3,668 matches
-
profesor de teologie în Bonn, Germania. A fost nevoit să părăsească Germania în 1935, după ce a refuzat să jure loialitate lui Adolf Hitler. Barth a plecat înapoi în Elveția și a devenit profesor la Basel. Barth a fost educat în liberalismul protestant german de profesori ca Wilhelm Hermann, dar a reacționat împotriva acestei teologii cam în timpul Primului Război Mondial. Reacția sa a fost influențată de mai mulți factori, cum ar fi dedicarea sa față de mișcarea creștin-socialistă germană și elvețiană având în centru personalități
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
important tratat teologic de la "Despre religie" (1831) a lui Friedrich Schleiermacher (1768-1834). În deceniul ce a urmat primului război mondial, Barth s-a alăturat unui număr de alți teologi, având de fapt concepții extrem de variate, dar care cu toții reacționaseră împotriva liberalismului profesorilor lor, într-o mișcare cunoscută ca Teologia dialectică ("Dialektische Theologie"). Alți membri ai acestei mișcări au fost Rudolf Bultmann, Eduard Thurnseyen, Emil Brunner și Friedrich Gogarten. În 1934, pe când Biserica Protestantă se supusese celui de-al Treilea Reich, Barth
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
ales din postura de secretar și confident al lui Stepan Verhovenski, filozoful care va deveni în mod involuntar mentorul unei sângeroase revoluții. Stepan întrupează generația Rusiei din anii 1840, o generație hedonistă și indulgentă, care, aflată într-o beție a liberalismului și ateismului, eșuează să insufle valorile creștine tinerilor, devenind inevitabil victima noilor curente politice. Acest fenomen terifiant este pus în evidență când fiul lui Verhovenski, Piotr, se întoarce din străinătate în micul oraș de provincie de lângă moșia Skvoreșniki. Este însoțit
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
utilității marginale cu teoriile obiective ale clasicilor. John Maynard Keynes a oferit actorilor politici o teorie utilă pentru depășirea crizelor economice, printr-o politică economică activă a statului și a înființat keynesianismul. Neoliberalismul s-a dezvoltat în paralel, pe baza liberalismului, ca un contrabalans politic. Ordoliberalismul a apărut după neoliberalism și a furnizat conceptul economiei de piață sociale. În anii '60, Milton Friedman a înființat monetarismul. Curentele mai noi și mai puțin răspândite sunt: debitismul, economia liberă, economia evoluției și noua
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
constituie puterea supremă în stat, oamenii au dreptul de a înlătura sau schimba legislativul. John Locke inaugurează ideea modernă a supremației societății civile față de stat. Acesta denunță autoritarismul politic și subordonarea exesiva față de puterea politică. Acesta a inspirat și mișcarea liberalismului modern, ideea că statul este mandat de cetățeni cu sarcini bine precizate preconizează principiul statului minimal. Se conturează acea mentalitate că statul trebuie să fie în slujbă cetățeanului și nu invers. Locke a insistat asupra mandatului politic limitat; asupra principiului
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al XX-lea). În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul scapă ca prin minune de distrugeri, găzduind în perioada postbelică un important centru de comandă al forțelor militare aliate (Cartierul General al US Army Europe). În 1946
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
însă Asociația „Orbiș Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
și astfel în octombrie 1951 a fost necesar un nou tur de scrutin, câștigat de conservatori. Churchill a redevenit premierul Marii Britanii. El și cu succesorii săi ca Anthony Eden, Harold MacMillan și Alec Douglas-Home s-au îndreptat din nou către liberalismul economic, reformele pentru bunăstare socială fiind întrerupte temporar. Prestigioasa revistă The Economist era foarte citită . Se spune că englezii apreciază statul bunăstării moștenit de la laburiști, dar acesta să fie conservator. Perioada lui Macmillan este cea în care The Affluent Society
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
tendințele expansioniste ale demnitarilor bisericești și ale nobililor din "Casa de Savoia".În anul 1536, orașul a fost cuprins de Reformă, iar în anul 1613, episcopii și-au mutat reședința la Fribourg. Din acel moment, la Lausanne a domnit spiritul liberalismului. În consecință, aici și-au găsit adăpost mulți refugiați religioși din Franța. Orașul a cunoscut o perioadă de înflorire economică și intelectuală. Seminarul protestant, înființat în anul 1537, a obținut rang de universitate în anul 1890. În 1803, a devenit
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
opinii. În funcție de modul de înțelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor susțin următoarele idei fundamentale: constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă. ul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea, și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea. Stricto sensu, liberalismul, numit „clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
idei fundamentale: constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă. ul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea, și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea. Stricto sensu, liberalismul, numit „clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
precum și libertatea religioasă. ul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea, și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea. Stricto sensu, liberalismul, numit „clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nicio putere nu le poate impieta și anume
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
nu le poate impieta și anume: dreptul la viață, la libertate și la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului și ale altor forme de putere, oricare ar fi forma și modul lor de manifestare. În sens larg, liberalismul proslăvește construirea unei societăți caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private și un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate. Există mai multe
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferențiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății. Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
ele aplică principiul libertății. Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția statului în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală. Dezbaterile privind originea liberalismului sunt întinse și nu au finalitate încă. Și aceasta deoarece, deși nu este o ideologie nouă
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția statului în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală. Dezbaterile privind originea liberalismului sunt întinse și nu au finalitate încă. Și aceasta deoarece, deși nu este o ideologie nouă, liniile sale de demarcație pot fi întâlnite in nuce încă din Antichitate. O parte din școlile de prestigiu identifică apariția liberalismului în contextul apariției
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
Dezbaterile privind originea liberalismului sunt întinse și nu au finalitate încă. Și aceasta deoarece, deși nu este o ideologie nouă, liniile sale de demarcație pot fi întâlnite in nuce încă din Antichitate. O parte din școlile de prestigiu identifică apariția liberalismului în contextul apariției statelor națiuni - pentru că liberalismul german, italian, englez sau francez au aproximativ același tip de formare. O altă parte din școli identifică apariția liberalismului în contact cu apariția industrializării ca și fenomen social total a cărui reflexie în
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
nu au finalitate încă. Și aceasta deoarece, deși nu este o ideologie nouă, liniile sale de demarcație pot fi întâlnite in nuce încă din Antichitate. O parte din școlile de prestigiu identifică apariția liberalismului în contextul apariției statelor națiuni - pentru că liberalismul german, italian, englez sau francez au aproximativ același tip de formare. O altă parte din școli identifică apariția liberalismului în contact cu apariția industrializării ca și fenomen social total a cărui reflexie în politic se identifică cu Revoluția Franceză și
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
întâlnite in nuce încă din Antichitate. O parte din școlile de prestigiu identifică apariția liberalismului în contextul apariției statelor națiuni - pentru că liberalismul german, italian, englez sau francez au aproximativ același tip de formare. O altă parte din școli identifică apariția liberalismului în contact cu apariția industrializării ca și fenomen social total a cărui reflexie în politic se identifică cu Revoluția Franceză și cu tendințele ideologice ce se nasc din această mișcare uriașă ce pune o frontieră istorică și paradigmatică în gândirea
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
fenomen social total a cărui reflexie în politic se identifică cu Revoluția Franceză și cu tendințele ideologice ce se nasc din această mișcare uriașă ce pune o frontieră istorică și paradigmatică în gândirea umanității. Ceea ce trebuie reținut este faptul că liberalismul ca ideologie este intim legat, spune această școală, de industrializare și deci de schimbarea raporturilor sociale și economice din interiorul societăților respectivei epoci. În această viziune putem încă de la început să facem o distincție între un liberalism insular britanic și
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
este faptul că liberalismul ca ideologie este intim legat, spune această școală, de industrializare și deci de schimbarea raporturilor sociale și economice din interiorul societăților respectivei epoci. În această viziune putem încă de la început să facem o distincție între un liberalism insular britanic și cel continental, în special cel francez. Liberalismul britanic este considerat ca fiind mult mai pragmatic (născut din realitățile istorice și sociale ale insulei), în timp ce cel francez este mult mai teoretic, izvorât din tendințele impuse de Iluminismul continental
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
această școală, de industrializare și deci de schimbarea raporturilor sociale și economice din interiorul societăților respectivei epoci. În această viziune putem încă de la început să facem o distincție între un liberalism insular britanic și cel continental, în special cel francez. Liberalismul britanic este considerat ca fiind mult mai pragmatic (născut din realitățile istorice și sociale ale insulei), în timp ce cel francez este mult mai teoretic, izvorât din tendințele impuse de Iluminismul continental. Desigur, există suficiente elemente de diferențiere între cele două tendințe
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
mult mai pragmatic (născut din realitățile istorice și sociale ale insulei), în timp ce cel francez este mult mai teoretic, izvorât din tendințele impuse de Iluminismul continental. Desigur, există suficiente elemente de diferențiere între cele două tendințe ideologice, dar fondul comun al liberalismului și într-un caz și în celălalt este același. Liberalismul, fiind o doctrină ce s-a dezvoltat continuu pe parcursul secolelor, poate fi etapizat, deși această etapizare este discutabilă. În primul rând putem vorbi de un liberalism clasic, situat temporal la
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
insulei), în timp ce cel francez este mult mai teoretic, izvorât din tendințele impuse de Iluminismul continental. Desigur, există suficiente elemente de diferențiere între cele două tendințe ideologice, dar fondul comun al liberalismului și într-un caz și în celălalt este același. Liberalismul, fiind o doctrină ce s-a dezvoltat continuu pe parcursul secolelor, poate fi etapizat, deși această etapizare este discutabilă. În primul rând putem vorbi de un liberalism clasic, situat temporal la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
dar fondul comun al liberalismului și într-un caz și în celălalt este același. Liberalismul, fiind o doctrină ce s-a dezvoltat continuu pe parcursul secolelor, poate fi etapizat, deși această etapizare este discutabilă. În primul rând putem vorbi de un liberalism clasic, situat temporal la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aceasta este perioada în care se definitivează și se coagulează ceea ce numim gândirea liberală. Acum se pun bazele liniilor de forță ce definesc
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]