5,076 matches
-
cu nervul lingual. Fibrele părăsesc nervul lingual în planșeul bucal și fac sinapsa în mai mulți ganglioni mici, situați în hilul glandei submaxilare, sau în ganglionul sublingual, în cazul celor care inervează glanda sublinguală; b) fibrele simpatice, ce ies din măduvă prin rădăcinile anterioare ale segmentelor D1-D6, urmează calea simpatică a ramurilor comunicante albe și ajung în lanțul ganglionar simpatic, făcând sinapsa în ganglionul cervical superior, de unde pătrund în glandă odată cu ramificațiile arterelor; • glandele parietale (din obraji, buze, bolta palatină, peretele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale căror căi aferente sunt fie nervii pneumogastrici, fie sistemul simpatic. Calea eferentă excitosecretorie este reprezentată de fibrele parasimpatice ale corzii timpanului pentru glandele submaxilară și sublinguală și ale auriculo-temporalului în cazul parotidei. Filetele adrenergice provin din coloana intermedio-laterală a măduvei dorsale superioare prin rădăcinile anterioare ale D1-D6. Acestea se articulează sinaptic în ganglionul cervical superior pentru ca apoi să se distribuie parenchimului glandular pe calea plexurilor perivasculare. Făcând excepție de la antagonismul simpatico-parasimpatic clasic, cele două căi eferente se completează, activând secreția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aici, prin fibre parasimpatice, pleacă impulsurile eferente, care intensifică peristaltismul colonului descendent, sigmoidului și rectului, concomitent cu creșterea gradului de relaxare a sfincterului anal intern (ambele efecte sunt de natură parasimpatică) (fig. 115). În același timp, impulsurile aferente transmise la măduvă ajung și la centrul bulbar al defecației (lângă centrul vomei), și, de asemenea, la hipotalamus și cortex, determinând asocierea la reflexul defecației a unor acte favorizatoare parțial conștiente. Astfel, are loc o inspirație profundă, glota se închide, iar diafragmul coboară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
baza efectelor centrale și periferice ale angiotensinei stau interacțiunile sale cu structurile nervoase simpatice și parasimpatice din întregul organism. Prin intermediul receptorilor angiotensinici (AT1 și AT2), angiotensina II stimulează atât formațiunile nervoase simpatice din hipotalamus, punte, bulb și coloana intermediolaterală din măduva spinării implicate în controlul descărcărilor simpatice, cât și teritoriile ganglionare și efectoare periferice din cord, vase, rinichi, glande, musculatura netedă viscerală etc. La nivelul acestora, angiotensina facilitează transmiterea sinaptică adrenergică favorizând elaborarea de catecolamine. La rândul lor, căile nervoase simpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la nivelul centrilor nervoși lombo-sacrați, de unde, pe căile eferente, este transmisă comanda la formațiunea efectoare, detrusorul vezical și aparatul sfincterian. Calea eferentă este reprezentată de fibre simpatico-parasimpatice. Fibrele simpatice își au originea în corpii neuronilor situați în coarnele laterale ale măduvei lombare. De la acest nivel emană fibrele preganglionare, care ajung la nivelul ganglionilor simpatici paravertebrali L1-L4. De aici pleacă fibrele postganglionare, realizând nervul presacrat, de unde vor lua naștere nervii hipogastrici, care se distribuie atât corpului vezical, cât și sfincterului intern determinând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la nivelul ganglionilor simpatici paravertebrali L1-L4. De aici pleacă fibrele postganglionare, realizând nervul presacrat, de unde vor lua naștere nervii hipogastrici, care se distribuie atât corpului vezical, cât și sfincterului intern determinând relaxarea peretelui vezical. Fibrele parasimpatice își au originea în măduva sacrată S1-S3, coborând pe calea nervilor pelvici spre vezică. Sistemul nervos parasimpatic determină contracția vezicii urinare și relaxarea sfincterului intern. Putem considera, deci, inervația simpatică ca un sistem al reținerii urinei și umplerii vezicale, în timp ce inervația parasimpatică este responsabilă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Componenta neuro-reflexă predomină la copil, care, până la vârsta de un an și jumătate, nu-și poate controla micțiunea. După această perioadă se adaugă și componenta voluntară, care face din actul micțiunii un proces conștient. S-a observat că secțiunile de măduvă, apărute în mod accidental după traumatisme, nu compromit actul micțiunii dacă sunt localizate deasupra măduvei lombo-sacrate. Aceasta demonstrează că sediul comenzilor nervoase ale acestui aparat vezico-sfincterian este asigurat prin centrii nervoși în măduva lombo-sacrată. Ansamblul acestor centri alcătuiește centrul vezico-spinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
poate controla micțiunea. După această perioadă se adaugă și componenta voluntară, care face din actul micțiunii un proces conștient. S-a observat că secțiunile de măduvă, apărute în mod accidental după traumatisme, nu compromit actul micțiunii dacă sunt localizate deasupra măduvei lombo-sacrate. Aceasta demonstrează că sediul comenzilor nervoase ale acestui aparat vezico-sfincterian este asigurat prin centrii nervoși în măduva lombo-sacrată. Ansamblul acestor centri alcătuiește centrul vezico-spinal Budge (fig. 132). Leziuni medulare joase, care distrug acest centru reflex, sunt urmate de tulburări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conștient. S-a observat că secțiunile de măduvă, apărute în mod accidental după traumatisme, nu compromit actul micțiunii dacă sunt localizate deasupra măduvei lombo-sacrate. Aceasta demonstrează că sediul comenzilor nervoase ale acestui aparat vezico-sfincterian este asigurat prin centrii nervoși în măduva lombo-sacrată. Ansamblul acestor centri alcătuiește centrul vezico-spinal Budge (fig. 132). Leziuni medulare joase, care distrug acest centru reflex, sunt urmate de tulburări grave ale micțiunii, eliminarea de urină producându-se prin prea plin, picătură cu picătură. La om, după simpatectomie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se golește asigurând colectarea și acumularea urinii cu ajutorul unui sistem de continență reprezentat de simpaticul lombar pe de o parte și motoneuronii sfincterului uretral extern pe de alta. Aferențele senzitivo-senzoriale activate de creșterea lentă a presiunii intravezicale se transmit la măduva lombară stimulând căile eferente simpatice și determinând inhibarea detrusorului prin receptorii beta-adrenergici, însoțită de activarea sfincterului uretral intern în vederea temporizării micțiunii. Actul reflex al micțiunii are la bază circuitul polineuronal supraspinal produs de creșterea progresivă a presiunii intravezicale și stimularea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produse de depășirea capacității de distensie a vezicii urinare, micțiunea este deci sub controlul reflexului medular sacrat parasimpatic, întregit de circuitul nervos supramedular somatic realizat pe căi cortico-subcortico-spinale piramidale. Căile aferente vezicale proprioceptive urmează traseul nervului pelvic și pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare, făcând sinapsă în motoneuronii din cornul anterior al segmentului medular S2-S5. Fibrele eferente motorii părăsesc măduva sacrată prin rădăcinile anterioare și intră în nervii rușinoși interni (pudendal), distribuindu-se musculaturii sfincterului extern striat, determinând contracția acestuia și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de circuitul nervos supramedular somatic realizat pe căi cortico-subcortico-spinale piramidale. Căile aferente vezicale proprioceptive urmează traseul nervului pelvic și pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare, făcând sinapsă în motoneuronii din cornul anterior al segmentului medular S2-S5. Fibrele eferente motorii părăsesc măduva sacrată prin rădăcinile anterioare și intră în nervii rușinoși interni (pudendal), distribuindu-se musculaturii sfincterului extern striat, determinând contracția acestuia și temporizarea micțiunii. După începerea micțiunii reflexul se autoîntreține printr-un mecanism de feedback pozitiv, care provoacă contracții din ce în ce mai puternice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sub ventriculul al III-lea și deasupra hipofizei, îndeplinind rol dublu integrativ și coordonator al reacțiilor reflexe organo-vegetative, endocrine, secretorii și motorii preganglionare. Acestea sunt realizate prin intermediul nucleilor bulbo-pontini (nucleul dorsal al vagului, locus coeruleus) și al coloanei intermedio-laterale din măduva toraco-lombară. Ca centru superior de integrare și coordonare organo-vegetativă, hipotalamusul conține neuroni secretori de neuropeptide hormonale și primește informații din întregul organism prin fibrele aferente de origine reticulo-spinală, talamică, rinencefalică și corticală declanșatoare de reacții neuro-endocrino-metabolice adecvate. În hipotalamusul anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ergotrope hiperglicemiante și cetogene, adrenalina crește metabolismul bazal de peste 10 ori mai mult decât noradrenalina. Controlul secreției medulosuprarenalei se realizează pe cale predominent nervoasă, cu participarea centrilor adrenalinosecretori intranevraxiali. Aceștia se găsesc larg distribuiți de-a lungul întregului ax cerebro-spinal, de la măduva cervico-dorsală, până la nivelul hipotalamusului posterior. Excitarea directă sau reflexă a centrilor noradrenalinosecretori provoacă o puternică descărcare de catecolamine suprarenale, cu condiția ca nervii splanhnici să fie intacți. Secționarea acestora scade brutal secreția de catecolamine, până la 1/100 din debitul secretor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflexă a centrilor noradrenalinosecretori provoacă o puternică descărcare de catecolamine suprarenale, cu condiția ca nervii splanhnici să fie intacți. Secționarea acestora scade brutal secreția de catecolamine, până la 1/100 din debitul secretor bazal, realizând o adevărată secreție paralitică, iar distrugerea măduvei cervico-dorsale produce șocul spinal. Neuronii preganglionari spinali ai splanhnicului fiind sub dependența structurilor nervoase simpatice din bulb și hipotalamus, excitarea lor directă sau reflexă intensifică secreția de catecolamine simpatico-adrenale. Eliberarea predominantă de adrenalină asigură, împreună cu descărcările hormonale hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale, reacțiile de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură un regim local de înaltă presiune prin mecanismul direct al vasodilatației excesive. Centrii reflexului de erecție se găsesc în măduva sacrată, iar căile aferente sunt multiple. Una din cele mai importante o constituie nervul dorsal al penisului cu mecanoreceptorii corespunzători de la nivelul glandului. Impulsuri aferente declanșatoare ale reflexului de erecție pot pleca și de la nivelul tegumentelor scrotului, coapselor, perineului și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precursorilor lor în sistemul nervos, efectuată prin studii imunohistochimice, a arătat că neuronii enkefalinergici sunt răspândiți pe teritorii mai întinse decât cei endorfinergici. Neuronii enkefalinergici sunt frecvent interneuroni prezenți în densitate mare la nivelul nucleilor striați, diencefalului, trunchiului cerebral și măduvei. Au fost puse în evidență două căi enkefalinergice lungi, una strio-palidală, iar alta ce face legătura între nucleul central al amigdalei și stria terminală. Completări privind distribuția sistemului enkefalinic au fost aduse de identificarea Met- și Leu-enkefalinei în LCR, substanța
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în trunchiul cerebral, substanța gri periapeductală, locus coeruleus și formațiunea reticulată. Un alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior și intermediar ai hipofizei. Determinările biochimice au relevat prezența endorfinelor și în substanța gri periapeductală, talamus, nucleul caudat, măduva spinării, amigdală, sistemul limbic, nucleii trunchiului cerebral. Fixarea opioidelor pe membranele sinaptice a permis caracterizarea tipurilor de receptori opioizi specifici. Localizarea acestora s-a realizat prin tehnici de autoradiografie cu liganzi marcați, punându-se astfel în evidență cinci categorii de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sfincterul pupilar și cornee (fig. 159). Relaxarea pupilară este comandată de inervația simpatică reprezentată de centrul hipotalamic Karplus și Kreidl din planșeul ventriculului III și căile descendente pontobulbare și intermediolaterale până la centrul ciliospiral a lui Budge (C8-D1). Fibrele simpatice părăsesc măduva prin ramurile comunicante albe, traversând ganglionul cervical superior pentru a ajunge prin nervii ciliari la mușchiul pupilodilatator. Mediația chimică a miozei și midriazei se realizează prin acetilcolină în cazul căii parasimpatice și, respectiv, prin noradrenalină în cazul inervației simpatice. De
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organo- și somato-vegetative este coordonată de hipotalamusul lateral, amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de releu și integrare a reacțiilor baroreceptoare, este inhibat prin mecanism GABAA-ergic (Spyer, 1994). La rândul lor, reacțiile stresante generalizate produse de stresorii intenși sau cronici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la 3 grupe funcționale: 1. neuronii magnocelulari secretori de vasopresină și oxitocină în circulația generală; 2. neuroni parvocelulari eliberatori de CRH; 3. neuronii medio-celulari care proiectează la structurile vegetative ale trunchiului cerebral și măduvei spinării. În timpul reacțiilor de stres, NPV este activat de efectele combinate ale CRH, vasopresinei, angiotensinei II și noradrenalinei eliberată de nucleul locus coeruleus. Alți nuclei hipotalamici sunt implicați în reacțiile de stres. Spre deosebire de nucleul dorsomedial care participă la reacțiile cardiovasculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurofibromatoză, gușile, anevrism disecant de aortă, paralizie Déjerine-Klumpke (elongație de plex brahial) etc. Sindromul se datorează unei activități simpatice deficitare pe hemifaciesul respectiv, de cauze multiple: -leziuni ale neuronului de ordin I → leziuni centrale ce implică calea hipotalamospinală (transecție de măduvă cervicală) -leziuni ale neuronului de ordin II → leziuni preganglionare (ex., compresiuni) ale lanțului simpatic paravertebral printr-o tumoare de vecinătate -leziuni ale neuronului de ordin III → leziuni postganglionare la nivelul carotidei interne (ex., tumori de sinus cavernos). Dacă un pacient
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de cățea, căreia Îi adulmecă vulva ca urmare a mirosului caracteristic ce se degajă În urma secreției glandelor vaginale. Erecția este creșterea În volum a penisului prin acumularea de sânge În țesutul cavernos, pe baza impulsurilor nervoase din regiunea sacrală a măduvei. Îmbrățișarea este saltul pe cățea și fixarea ei Între picioarele anterioare, după care urmează intromisiunea, adică introducerea penisului În vagin prin luarea poziției cabrate și Îmbrățișarea femelei. Ejacularea este ultimul act reflex al copulației, prin care sperma este proiectată În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
ouăle, laptele sunt surse de vitamina A, iar vitamina D se găsește În carnea de pește, uleiul de pește, ouă, lapte. Fierul, calciul și fosforul, care sunt substanțe minerale de bază, se găsesc În lapte și produsele lactate, legume, ouă, măduva oaselor, sânge, ficat etc. Important este să știm să combinăm aceste produse și să le dozăm pe cantități și calități, pentru a obține o alimentație rațională, echilibrată deoarece, spre exemplu, uleiul de pește În exces poate produce intoxicații sau malformații
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Dostoievski (1971) și un altul despre Cervantes (Pe urmele lui Don Quijote, 1974). Revine la literatura română cu o culegere masivă de articole, Domeniul criticii (1975). Pentru C., critica este o formă de „vampirism al esenței”, o succesiune de „puncții” în măduva operei, un șir neîntrerupt de infidelități și devoțiuni. Lecturile criticului sunt variate. Nu ocolește domeniul clasic. În 1974, publică o Introducere în opera lui Ion Neculce, iar în 1977, o carte amplă de eseuri, Alianțe literare, despre I. L. Caragiale, Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]