4,245 matches
-
în exces pe piețele financiare emergente. Schimbări dramatice ale riscurilor politice și de Țară au afectat, de asemenea, semnificativ volatilitatea indicilor piețelor emergente. În al doilea rând, libera circulație a fluxurilor de capital peste granițele naționale, determinată de valurile de liberalizare și de alte reforme politice și sociale întreprinse în Țările în curs de dezvoltare, a constituit o importantă sursă de volatilitate și instabilitate a piețelor respective. Studiile realizate în acest sens pun în evidență o relație semnificativă între liberalizarea financiară
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
de liberalizare și de alte reforme politice și sociale întreprinse în Țările în curs de dezvoltare, a constituit o importantă sursă de volatilitate și instabilitate a piețelor respective. Studiile realizate în acest sens pun în evidență o relație semnificativă între liberalizarea financiară și volatilitate, dar opiniile în această privință sunt încă împărțite. Unele studii arată o creștere a volatilității după liberalizare, altele, o reducere a volatilității și, în sfârșit, există și studii care pun în evidență aceeași stabilitate a pieței, deci
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
sursă de volatilitate și instabilitate a piețelor respective. Studiile realizate în acest sens pun în evidență o relație semnificativă între liberalizarea financiară și volatilitate, dar opiniile în această privință sunt încă împărțite. Unele studii arată o creștere a volatilității după liberalizare, altele, o reducere a volatilității și, în sfârșit, există și studii care pun în evidență aceeași stabilitate a pieței, deci afirmă neutralitatea măsurilor de liberalizare față de volatilitate. În al treilea rând, caracteristicile specifice economiilor emergente și sistemelor lor financiare se
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
opiniile în această privință sunt încă împărțite. Unele studii arată o creștere a volatilității după liberalizare, altele, o reducere a volatilității și, în sfârșit, există și studii care pun în evidență aceeași stabilitate a pieței, deci afirmă neutralitatea măsurilor de liberalizare față de volatilitate. În al treilea rând, caracteristicile specifice economiilor emergente și sistemelor lor financiare se referă, în special, la variabilitatea factorilor macroeconomici - rata de creștere economică, rezultatele financiare și rata de distribuire a dividendelor -, care pot contribui la creșterea volatilității
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
adjunct pentru relații externe din cadrul Comisiei Europene, Hugues Mingarelli. La întrunire au participat și înalți demnitari din Republica Moldova, primul ministru Vlad Filat și ministrul afacerilor externe și integrării europene, Iurie Leancă. Au fost apreciate, cu această ocazie, lansarea dialogului privind liberalizarea regimului de vize, angajamentul autorităților de la Chișinău pentru continuarea reformelor democratice, s-a pledat pentru intensificarea eforturilor în scopul rezolvării conflictului transnistrean. Ministrul român a afirmat din nou sprijinul constant și solid pe care România îl acordă eforturilor Republicii Moldova
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian, Mătăsaru Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92389]
-
mijlocul anului 2010, când alte state membre ale Uniunii, dintre care merită menționate Polonia și Ungaria, și-au exprimat sprijinul pentru aderarea Republicii Moldova, pentru acordarea unui statut privilegiat în politica de vecinătate a Uniunii și pentru urgentarea demersurilor făcute în vederea liberalizării regimului de vize. Alături de România, cele două state au cerut includerea Republicii Moldova pe foaia de parcurs a Balcanilor de Vest în vederea aderării la Uniune. Asistența financiară română nu trebuie, nici ea, neglijată. România participă cu cea mai mare parte a
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian, Mătăsaru Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92389]
-
la relațiile Uniunii Europene cu Ucraina. Diplomații români au pledat și pentru un ajutor financiar mai consistent pentru Republica Moldova, inclusiv din partea statelor membre ca entități individuale, pentru încheierea Acordului de Liber Schimb aprofundat și cuprinzător și a sprijinit dialogul pentru liberalizarea regimului de taxe. Trebuie apreciat și Acordul privind micul trafic la frontieră dintre România și Republica Moldova, intrat în vigoare la începutul anului 2010, ca instrument al Bunei Vecinătăți.
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian, Mătăsaru Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92389]
-
cu cerințele neutralității științifice. Maiorescu ajunsese, deopotrivă, atât cosmopolitul cel mai înverșunat, cât și naționalistul cel mai înfocat (Dan Mănucă). „Este adevărat, schimbările de atitudine sunt punctuale, inconsecvente, recurente în cel mai bun caz. Apropierea de anul 1964 nu dicta liberalizarea in corpore a discursului istoric din România lui Dej”. Este interesant de consemnat cum au evoluat lozincile referitoare la Maiorescu. Astfel, dacă în perioada interbelică predominau cele de genul “înapoi, spre Maiorescu” (V. Streinu) sau “înainte, de la Maiorescu” (P. Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
evoluțiile ideologice din lagărul comunist. De la Revoluția ungară din 1956 la Consfătuirea de la Moscova din noiembrie 1957 Pentru conducerea PMR, anul 1956 se desfășurase sub spectrul dezintegrării lagărului socialist și al pierderii controlului intern din cauza unei destalinizări excesive. Ridicând zăgazurile liberalizării în februarie 1956, acuzând falsitatea și teroarea regimului instituit de Stalin, N.S. Hrușciov privise, de fapt, spre trecut, fără a oferi un nou model de construcție socialistă și nici o perspectivă clară asupra relațiilor cu țările de democrație populară sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
centru-stânga, PSDR (PSD actual) și a doua a Convenției Democrate, alianță de centru-dreapta. Nici programul PSDR (ce a mizat pe o politică prin care statul intervenea masiv în agricultură), nici acela al Convenției Democrate (care a încercat o politică de liberalizare a sistemului agricol și, totodată, o reconstituire totală a dreptului de proprietate) nu au reușit. Ultimul subcapitol se preocupă de perspectivele europene ale satului românesc. Acestea sunt însă destul de sumbre așa cum arată lumea rurală în România de astăzi. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
propriei culturi. Unde scurte. Jurnal indirect, publicat pentru prima dată în 1978 la editura Limite de la Madrid, este primul dintr-o serie de șase volume de Unde scurte, însumând în formă scrisă rostirile Monicăi Lovinescu la microfonul „Europei Libere” în perioada „liberalizării” culturale din România debutând în 1961 și încheindu-se prin tezele din iulie 1971. în ceea ce privește gradul de obiectivitate și credibilitate a materialului prezentat în volum, trebuie precizat că sursele de informare ale Radio „Europa Liberă” erau, potrivit afirmațiilor unor cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conținut variat și încheindu-se cu un epilog deschis, un post-scriptum și un indice de nume. în „Cuvântul înainte” autoarea își expune una dintre ideile-cheie ale lucrării, și anume că va încerca să surprindă „originalitatea «cazului» românesc în procesul de liberalizare al Răsăritului” în condițiile în care deosebirea esențială între România și alte state central-est-europene constă în faptul că „România este una din rarele țări în care intelectualitatea nu s-a transformat în «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regim impus cu forța, ca în cazul țărilor comuniste, fie ca tipar de gândire asumată de intelectuali într-o societate democratică precum Franța. O primă observație care se impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, însă sesizează un decalaj între momentul declanșării destalinizării la Moscova în 1956 și liberalizarea survenită în literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei față de Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
asumată de intelectuali într-o societate democratică precum Franța. O primă observație care se impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, însă sesizează un decalaj între momentul declanșării destalinizării la Moscova în 1956 și liberalizarea survenită în literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei față de Moscova în măsura în care, în cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei față de Moscova în măsura în care, în cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit rezistența conducerii partidului la procesul de destalinizare”, primele semne ale unei liberalizări reale manifestându-se abia în 1964, o dată cu slăbirea terorii. Monica Lovinescu vorbește despre rolul scriitorilor în noile condiții politice din România și realizează o comparație între aceștia și cei din celelalte țări comuniste. Astfel, „dacă în URSS, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noi, teroarea stalinistă a fost pusă între parantezele tăcerii. Literatura nu s-a ocupat de ea» și în consecință, literatura românească nu a jucat același rol pe care l-a avut cea din celelalte țări est europene. Așa a început liberalizarea - tardiv - în România. Printr-o literatură de evaziune, respectând tabuurile esențiale: procesele, închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, însă evazionismul a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat”. Analizând liberalizarea în ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țări est europene. Așa a început liberalizarea - tardiv - în România. Printr-o literatură de evaziune, respectând tabuurile esențiale: procesele, închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, însă evazionismul a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat”. Analizând liberalizarea în ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază că s-a înregistrat un progres întrucât o nouă critică literară discută despre „literatura noastră dintre cele două războaie, cum și literatura occidentală contemporană. Primejdia: acestei cunoașteri vehiculate de câțiva nu-i corespunde cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cum și literatura occidentală contemporană. Primejdia: acestei cunoașteri vehiculate de câțiva nu-i corespunde cunoașterea tuturor. Mai precis, lipsesc în bună parte din cazuri, textele, operele despre care se discută. Comentariile critice apar înaintea operelor, dar nu le pot înlocui. Liberalizarea, cum se spune, a ajuns destul de departe pentru ca teama de surprizele pe care le poate aduce «recuperarea moștenirii culturale» - o expresie locală - să dispară, iar comentariile critice să urmeze operelor, în loc să le preceadă. Fără de care tinerii de azi din România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să nu colaboreze cu regimul - ca fiind hitlerist convins, deși Monica Lovinescu amintește că, în timpul războiului, Beniuc a colaborat la reviste de dreapta. Mai mult decât atât, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc „a condamnat orice mică încercare de liberalizare în literele românești” (p. 41). Un alt scriitor plasat în rândul colaboratorilor cu regimul este Eugen Barbu, despre care Monica Lovinescu afirmă că între apariția romanului Groapa în 1957 și 1966, când a fost publicat la Paris în traducerea franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
abordată în unele dintre articole se referă la modul în care regimul comunist a permis publicarea operelor unor scriitori români de mare valoare, dar ale căror operă nu este întotdeauna în concordanță cu rigorile realismului socialist sau depășesc oricum limitele liberalizării. Este cazul lui Ion Luca Caragiale și al „comemorărilor cu foarfece” întrucât “în ideologia comunistă nu se admite decât un umor ofensiv, dirijat, aspru, fioros... îndemnul la râs, nu provoacă râsul, îl anulează cele mai deseori” (p. 48), sau al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de clasă» din noua generație de regizori în stare să înfrunte concurența internațională” sau a regizorului Lucian Pintilie. în fine, scena publică franceză a fost locul în care disidenți din interiorul blocului comunist au devenit cunoscuți întregii lumi. Expresie a liberalizării permise de Moscova, unii dintre aceștia au avut acordul autorităților; acesta a fost cazul poetului Andrei Voznesenski, care, atunci când a oferit un recital de poezie la teatrul Vieux-Colombier din Paris, „la început a fost aplaudat, dar spre sfârșit oamenii ieșeau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doar pe texte - destul de grăitoare de altminteri - pe impresiile observatorilor și ale corespondenților de presă și numai rareori ca acum, pe întâlniri și impresii personale. Nu e destul pentru un diagnostic amănunțit” (p. 60). în afară de rare excepții - Pasternak, Soljenițân -, scrierile liberalizării din Uniunea Sovietică necesită un efort special de lectură. „Un fel de dublă și încordată privire. Un ochi citește din punctul de vedere al strictului adevăr, acest adevăr nu poate fi respectat, de unde iritarea. Un altul, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați în „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei în care s-a desfășurat: o renunțare parțială la stalinism, o grupare embrionară a unei părți din intelighenția sovietică, o timidă liberalizare, pentru că inculpații au pledat nevinovat. Și prin reacțiile violente pe care le-a provocat în Rusia cât și în partidele comuniste din Occident. Reacțiile din Occident pot fi împărțite în două categorii: onorabile și suspecte. Onorabile, apelurile unor scriitori ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a servit unui dublu obiectiv. în primul rând, prin prezentarea articolelor conținute în cadrul emisiunilor de la Radio „Europa Liberă”, autoarea a încercat să surprindă cazurile și situațiile exemplare menite să ofere imaginea unei alternative la realismul socialist din România, precum și limitele liberalizării din blocul comunist care să conștientizeze opinia publică asupra situației reale a literaturii și a culturii române. în al doilea rând, prin colectarea articolelor într-un singur volum, autoarea pune la dispoziția unui public mai larg un instrument prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de barierele frontierelor naționale, informația circulă cu viteză undelor electomagnetice, iar indivizii iau decizii cu mult mai mare viteză decât în urmă cu doar câteva zeci de ani. Pentru Paolo Savona cele patru caracteristici principale ale economiei începutului secolului XXI: liberalizare, finanțare, informatizare și globalizare, fug de sub controlul statului, ce "a rămas teritorial, în vreme ce bogăția a devenit nomada"1. De asemenea, bogăția, dincolo de a se fi deteritorializat, s-a dematerializat și a devenit foarte volatilă. Companiile transnaționale nu au nici o dificultate
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]