4,645 matches
-
din pricina Fiului omului! 23. Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu proorocii. 24. Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mîngîierea! 25. Vai de voi, care sunteți sătui acum! Pentru că voi veți flămînzi! Vai de voi, care rîdeți acum, pentru că voi veți plînge și vă veți tîngui! 26. Vai de voi, cînd toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv, abuzul și nedreptatea au fost evidente. Singura mângâiere era speranța că bunul Dumnezeu avea s-o ocrotească în Paradis. Ea a rămas în memoria lumii ca un exemplu strălucit de sacrificiu în numele credinței și dragostei de țară. A rămas 89 pentru totdeauna personaj istoric și erou de legendă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
lui Aron Vodă,... de la care nemergându-i nici un venitu... fiindu și această... m(ă)n(ă)stire căzută la multă lipsă... Văzându domniia mea lipsa și cădere acești m(ă)n(ă)stiri și mai vârtos socotindu ca să facem ceva mângâiere... părinților călugări ce să află la... Halchi,... pentru aceea... din osăbită evlavie ce-am avut asupra ... aceștii m(ă)n(ă)stiri ce să numește a lui Aron Vodă... și fiindu aice în țară preosfințitul chiriu chiriu Paisie proin patriarhu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstiri de la Sozopole... să stăpânească sfințita mănăstire a Sfântului Nicolae (Aron Vodă)... având-o ca metoh... cu toate proprietățile, satele, morile, hotarele și veniturile. Și toate veniturile să se trimită la Sozopole”... ― E limpede, fiule. Tot venitul va curge “Pentru mângâierea fraților care se nevoiesc laolaltă în mănăstirea Sfântului Ioan” (Sozopole)... ― Iată că vine la domnie Gheorghe Ghica voievod, care, la 23 martie 1659, încearcă să facă oarece ordine privind mănăstirea Hlincea. Ascultă pe “igumenul și tot soborul de la sfânta mănăstire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n(ă)stiri de la Sfânta Gora, rugatu-ne-au toți părinții călugări ce să află petrecători la acele sfinte locuri ca să cercetăm cu mila noastră acestu metoh a lor, ce au aice, ca să le margă și lor ceva agiutor și mângâiere... Și pentru ca să bucurăm pre acei părinți călugări să le margă lor bine și agiutor de milă pre tot anul de la acestu metoh, iată că m-am milostivit... și... am făcut obicei de milă sfintei mănăstiri Trei Sfetitele, din venitul domnescu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mormîntul tatei ― Să-ți verși mațele de cum mirosea mormîntul tatălui meu! si miam vărsat mațele acolo peste mormînt, neputînd să uit visul gros, aproape dur ca un cartilagiu, visul de carne dintre picioarele anei, și cum Învîrtoșindu-se ăst vis din mîngîierile noastre și cum mi l-a băgat sub tîmplă, din neatenția mea, pe cînd citeam slovele de pe tăblița prinsă În tăblia patului: „dă-mi un leu și te fac ateu!” De ce am mușcat din vis pînă la sîngele anei, anei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trup biciuit de dorință. Îi vedeam pulpele strălucitoare, sexul și ochii provocatori. Nu scotea o vorbă, dar mă privea într-un fel care mă scotea din minți. Luase o floare și o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros din mine, în vreme ce ea își prelingea mâna pe tulpina florii fără nici un echivoc în nerușinarea gestului, privindu-mă fix cu ochii mari, rotunzi și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat că nu murise. Îi respiram mireasma (numai a ei) și-mi plăcea că nu semăna cu a nici unei fete de pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el". Mihaela se ghemuia la pieptul mamei, frîngîndu-și mâinile, plângând amar: "nu, nu pot. Eu sânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai amarnic scuturată de sughițuri. Văzând așa, am cuprins-o în brațe și am acoperit-o de sărutări pe fața răvășită de lacrimi, pe gura arsă. Surprinsă de această neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai mult. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu și deschizând ușa dormitorului cu piciorul am depus-o pe pat. Într-o clipă storul fu lăsat, zăvorul tras, îmbrăcămintea zvârlită pe jos. Și cu complicitatea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-ai uitat, că mai ții la mine, cu tot răul pe care ți l-am făcut; că amintirile noastre dragi încă stăruiesc în tine, cu mireasma lor atenuată de timp, totuși destul de vii. Pentru mine acest gând constituia o mângâiere, un sprijin, o speranță. N-aș putea spune că mă gândeam la o împăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-o mărturisesc deschis chiar mie însămi. Dar în adâncul sufletului, spun drept, tot nădăjduiam. Și acum căzuse și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai fiicelor ei, pe prinșii de război ai Samariei și ai fiicelor ei și pe prinșii tăi de război în mijlocul lor, 54. ca să-ți suferi ocara, și să roșești pentru tot ce ai făcut, slujindu-le ca o pricină de mîngîiere. 55. Astfel, surorile tale Sodoma și fiicele ei se vor întoarce iarăși la starea lor de mai înainte, și Samaria și fiicele ei se vor întoarce iarăși la starea lor de mai înainte, și tu și fiicele tale vă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mai aduci aminte!” Cum eu nu sunt dintre cei ce dau buzna în sufletul omului, am renunțat să mai dialoghez și l-am mângâiat pe cățel pe cap. El a gemut înfundat, iar eu am priceput că nu de plăcerea mângâierii a scheunat el, ci de greutatea tristeții provocate de dispariția prematură a iepurașului. Așa cum am mai spus, lucrurile nu au de fiecare dată o curgere lină și netulburată. Ele capătă mereu câte o întorsătură, de cele mai multe ori neașteptată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităților, a acelei școale care crede a putea înlocui talentul prin impertinență și prin admirație reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colț atât de depărtat al românimii, din Oradea Mare, - când în țara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, escepție făcând de cercul restrâns al câtorva amici. Ș-apoi să nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
din urmă? În urâtul care mă lucrează orice știre e interesantă - gazetele puține cari-mi viu în mână le citesc din slovă-n slovă, până chiar și anunțurile atât de ahotnic te face singurătatea și lipsa de ocupație zilnică. Singura mângâiere - tutunul - e și rău și scump. Iată un produs rusesc cu care nu mă pot împăca defel. 217 {EminescuOpXVI 218} Salutări multe ție și prietenilor. Vă rog totodată să-mi răspundeți cât se poate de curând și rămân al tău
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
voie să te sărut o dată, eu te sărut de mii de ori. Tolla Veronica 3 mai 1879, Iași [VERONICA MICLE] Amicul meu, În adânca durere de care sunt cuprinsă scrisoarea ta m-a făcut să plâng lacrimi de duioșie și mângâiere, și poate mai mult decât oricând am putut aprecia înălțarea sufletului tău - tu, care cunoști starea sănătăței mele, îți poți închipui această lovitură amară la ce stare a trebuit să mă reducă, sunt atât de slabă că abia pot cugeta
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
eterne resignări din parte-mi, a unei renunțări dureroase care mi o impun, pentru ca să te pun în poziție de a nu-ți nega față cu mine nici un moment individualitatea, de a nu fi ipocrit, și ca să-mi poți acorda drept mângâiere [... ] Crezi tu că nu le-am presimțit toate aceste? Ce vrei, sunt nefericită că am un fel de a doua vedere și gâcesc direct câte îmi pregătește soarta, ce să-ți mai spun, mă tem să nu-mi pierd după ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de-mi pot plăcea! Superstițioasă și fatalistă după cum mă știi, scrisorile tale sunt singurele, când tu nu ești față, cari mă mai asigură și mă mai liniștesc; afară de aceea, atâtea griji și necazuri nu au oare dreptul la o mică mîngîiere! Și tu știi așa de frumos a mîngîie! Și mângâierile tale îmi sunt atât de scumpe și de priincioase, mițicule! Scrie-mi dar mai multișor, căci știu că ai timp când voiești; nu mai spun nici un cuvânt de afaceri, mi-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scrisorile tale sunt singurele, când tu nu ești față, cari mă mai asigură și mă mai liniștesc; afară de aceea, atâtea griji și necazuri nu au oare dreptul la o mică mîngîiere! Și tu știi așa de frumos a mîngîie! Și mângâierile tale îmi sunt atât de scumpe și de priincioase, mițicule! Scrie-mi dar mai multișor, căci știu că ai timp când voiești; nu mai spun nici un cuvânt de afaceri, mi-[i] groază să le mai amintesc. Te sărut de mii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pot ști, și neștiinții nimic nu-i poți opune decât încredere sau neîncredere. Să vă cred, sau să nu vă cred, trebuie să vă fie foarte indiferent, // după cum v-au fost indiferente și iubirea și durerea mea. Însă dacă, spre mângâierea sufletului meu, acele sincere mărturisiri de durerea câtă mi-a pricinuit, nu aceea că nu am devenit soția d-tale, dar că v-am pierdut sufletește, vă sunt de oarecare preț, păstrați-le. În viața asta de zbucium și amar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sunt sigur că nu putea să-i uite. Și acea tristețe ce se străvede în toate faptele Sale nu-i oare melancolia fără leac a celui care auzea în ceasurile nopții vocea Rașelei plângându-și pruncii și nevrând a primi mângâiere? Gemetele ei se înălțau în noapte. Rașela își chema pruncii uciși din pricina Lui, iar El trăia! Știind ce știa, cunoscând totul despre om ― ah! cine-ar fi crezut că adevărata crimă nu e să omori, ci să nu mori tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o oaie.” Această părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde îl urmăream pe „moșnegul Martin”, care moșmolea prin zmeuriș. Până la urmă, am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aceleași simțiminte. Știa doar acuma bine că era tuberculos. Vroia să aibă încă aerul că nu ^,tie și, pentru că nimic nu-i era mai dureros și ofensator decât cunoașterea mizeriei lui, o ura pentru prefăcătoria ei. Pierduse tot: avantagiile disimulării, mângâierile zăcerii, n-avea nici cel puțin bucuria de a vorbi cuiva de suferința lui. Vrea să se vindece. De fapt, Ada era avară. nu vrea cheltuieli noi și, nai ales, nu vrea să rămână singură în situația vulgară a unei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peste tot cuprinsul zării. Cristinel încercă să prindă fulgul în palmă și săl alinte cu dorul lui de atâtea luni. Îl prinse, dar acesta se topi de căldura iubirii lui de copil. Cristinel se uită trist și încercă să simtă mângâierea stropului rece care se încălzea treptat și care își făcea loc în porii micuței palme ce părea plânsă. Era ca o fugă de nedespărțire... Cu ochii lucitori, porni în căutarea altor fulgi. Se mulțumi doar să-i privească. Nu mai
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
acasă... Puțin după ora 19 mă sună din București Mariana, foarte bucuroasă, mai ales după ce doamna Maria Popescu i-a dat să citească recenzia mea din „Academia Bârlădeană” cu privire la „Jurnalul Ameliei”. Mă bucur că am putut face acest lucru spre mângâierea părinților Ameliei, dar și mai bucuros de realizarea volumului doi. N-am crezut că pot avea o asemenea realizare și o bucurie pe măsură. Să fie oare aceasta ca o lege a compensării în viață? Cât aș mai fi făcut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]