4,107 matches
-
pe patul lui Darcey, citindu-i cărțile cu benzi desenate și mai târziu revistele pentru adolescenți, pe cât era de probabil să o găsească pentru propria sa fiică. Gail dădea deseori în bucătărie peste Darcey așezată pe masa de pin lustruit, legănându-și picioarele și așteptând să se întoarcă Nieve de la lecția de muzică. De împărțit, împărțeau orice. Jucăriile. Hainele. Machiajul. Ba chiar, câteodată, și iubiții, deși dacă n-ar fi fost Nieve, nu ar fi existat iubiți de împărțit. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
schimba vitezele și cânta cu foc despre iubire (lumea-i spunea luță) pe mama așa o cucerise cu serenadele am crescut mai întâi am învățat să cânt numai somnul rămâne o taină pentru mine iar mama ar vrea să mă legene ca la începuturi 26 septembrie 2011 Eu cred în iubire, dezmăț și destin Eu cred în iubire, dezmăț și destin, În doza de bere și sticla de vin, Ador deplasarea pe șapte poteci, Oglinda din față și gândul că treci
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
liliac pe zidul unei cripte. Respirația lui era mai Îngrozitoare decât mi-aș fi putut imagina. Pentru binele tău, șmecherule, ar fi bine să fie adevărat. Ar fi o adevărată plăcere să te azvârl afară. Înjurând În barbă, se Îndreptă legănat spre birou și, furios, formă un număr: — Fräulein Rudel așteaptă pe cineva? Întrebă el, temperându-și tonul. Numai că mie nu mi-a spus. Când povestea mea Îi fu confirmată, Îi căzu fața. Puse receptorul jos și-mi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar putea rezista la o luptă dură. Poate chiar la mai multe. Îmi pari genul rezistent, răbdător. Metodic. Gata să Îndure mai mult decât o simplă pedeapsă. Asta te face periculos. — Și tu? Sări entuziasmată pe pieptul meu, cu sânii legănându-i-se atrăgător, deși, pe moment cel puțin, nu mai aveam apetit pentru corpul ei. — O, da, da, da, țipă plină de entuziasm. Ce fel de luptător sunt eu? Am privit-o cu coada ochiului: — Cred că tu ai dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe cel cu legitimația și cu frizura să mă fixeze cu o privire lipsită de expresie. Îmi zise: — Dumnealui e Kriminalinspektor Dietz. Cel pe care-l chema Dietz și care bănuiam că e ofițerul superior stătea pe marginea biroului meu, legănându-și un picior și părând, În general, a fi un tip deloc plăcut. — Scuzați-mă că nu-mi scot carnețelul pentru autografe, am replicat și am mers spre colțul de la fereastră unde stătea Frau Protze. Ea suspină, scoase o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sau o să-ți fac un tunel prin capul ăsta blestemat, așa să-mi ajute Dumnezeu. Bărbatul a Înghețat, dar arma i-a rămas În mână. Nici o problemă, amice, zise el, eliberând mânerul armei sale automate, un Mauser, astfel Încât aceasta se legăna de arătătorul lui, susținută de trăgaci. Te superi dacă Îi pun siguranța la loc? Bebelușul ăsta se descarcă ușor. Vorbea rar și calm. — Trage-ți mai Întâi borul pălăriei peste față, i-am zis. Apoi pune siguranța ca și cum ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
peste doi ani. Am clătinat din cap: Nu pricep, le-am spus. De ce nu-l puneți pur și simplu pe comandantul de la Dachau să-l interogheze pe Mutschmann? De ce dracu’ aveți nevoie de mine? Heydrich Își Încrucișă brațele și Își legănă piciorul Încălțat În sus, mai să mă lovească În rotulă cu vârful bocancului: — Să-l amestecăm pe comandantul de la Dachau ar Însemna, În același timp, să trebuiască să-l informăm și pe Himmler, lucru pe care nu doresc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
picioarele fetiței mele. Eu nu mai dorm. Eu nu dorm niciodată. Când mă ridic, răstorn sticla de bere goală de lângă pat. Căruciorul a rămas în sufragerie, astăzi n-am mai ieșit la plimbare, am așteptat doar să vină seara, am legănat căruciorul înainte și înapoi. Nu există oboseală. Nu există boală. Doar golul unei după-amiezi. Hăul care se cască între ora 1 și ora 7. Gândul că mâine n-o să am bani de scutece sau de banane. Proiectul meu de familie
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
e seară. Îmi place să mă uit, cu lumina stinsă, la viețile vecinilor din blocul de vizavi. Un bărbat a venit acasă. Stau de vorbă în bucătărie. Se ating. Mănâncă împreună. Oboseala lor e mai bună decât oboseala mea. Mă legăn în scaun ca un copil de la orfelinat. Din ce-o să trăim ? Cum o să pot să stau departe de ea ? Cum o să deschidem ochii ? Primul atac de panică în metrou, cu ea în brațe. Bulevardul de la Piața Sudului, seara, două ore
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
ceafa, miros de puf galben. Perfecțiunea corpului ei mic. Respirația ei parfumată. E o ființă fără trecut. Timpul pe care ea îl trăiește alături de mine nu se face trecut. Primul poem a venit singur, într-o după-amiază goală și rece. Legănam căruciorul pe covor, în sufragerie. Pornisem televizorul și o lăsasem să se uite la niște desene animate cu o navă spațială. Aveam nevoie de televizor. Aveam nevoie să încetinesc ritmul. Prea slăbită să o scot la plimbare. Și în lumina
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
ei înșiși s-au născut dintr-un cuțit de sacrificiu. Omacihuatl, zeița mamă, ar fi dat naștere unui cuțit de obsidian care, căzând în câmpie, ă făcut să apară 1600 de zei. Mai târziu, plângând pe fiul ei mort, Cihualcoatl legăna tot un cuțit de sacrificiu. Zeii se întîlnesc (rezum dintr-o legendă) la Teotihuacan, după eșecul celor patru lumi precedente, pentru a crea Soarele și Luna. Un zeu mai important, îmbrăcat în veșminte strălucitoare, și altul umil și disprețuit, îmbrăcat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce se cheltuie într-atît în efortul de a rezista încît nu mai găsește energia de a se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
monument macabru. Macabru, da, căci nu poți să treci indiferent pe lângă sutele de cranii din el. Unul, cel al lui Yorick, e destul pentru întrebarea lui Hamlet. Mai multe, iată pus în discuție chiar răspunsul firesc. Florile galbene care se leagănă ușor în interstiții și șopârlele care dorm pe pietre îmi stârnesc un regret. Am vorbit prea puțin sau aproape deloc despre Mexicul viu, despre Mexicul de azi. Cine îmi va citi jurnalul va spune, probabil, că n-am fost în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că singurătatea mea are pe pielea ei albă un furuncul și că acest furuncul se numește Lulu? Știi că am venit aici ca să-mi reamintesc pielea fetei care în mine a găsit mereu un colț umbrit unde și-a putut legăna păpușa și că jos, pe locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
O dată sau de două ori a băgat capul și câte o fată: "Paaaardon!" In boxe o voce caldă cânta ceva despre the summer of nineteen sixty nine. Ce amestec ciudat de dispreț și adulație aveam pentru cei care, sublimi-imbecili, își legănau fetele în întunericul plin de lumini colorate al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
legănau fetele în întunericul plin de lumini colorate al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu atât mai nefericiți ochii - începea un fir de cântec trăit până la ultima vibrație: "Iubitule, ești steaua mea polară..." Știam că totul e o prostie fără nici un sens, ca vorbele unui bețiv, dar eram eu însumi beat, eu însumi mă legănam și cântam cu ei. Aș fi vrut să-mi deschid țeasta și să-mi jupoi creierul de straturile de cortex, să arunc la gunoi, ca pe o placentă băloasă, substanța aia încrețită care dă seama de toată nefericirea noastră, să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm ocrotit în brațele ei înfofolite, atât de fericit cum niciodată nu-mi mai amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ți cunosc adevărata mamă, dar sunt convins că Floarea din Drăgosteni nu e mama ta, ea nu te-ar fi lăsat cu atâta grijă, bine înfășurat în altar, mintea ei săraca, dar părintele nu știe cu câtă dragoste m-a legănat în brațele ei, Floarea nebuna, și cum de la țâța ei albă ca laptele, Se spune, într-adevăr, că ar fi avut un copil, pe care neputând să-l crească i l-au luat la casa de copii, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înflorit, semăna cu un magnoliu uriaș, dar florile lui erau mult mai mari decât cele de magnoliu, și dispuse pe fiecare bucățică de creangă, erau albe florile, m-am apropiat fericit de copac să rup o creangă superbă ce se legăna înspre mine, și când mi-am strecurat mâna printre flori a apărut dihania, sărise un gard de sârmă foarte aproape de mine, așteptând să vadă dacă voi rupe sau nu creanga aceea, pregătindu-se să sară la mine în cazul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
număra până la unu, Nu! Nu vreau să plec din brațele mamei, fericit, a, a, a, întoarce-te, te vei întoarce, ca o muscă uriașă bâzâie vocea lui peste chipul meu feircit, mama n-o vede s-o îndepărteze, ea mă leagănă, a, a, a, Cinci, mă scutur de vocea lui, dar vocea lui e vocea mamei, patru, trupul meu se desprinde din toropeala somnului și începe să crească, îl văd cum crește, pe lângă mine trec imagini neînțelese, trei, te vei simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fie ospătați meșterii cum se cuvine, mie îmi face semn să rămân, privesc lung pe fereastra ce dă în curtea mănăstirii spre biserica cea nouă și-o pace netulburată se lasă în sufletul meu, lin ca o frunză ce se leagănă blând spre oglinda apei, Nu cred că mai e nevoie să-ți deschid Cartea! a vorbit părintele Ioan și parcă pentru prima oară ochii întunecați ai părintelui Ioan se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mână afară din biserică și s-a dus să-l caute pe preot, când am revenit în biserică împreună cu părintele, rusul plecase, a doua zi a fost spânzurat din ordinul comandantului său ca pildă pentru întreaga armată rusă, s-a legănat multe zile pe creangă trupul său inert, până la urmă oamenii din sat au hotărât că merită să fie și el îngropat creștinește și l-au îngropat mai ales din credința nestrămutată că undeva, în îndepărtata Rusie, unor creștini de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]