14,805 matches
-
plânși de ceață. II Lasă, dorm, visez la tine, mi-ai fost dragă în poveste, Zbor în clipe, zbori spre mine, tu iubeai și eu iubeam, Curg în file, curg în mine, te-am zărit, amorul este Arcul tău cel luminos, fiori dulci, în zbor pluteam. Dar privesc oftând în urmă, mor oceane-n cer, suspine, Ascult glasul cel lăuntric, e ecou, ce plâns încet, Uriașă roată-n timpuri, vis semeț, tu pleci, știu bine! Port un trist amurg de liniști
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
colind, Lasă, dorm, suspin de tine, mi-eșți în brațe-n visul strâmt, Noaptea-n doruri mă alini, parcă ningi la mine-n gând. Râuri fierb, izvorul tandru-i, printre albe zeități Sufletul se-mbată-n tine,-n raza-ți clară, luminoasă, Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți, Le aduci în psalmuri dulci un sarut pe ochi, sfioasă. Sorb în orb neprihăniții, rup în arfa lor de-ncântă, Prin coloane de catrene zburdă-n claie albe vise, Soarele mai
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Toate Articolele Autorului Am amețit. Mă clatin, sprijin caut. Prea multe împliniri îmi dau ocol. Răsună-n mine-al fericirii flaut. Iubirile trec lin, stol după stol. De unde oare-atâta bucurie? Parcă trăiesc de-un timp un alt destin. Ard luminos și viu ca o făclie și-nmiresmat mă simt precum un crin. De la o vreme nu mai sunt precàut, m-arunc fără să-mi pese-n orice gol sperând ca prăbușirea zbor să-mi fie. Și ce minune, Doamne, plutesc
AM AMEŢIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340106_a_341435]
-
cu pubisul. La flipper problema nu e doar să oprești bilă înainte de a fi înghițită în deschizătura, nici s-o proiectezi la jumatatea câmpului cu avântul unui fundaș, ci s-o obligi să întârzie în partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, învârtindu-se dezorientata și demență, dar din voința proprie.” (Despre Pendulul lui Foucault) : “la Paris este cunoscutul Consevatoire des Arts et Métiers.E frumos? Tulburător. Triumful mașinii într-o biserică gotica. Poate
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
inspirațiune. Voiam să îi fac o bucurie. Pentru cât de bine, ne simțeam. -Sceaslivo! Mi-a ieșit de pe buze. El, care tocmai pleca de pe loc, s-a întors cu fața ca un soare plin, spre mine, Și m-a privit luminos și înduioșat: - Vî znaete par ruski? Nu e bucurie mai mare - între oamenii simpli, ai unei țări - decât să audă un străin că vorbește frumos, pe limba țării lor. Cu deosebit respect, Jianu liviu-Florian Scastie jelaiu vam ! Partajează asta: Facebook
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
scoși la pensie, alții vor face naveta la alte școli, iar cei necalificați vor rămâne fără slujbe. Păcat de dascăli, dar păcat și de școală. Nu era ea prea spațioasă, dar era o construcție solidă, stil vechi, cu ferestre mari, luminoase, acoperită cu țiglă, cu o curte în față și una în spate. - Și nu mă mai bate la cap, că am încercat cu telefoanele toată ziulica, am vorbit cu toți, și la inspectorat și la partidul meu care doar e
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
și neașteptate, de visări cu ochii deschiși, de metafore uluitoare care te fac să recitești anumite pasaje de zeci de ori, ca pe niște poezii. Și chiar dacă lumea se năruie, Parisul care-i aparține lui Matisse e cutremurat de orgasme luminoase, gâfâitoare, chiar aerul este impregnat de o sperma stătuăa, iar copacii sunt răvășiți ca niște plete. Deși personajul principal este plin de speranță și se bucură ca un copil de cele mai neînsemnate lucruri, realitatea în care traiește te face
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
inima, schimbă totul. Dragostea, un sentiment plăcut, devastator, tema prezența pe toată durata filmului „Toamnă la New York”, devine suflul arzând care însuflețește întregul oraș. Regizoarea chineză Joan Chen, oferă o perspectivă strălucitoare, unica asupra Manhatan-ului, redescoperind orașul, într-o manieră luminoasă, după decade întregi de realism tăios. Chen a creat în „Toamnă la New York”, sentimentul dulce-amar al unei povești de modă veche pe fundalul celebrităților fastuoase ale zilelor noastre, o lume a burlacilor care promit mereu iluzia unei legături pe viață
Toamnă la New York – Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339336_a_340665]
-
în fața lui, chiar a înțeles că era tânărul care a schimbat ceva în cursul vieții lui. L-a întrebat și a aflat un mare adevăr care a mișcat lumea - comunicarea. Pe carton scria: E o zi atât de frumoasă și luminoasă, păcat că eu nu pot să o văd, bucurați-vă de ea! Ce schimbare de situație, ce intuiție am putut să am, am reusit! A recunoscut și deodată a devenit blândă și grijulie sora mea, cu neuronii mei mai jucăuși
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
gâscă sau de harpie, sau pur și simplu un ou viu, vorbitor, de struț... Ce le leagă pe toate aceste ființe e puterea de a iubi, de a împrăștia în jur dragoste. De a naște un soi de vibrații stranii, luminoase, de căldură, de poftă de viață. Viață văzută ca MIRACOL. Că asta e, un miracol, și, când creștem „mari” uităm prea ades. Uităm de Bucurie și de Uimire. GOETHE socotea uimirea o filozofie, cel mai înalt stadiu la care poate
Comunicat de presă: lansare Adenium () [Corola-blog/BlogPost/339356_a_340685]
-
numai că a avut un cititor, nu numai că acel cititor nu a trecut prin ea, ca gâsca prin apă, ci a mai și recomandat-o. Mai sus. Spre publicare. Tocmai la Editura “Ramuri”, din Craiova . În teroarea tuturor bucuriilor luminosului an 2016. An de mare pace - firește - a tuturor vieților în alb, mondiale. Acum, cine este Jean Băileșteanu, bănuiți, probabil. După onomastică. Cineva, dintr-un sălaș cu crețe rezonanțe oltenești. Dar să știți că aparențele înșală. Este Sălcuța, nu Băilești
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
infirm în urma unui accicent de muncă, nici unul dintre ei imaginându-și că visul lor se va spulbera într-o clipă, precum frunzele uscate împrăștiate de un vânt răzleț. Iată deci ilustrat, într-un roman de un realism dramatic, visul american - luminos și radios, ca o dimineață de primăvară, și, după cum se poate anticipa, la fel de lipsit de consistență și iluzoriu. Evident că romanul aruncă o umbră de îndoială de-a dreptul prometeică asupra a ceea ce reprezenta în perioada respectivă visul american pentru
John Steinbeck: Şoareci şi oameni. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339351_a_340680]
-
-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut și îngrijit de părinți ca pe lumina ochilor, are fața luminoasă, cu zâmbetul lui umple casa de fericire imposibil de tălmacit în cuvinte. Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice tip de manifestare emoțională și comportamentală. Iubirea poate să fie sau nu vizibilă în această
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
și neînțelegerile cu frații mei domiciliați în București. Am trecut prin vremuri cutremurătoare și numai dragostea și recunostința m-au susținut. Astăzi le păstrez neștirbită aceeași recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
Harag a pus în scenă acest spectacol, la Târgu-Mureș, în ultimele sale luni de viață. De fapt, nici nu a apucat să vadă premieră și spectaculosul décor construit de Romulus Feneș, un imens tunel de pânză albă întărită, un tunel luminos în timp. „Livadă cu vișini” este penultimă piesă scrisă de A. P. Cehov, poate o concentrare și o sublimare a propriilor gânduri despre trecere vremii, despre neputința de a schimba ceva, despre imposibilitatea de a opri curgerea timpului. Liubova Andreevna Ranevskaia
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
o scrisoare adresată de Dumnezeu Creatorul către credincioșii din toate timpurile. Pentru poet Cuvântului lui Dumnezeu este o primăvară care îi înseninează viața: ,, De-a dreapta,/ sărutu-mi flămânzit/ aprinde copacii/ pentru un rai primitor/ Doamne,/ este primăvară biblică!/ și embrionii îngerilor/ luminoși/ îmi vor sălășlui inima” (p. 204). Partea a treia, ZBORUL ÎNFLĂCĂRAT, pledează pentru frumusețea zborului spiritual contemplate de ochii poetului. Sunt aici tratate teme precum adevăr, transcendență, vis, dragoste, lumină, spirtualitate, tristețe, univers, călătorie. Ochii poetului contemplă lumina transcendentă: ,,Ascultați
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
tablou comunicarea celor doi ( Luceafăr și Cătălina) se face în vis, povestea lor de iubire se petrece atât pe pământ cât și în cosmos. Astrul ceresc „răsare și străluce”, „s-aprinde”, urmărește pe Cătălina cu „recile-i scântei”, se revarsă luminos, pe pământ, pe fața și pe ochi în somnul ei, „alunecând pe-o rază.” În tabloul al doilea cadrul este numai terestru, iar atmosfera este familiară, intimă, cu gesturi și vorbe simple. Părăsind tonul solemn cu care se adresase Luceafărului
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în viață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
Joi, 25 decembrie de la ora 14.00 - Cap compas - Ediție specială de Crăciun (transmisiune în simulcast și la TVR HD). La 25 decembrie, creștinii din întreaga sărbătoresc nașterea lui Iisus.Cu colinde de bucurie, liturghii speciale, cadouri împachetate frumos, chipuri luminoase, zâmbete, urări de bine, măi inspirate sau clișee care capătă, în căldură acestor zile, farmec. Toate acestea caracterizează Crăciunul de astăzi, cel putin, în mai toată lumea. Povestea Nașterii Domnului este reluată în biserici și în căminele tuturor creștinilor, din întreaga
Mariana Rusen: Programe speciale de Craciun la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339446_a_340775]
-
BULBS - SUA, 2010). Cu: Daniel Stern, Matt Frewer Bob Wallace are ambiția că, în fiecare an, să aibă cele mai frumoase și strălucitoare decorațiuni de Crăciun din zonă. Anul acesta, însă, casa noului vecin pare mai bogat împodobita și mai luminoasă, așa că Bob este hotărât să-i declare război pentru a-și păstra supremația în cartier. Vineri, 26 decembrie de la ora 16.10 - film de comedie: Mama și tata din nou la scoala (MOM AND DAD UNDERGRADS - SUA, 2013).Regia: Ron
Mariana Rusen: Programe speciale de Craciun la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339446_a_340775]
-
întreaga poezie începe cu prăbușirea lumii. Poeții sunt oameni cărora li s-au scufundat multe corăbii: în orice caz, toate au luat apă și încet-încet se scufundă. Toți poeții vibrează la un astfel de eveniment zguduitor. Unii au o viziune luminoasă, alții au o viziune întunecată. Viziunea luminoasă constituie o curbă internă a liricii prin care transpare o soluție pentru dezastru. Pentru poetul luminos există mai totdeauna o ieșire. El poate să inducă ideea că nu există o ieșire, dar însuși
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
sunt oameni cărora li s-au scufundat multe corăbii: în orice caz, toate au luat apă și încet-încet se scufundă. Toți poeții vibrează la un astfel de eveniment zguduitor. Unii au o viziune luminoasă, alții au o viziune întunecată. Viziunea luminoasă constituie o curbă internă a liricii prin care transpare o soluție pentru dezastru. Pentru poetul luminos există mai totdeauna o ieșire. El poate să inducă ideea că nu există o ieșire, dar însuși faptul că vorbește despre ieșire reprezintă o
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
și încet-încet se scufundă. Toți poeții vibrează la un astfel de eveniment zguduitor. Unii au o viziune luminoasă, alții au o viziune întunecată. Viziunea luminoasă constituie o curbă internă a liricii prin care transpare o soluție pentru dezastru. Pentru poetul luminos există mai totdeauna o ieșire. El poate să inducă ideea că nu există o ieșire, dar însuși faptul că vorbește despre ieșire reprezintă o ieșire. Se aplică aici paradoxul bărbierului: cine îl bărbierește pe bărbier? Care este ieșirea pe care
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
să devin fotbalist, datorită jocului legendar al Craiovei Maxima; în oraș, alt sport nu conta. În fotbal și în urbe, erau nume prea mari (n-am transcris niciun nume din echipele Craiovei din perioada 1973 - 1983, considerând că toate sunt luminoase). Pe o rachetă de tenis, am pus mâna prima dată acum unsprezece ani (la treizeci și unu de ani). În curtea unei școli, am întâlnit un cunoscut căruia mi-am permis să-i cer paleta: juca la zid. În timp ce-i
Despre viitorul la care aspirăm: Viața este un lut căruia voința îi dă formă. Liviu Rebreanu () [Corola-blog/BlogPost/339552_a_340881]
-
Dar modelul elocvent a rămas Iisus, care prin blândețea superioară, biciuind răul cu pilde, a împărțit istoria în două: ante Christum și post Christum. Dacă s-ar fi ajuns la un imperiu al blândeții, fața lumii ar fi fost mai luminoasă: până și cei malefici s-ar fi transformat în agreabili. Și aceasta numai prin credință vertiginoasă poate s-ar fi reușit. O formă de bunătate organizată e voluntariatul, iar cultivată, atitudinea civică. Sunt mulți care declară că trecătorii nu prea
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339586_a_340915]