Știu bine că eram certată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am fost impresionată de cât de multe știa despre nașteri acea femeie de viță nobilă și de cât de relaxată era Rahela în conversația cu o regină. Așnan, am aflat, era fiica doicii reginei. Femeia de pe cărămizi fusese tovarășa de joacă a fiului ei și sora lui de lapte - așa ca mine cu Iosif. Doica murise când cei doi erau încă mici, iar Re-nefer se legase de copilă încă de atunci și acum, că-i purta copilul lui Hamor, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe table desenate și care cereau strategii complicate și multă logică. Încă de când a fost în stare să țină un băț în mână, Nakht-re i-a arătat fiului meu cum să deseneze imagini pe bucățele de piatră, mai întâi în joacă, apoi ca un profesor elevului său. Cu cât creștea, cu atât petrecea mai mult timp în casă, uitându-se la munca lui Nakht-re, studiind literele și luând masa de seară cu bunica lui. Într-o dimineață când mâncam cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre cum viața l-a tratat cu cruzime, eu încercam să-l găsesc pe fratele din amintirile mele, tovarășul de joacă care asculta plin de respect poveștile femeilor și care odinioară se uita la mine ca la o prietenă. Dar n-am mai găsit nimic din acel băiat în bărbatul plin de el din fața mea, ale cărui stări și voce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de zi, însă tocmai mi se terminase lipiciul, așa că până la urmă n-am mai făcut-o. În timp ce meșteream la armura mea, mă gândeam la declarația de război, la porumbelul decapitat și la faptul că ce-i acum, nu mai e joacă, e război adevărat, sângeros, și de câte ori mă gândeam la porumbelul decapitat, mi se strângea inima, și cred că nu numai mie mi se-ntâmpla asta, și Puiu mi-a spus că poate, totuși, n-o să vină la bătălie, că taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
duminică, m-am gândit și eu că poate ar fi mai bine să rămân acasă, însă după micul dejun mi-am luat suflătoarea, mi-am încrucișat peste piept cartușierele pline cu gogoloaie și i-am zis mamei că merg la joacă, gândindu-mă ce bine-ar fi dacă, de exemplu, mi-ar spune că nu mă lasă nici unde, că are nevoie de mine acasă, însă mama n-a spus nimic, nici măcar nu s-a ridicat din fotoliul ei de lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din el, o să văd eu că sicriul va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost de o pălărie neagră cu voaletă, pe care nu și-o mai scoate de pe cap, și o joacă pe văduva neconsolată, ca la paradă, văicărindu-se că ce lovitură, ce tragedie, ce se va alege de ea acum, când jumătatea ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici. Ca mine. Deși cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată Sfintei Fecioare. Apropiindu-se, văzu, la picioarele Madonei, o fotografie așezată la vedere. Intrigată, o ridică și zîmbi iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu eram decît niște puștani, era doar un joc stupid... Nu ne Închipuiam că un vas ar putea veni să se zdrobească de recife. Nu voiam să facem rău nimănui... - Dar pe tînăra femeie care era cu ei, tot din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întâlni cu un alt om - Între cei doi se porni o ciripeală ascuțită după care, Își dădură mâna. Cel de-al doilea om Îi aduse primului o grăsană, mânjită tot În alb, iar omul și femeia făcură așa, În joacă, ceea ce face un om cu o femeie. Apoi, omul plecat la drum lăsă femeia și porni mai departe. Un altul se apropie de el, la fel de mânjit În alb. Se prefăcură că se pun pe un bulumac și că trec o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apleacă spre câine și încet, cu grijă, îl mângâie pe grumaz, pe piept, pe burtă, apoi cu amândouă mâinile îl trage în sus de labele de față. Câinele se supune și se ridică, dând din coadă. Ochii îi scânteiază a joacă. Sunt al tău, să știi. Am fost dintotdeauna al tău. Iar tu ești dintotdeauna al meu, asta e. Dar ce-o să zică mama? îl întreabă băiatul. Fii atent, mă duc eu mai întâi în casă și vorbesc cu ea. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
astă seară? Domnule Scutaru! ─ Radu, spuneți-mi Radu. Și eu pot să-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]