243,069 matches
-
și Cehov - dar și spre un fantastic de tip Borges, fac toți banii), Nevasta lui Hans, autorul mărește miza prin romanele din ciclul Tălpi. Șotronul, Mașa și extraterestrul și, cel mai recent dintre ele, Locomotiva Noimann, sunt scrieri bizare, la limita iraționalului, în care metafizicul se topește în suprarealism, realitatea, obsesia și visul se amestecă fără încetare, contururile se întrepătrund, iar cotidianul explodează în imagini care se remodelează continuu după regula caleidoscopului. Pe lângă fantezia debordantă, spiritul postmodern, intertextualitatea, aluziile culturale sunt
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
cu o tehnică uluitoare, cu clasă. Realitate exploatată de regizor. M-am gîndit că, la un moment dat, o anumită linearitate a unor personaje și chiar a unor situații s-ar putea să fi venit din ideea rostirii replicilor la limita cu declamația, ceva extrem de dificil actoricește vorbind, lucru pe care Donnellan a marșat foarte tare. Iar actorilor le iese fără fisură. Foarte mult mister conservat cu delicatețe în această montare, în felul în care acest regizor construiește clipe fragile și
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A fost aici ieri, s-a dezbrăcat și, pe urmă, în fața
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
La lucrări este invitat un cadru didactic și doi studenți din fiecare centru universitar unde există specializarea limba și literatura română. Studenții participanți vor fi înscriși unul la prima secțiune, celălalt la a doua. Este admisă și participarea masteranzilor în limita celor două locuri propuse de organizatori. Facultatea noastră asigură masa și cazarea invitaților speciali, studenților și profesorilor participanți. Participanții sînt rugați să anunțe, pînă în 11 aprilie 2008, data și ora sosirii la Brașov. Rugăm centrele universitare să selecteze studenții
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
urmașii, dar evaluezi, de asemenea, ce ai primit în zorii vieții tale, când te-ai aflat în situația de a moșteni: bani, proprietăți, datorii, tristeți, suferințe. Simplul exercițiu al scrierii testamentului conține ceva brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
nobile, cămășile verzi au ajuns a fi o "întrupare a Răului", printr-o gravă dereglare de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura viziunea etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul e un halucinat al ideii pînă la încălcarea limitelor admisibile de regulile competiției sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
sub impusul exploziei originare, atunci radiația inițială e ca un val de particule care se lovește de marginile universului și apoi se întoarce. O radiație prin ricoșeu, aceasta e radiația de fond a universului. Dar asta înseamnă că universul are limite, iar dacă are limite înseamnă că dincolo de limite mai e ceva, si atunci nu mai vorbim de un singur univers, ci de mai multe. Dacă totuși nu are limite și este un singur univers, atunci radiația se întinde la infinit
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
atunci radiația inițială e ca un val de particule care se lovește de marginile universului și apoi se întoarce. O radiație prin ricoșeu, aceasta e radiația de fond a universului. Dar asta înseamnă că universul are limite, iar dacă are limite înseamnă că dincolo de limite mai e ceva, si atunci nu mai vorbim de un singur univers, ci de mai multe. Dacă totuși nu are limite și este un singur univers, atunci radiația se întinde la infinit fiind prezentă totuși în
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
ca un val de particule care se lovește de marginile universului și apoi se întoarce. O radiație prin ricoșeu, aceasta e radiația de fond a universului. Dar asta înseamnă că universul are limite, iar dacă are limite înseamnă că dincolo de limite mai e ceva, si atunci nu mai vorbim de un singur univers, ci de mai multe. Dacă totuși nu are limite și este un singur univers, atunci radiația se întinde la infinit fiind prezentă totuși în fiecare punct la universului
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
radiația de fond a universului. Dar asta înseamnă că universul are limite, iar dacă are limite înseamnă că dincolo de limite mai e ceva, si atunci nu mai vorbim de un singur univers, ci de mai multe. Dacă totuși nu are limite și este un singur univers, atunci radiația se întinde la infinit fiind prezentă totuși în fiecare punct la universului. În acest caz, radiația nu se propagă, ci stă pe loc. Intuitiv, mintea noastră capotează. Tot ce știm este că radiația
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă. Marea și, uneori, amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac, cu o virtuozitate a mijloacelor împinsă până la limita artificiului poetic. Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
gândească la revizuirea acestei prime versiuni, în vederea unei noi ediții a DGLR. Nu pentru că nu ar fi bine făcut (întotdeauna e loc de mai bine), ci pentru că informația se cere actualizată. Pentru această primă ediție, informația include anul 2003, ca limită finală. Cinci ani deja trecuți și încă cel puțin trei-patru până ar putea apărea o nouă ediție înseamnă aproape zece ani de decalaj, enorm de mult pentru o lucrare lexicografică în care informația e un aspect esențial. Care sunt direcțiile
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
Nu numai gustul critic (specific criticii impresioniste, condamnată înverșunat de Marin Mincu) face victime, ci și teoria cea mai bine articulată, atât de agreată de critic (care, tocmai pentru că e bine articulată și inflexibilă, dă în dogmatism și își arată limitele inevitabile). O introducere, o cronică de prezentare a antologiei lui Marin Mincu sunt mai utile, după părerea mea, dacă încearcă să ofere o explicație a metodei, a criteriilor de selecție și a conceptelor cu care lucrează decât dacă se referă
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
lui voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
p. 126). "Ulterior, se pare chiar că în biroul de lucru al lui Nicolae Ceaușescu a fost introdusă tehnica de ascultare la inițiativa Elenei Ceaușescu, fapt care situa deja, extrem de grav, condiția politică a soției secretarului general cu mult peste limitele ei normale; și mai ciudat este că nici un reprezentant al Securității nu l-a informat pe liderul regimului despre acest aspect" (p. 126-127) - notează Silviu B. Moldovan, bazându-se pe alte surse și speculații. Nu-i tocmai aberant să susținem
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
internă două orientări ale Securității: una controlată de Nicolae Ceaușescu, alta de Elena Ceaușescu. Realitatea întrece imaginația. Dacă am fi găsit această realitate într-un roman sud-american despre dictaturile locale, am fi considerat că este o invenție a scriitorului, dincolo de limita verosimilului. Dar "poveștile" reale despre conflictele din interiorul Securității sau dintre Securitate și Partidul Comunist bat orice film sau orice ficțiune. Partea cea mai întinsă a volumului de documente, uneori ternă, alteori extem de interesantă, se referă la organizarea internă
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
colaborează în continuare, în concert, cu tinerii muzicieni, pe parcursul unor memorabile seri de muzică. "Iubirea vârstă nu cunoaște" observa un personaj al lui Alexandr Pușkin. Nici iubirea, nici respectul pentru muzică pe care le observăm la Valentin Gheorghiu nu cunosc limitele vârstei. Poate că elanul, forța cu care atacă partitura Sonatei în si minor de Liszt sau pe cea a variațiunilor Rapsodiei pe o temă de Paganini, de Rachmaninov, nu sunt aceleași ca în urmă cu câteva decenii. A rămas neștirbită
Valentin Gheorghiu la ceas aniversar by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8635_a_9960]
-
măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul la ultimele limite. Strict literar, ceea ce îl particularizează în mod spectaculos pe Anton Pann este preluarea unui bagaj cultural care precede cu mult romantismul. Scriitorul s-a aflat, obsesiv, în căutarea celor mai vechi izvoare de înțelepciune, pentru a le opune apoi romantismului
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Xifta și eu. Ochii lui Vlad ne-au mai privit o dată încărcați de o indicibilă, înspăimîntătoare uimire. Un fel de ultim mesaj în care pîlpîia, cu o neagră strălucire, ceva ca un avertisment. Această ultimă semnalizare, enigmatică, dar presantă la limită, s-a topit dintr-o dată și Vlad a recăzut în incomunicabilitate, la pragul necunoscut." Îndărăt la Maiorescu! Este îndemnul de mare oportunitate pe care îl formulează Geo Șerban în titlul articolului său din OBSERVATOR CULTURAL nr. 157/ 2008. Cui anume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
mai fidelă. Fiindcă se ferește de tezaurizare și de expresivitățile căutate, fiindcă naratorul își cesionează, onest, biografia, fiindcă nici alegoria, nici broderia stilistică, nici conspiraționismul nu devin tehnici. Adică nu se profesionalizează pe liniile de forță impuse de temă. În limitele convenției cu care operează - și care e una a cine-verité-ului și a sacrificiului, după tiparul epocii - naratorul incert al acestui roman obține tot ce ar fi putut spera să obțină. Ne place sau nu ne place, se pare că așa
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
că "românul e născut poet"? Ne îndoim totuși că bardul de la Mircești trecea dincolo de o galanterie etnică, întrezărind puhoiul de texte poetizante care, în prezent, ne va pune la dificilă încercare virtuțile răbdării, compasiunii, iertării ce au, oricum, niște preaomenești limite. Care sunt cauzele invaziei simulacrelor de poezie? Între ele se găsește, desigur, un simțămînt de eliberare după deceniile de cenzură, o "respirație" a ființei, ținînd de reflexele sale psihice, dornică a-și proba identitatea, a-și tatona vocea stăpînă pe
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
poți exclude această ipoteză.ș...ț Tot așa cum pe Pămînt există o multitudine de creaturi, unele ființe create de Dumnezeu, poate chiar inteligente, ar putea popula alte planete. Asta nu intră în contradicție cu credința noastră, deoarece nu putem pune limite libertății creative a lui Dumnezeu.ť" Recitiți cu luare-aminte aceste rînduri și veți remarca, pe de o parte, extrema rezervă și prudență a afirmațiilor consilierului papal și, pe de altă parte, stricta lor banalitate. Este o distanță enormă între declarațiile
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
existe și pe alte planete" nu reprezintă nicio noutate. Că unele ființe, "poate chiar inteligente, ar putea popula alte planete" - iarăși nimic nou, nimic revoluționar. Iar a declara, în calitate de preot iezuit și de consilier al Papei, că "nu putem pune limite libertății creative a lui Dumnezeu" constituie truismul suprem; ne-am fi așteptat ca un om al bisericii să susțină cumva contrariul? îmi trece acum prin gînd o întrebare perfidă: o fi existînd la Vatican și un institut de paleontologie? Dacă
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
și detaliile coregrafice, și a căpătat o mină preocupată. Și, culmea culmelor, a deschis gura și a început să vorbească. Pantomimul vorbea. Surpriza a fost ca cea încercată în fața unei căprioare care latră. Dar ceea ce a împins lucrurile pînă la limita uimirii nu a fost atît faptul că mutul vorbea, ci felul în care o făcea: vulcanic, serios și pe dinlăuntru. Nu ca să-i distreze pe oameni, ci ca să-i încarce cu o stare de spirit. Nu ca să-i binedispună, ca
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
rezultate notabile în domeniul muzicii de cameră, au răspuns cerințelor autorului care menționa că “fiecare interpret preia conducerea, ori de câte ori o cere partitura, iar ritmul muzicii curge liber, urmându-și adesea propria-i mișcare independentă cu o libertate ce trece dincolo de limitele barelor de măsură”. Cele trei piese intitulate Marș, Lullaby și Vals au prilejuit muzicienelor posibilitatea de a-și etala convingător propriile calități, de a valorifica bogăția conținutului și varietatea stilistică a partiturii, de a realiza numeroase contraste dinamice, agogice și
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]