3,738 matches
-
naștere. Aici i-a tăiat capul Sfanțului Ioan Botezătorul. Din tot palatul lui Irod acum se mai vede ce-a mai rămas: doar niște pietroaie uriașe din coloanele fostului palat. Atât de mici ruinele și puțin a mai rămas din măreția lui. Dar a rămas grozavă și tristă faptă Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Palatul s-a făcut praf, s-a pierdut, dar faptă e groaznică, ea a rămas și va dăinui cât lumea și peste veacuri. Acolo este un acvariu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
duce gândul la cum s-a despărțit marea și au trecut evreii că pe uscat. Te gandesti la trecutul ei și vezi cu ochii sufletului. Vezi în apropiere Palatul lui Irod, ce-a mai rămas din el, pentru că din toată măreția lui au mai rămas doar niște bolovăni de piatră. Dar acei bolovăni imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groază păcatului care s-a săvârșit. Împăratul Irod îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sublimul pe care l-am avut în suflet. Am văzut raiul, eram în rai. Am simțit că trăiesc în rai. Așa o înălțătoare stare sufletească n-am mai avut în viață. L-am simțit pe Dumnezeu Creatorul. I-am simțit măreția, m-a copleșit bunătatea, dărnicia, iubirea Celui care Și- a chinuit Fiul pentru a ne ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deasupra celor vii, cei care trăiseră odată, nepărăsind vreodată locurile sau fiind în același timp pretutindeni. Ruinele Colosseumului erau intacte, lăsând vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră, îndelung gândită de oameni. Era parcă pusă în lumină adevărata proporție a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea, bine cum știa de la tasu, i-a zis: "șo bâlo vașii hrek", adică să fie păcatul dumneavoastră. Iar Luca și-a luat păcatul în toată măreția lui. Acesta a fost începutul. De multe ori mergeam în comuna Bacceabia, unde era învățătorul Costică Codrescu, director de școală. Era din Pechea, Covurlui. Holtei el, holtei și vecinul Ghiță Bujor. Nelipsit la sporoavă acesta venea cu o găină proaspăt
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
așa cum îi rugasem. Veniseră aproape toți bărbații de vârste diferite din acel sat. Cel mai bătrân era moș Conea, care avea aproape o sută de ani și era renumit pentru virtuozitatea dansului. Era înalt, drept și ciolănos, păstrând ceva din măreția țăranului răzeș desăvârșit, așa cum fusese odată. Ițarii de la costumul național îi erau scurți, dar avea ciorapi albi din lână și opinci păstrate din tinerețe. El era cel care îi învățase pe bărbații din sat acest dans tradițional împletit cu teatru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de pândă și de stat în picioare decât cu niște banane verzi, portocale stricate și cu aceleași tacâmuri de pui și căpățâni de porc. După ce am urcat în autocare, ne-am îndreptat spre șantierul Casa Poporului. Am rămas impresionați de măreția edificiului și de ritmul în care se lucra. 203 În această clădire vor încăpea toți membrii de partid din România, ne-a spus secretarul Țăpoi. În acea clipă am înțeles că de fapt membru de partid înseamnă pentru el popor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-o vadă cine intră în Iași și să se înfioare de istorie. Mai este timp. Deci: nu-i adevărat că sunt refractar. Iubesc Istoria ca pe o femeie superbă care trebuie privită în toată splendoarea ei, iubită pe măsura măreției ei, întreagă, nu prin numărarea anilor și nici a siglelor, bijuteriilor, actelor de vânzare și cumpărare a nu știu ce odoare. * "Nici nu-ți poți imagina cât am devenit de indiferent la spațiul nostru, mioritic sau nu, în afară strict de locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ce școală am făcut pe lângă acești mari actori, unde repertoriul universal, de la Shakespeare și Ibsen la Gorki, Tolstoi și Cehov ne-a devenit familiar! într-o sală a "Liceului", care era o improvizație rudimentară, ne-a înfiorat, în câțiva ani, măreția lumii. Locurile noastre, intrați "gratuit", nu puteau fi decât la stal, în picioare. La stal, în picioare, poți fi însă extraordinar de fericit. * În aceeași ani, abia adolescenți, participam cu un sentiment de sfințenie religioasă la conferințele prezentate de mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al poveștii nu a lăsat loc vreunei prelungiri a sugestiei marine, atât de promi țătoare, așa cum nici haiducii din romanele lui Panait Istrati (Cosma, Codin), deși exponenți ai umanității mar ginale emanate de prin bălțile Brăilei, nu au atins vreodată măreția unor vrednici tâlhari de apă. Mai târziu, Pavel Chihaia, autor din așa-numita generație pierdută, va da și el un roman al mării, Blocada (1947), unde frizerul Terzi, uriaș, cu picior de lemn, ar putea portretiza un pirat, dar numai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de Vasile Alecsandri am avut regretul că marele poet și om de stat nu s-a născut la Adjudu Vechi unde lunca Siretului era nesfârșit mai pitorească. Podul de piatră care leagă cele două maluri ale Siretului mă impresiona prin măreția și soliditatea sa. Chiar și astăzi acest pod te impresionează și îți dă siguranță. Siretul era apa noastră de scaldă. Nu aveam o apă tot atât de cristalină ca Ozana lui Creangă dar era, în unele momente, un adevărat fluviu. La picioarele
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
unele miriști sau haturi cu buruieni pentru păscut. Uneori mergeam singur, alteori mă mai asociam cu unii băieți; nu trebuia să fim mulți deoarece era greu de găsit locuri cu mai multă iarbă. Pot spune că am cunoscut natura în măreția și căderea sa, provocată de perioade lungi de secetă. Urmăream cu durere crăpăturile solului; în unele dintre ele puteam să îmi introduc piciorul, așa erau de mari. Am trăit și eu momente de bucurie caracteristice țăranilor, sau mai bine zis
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
ocazia să-i stea în preajmă îl descrie ca pe un mare mărturisitor al acestui secol, o capodoperă a acelui har și a acelei înțelepciuni divine, care îi folosește pe cei mici și nepricepuți pentru a-și arăta atotputernicia și măreția. În redactarea biografiei am căutat să mă folosesc de izvoare, pe care le-am găsit în Arhiva Generală a Congregației Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe din Verona. Am evaluat declarațiile textelor interpelate pentru cauza de beatificare, îndepărtând toate informațiile care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alții au încercat să o disprețuiască ori să o îndepărteze ca pe ceva lipsit de valoare; el a apărat-o, a păzit-o, a îngrijit-o cu grijă. Și acum iată-l acolo, radiind în frumusețea și în misterioasa sa măreție: preotul Giovanni Calabria. Caracterul tăcut și educația rigidă nu i-au permis să-și strige satisfacția și să se bucure de victorie, după ce a dus atâtea lupte grele. Favoritul său, protejatul său, al său Giovanni, este în sfârșit preot. Acum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria scria: « Câte preocupări ne asaltă! Acum e preocuparea casei. O, Doamne, câte griji ne facem! O vrem mare, frumoasă etc. Să fim liniștiți, abandonați în mâinile Divinei Providențe, iar Dumnezeu ne-o va trimite mare, comodă, frumoasă; de măreția, comoditatea și frumusețea care îi place lui». Între timp, mama Angela s-a îmbolnăvit foarte grav. Era muribundă. A insistat să primească sacramentele din mâinile propriului fiu, care a mulțumit-o. El s-a așezat alături de ea. I-a cuprins
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vorbea cu extremă delicatețe, dar și cu tot atâta sinceritate și ceea ce gândea. Un bărbat corect și vrednic de încredere. Din acest motiv, la 25 martie 1914, don Calabria scria: «Dragă frate Gigio, te rog, în numele lui Isus, să corespunzi măreției harului pe care Dumnezeu ți le-a dăruit fără nici un merit. Străduiește-te să trăiești mereu după spiritul acestei mari Opere, spirit pe care Domnul te-a făcut să-l cunoști înainte ca această Operă să fie formată... Când vei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
diecezan». Celor care decideau să rămână în Institut le pretindea generozitate, disponibilitate, gratuitate. «Citesc adesea cuvintele pe care le-am scris în jurnalul meu acum treizeci de ani cu privire la preoții viitori ai Operei; atunci eram singur, și am simțit toată măreția și caracteristica preoților Operei, care trebuie să fie una cu frații; iată cuvintele: „Barca nu poate înainta fără vâsle, avem nevoie de vâsle, iar aceștia vor fi preoții crescuți și formați în spiritul Operei. Un preot, chiar dacă e sfânt, dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
văzând că voința lui Dumnezeu, confirmată de părintele său spiritual, e diferită de cea exprimată de episcop, scrie: «Eu nu știam ce să spun. Cuvântul părintelui spiritual pentru mine e cel al lui Dumnezeu: temeam și mă rugam. Desigur, simt măreția și apostolatul preotului apostolic, dar simt și măreția și apostolatul fratelui religios». Iar, la 22 iulie 1934, scrie: «Pentru binele și stabilitatea acestei Opere e necesar ca frații să aibă parte activă în Consiliul director. Sunt religioși, religioși speciali. Numai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
său spiritual, e diferită de cea exprimată de episcop, scrie: «Eu nu știam ce să spun. Cuvântul părintelui spiritual pentru mine e cel al lui Dumnezeu: temeam și mă rugam. Desigur, simt măreția și apostolatul preotului apostolic, dar simt și măreția și apostolatul fratelui religios». Iar, la 22 iulie 1934, scrie: «Pentru binele și stabilitatea acestei Opere e necesar ca frații să aibă parte activă în Consiliul director. Sunt religioși, religioși speciali. Numai așa se va împlini voința divină și se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe lume. El se simțea și era într-adevăr părintele atâtor opere și al atâtor suflete care i se încredințau lui. Repeta: «Sufletele costă sânge... Operele lui Dumnezeu costă». Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de preoție, convins de măreția paternității sale spirituale, scria: Voi repeta cu mai multă fervoare rugăciunea, pe care sunt obișnuit să o fac de atâția ani, după celebrarea sfintei Liturghii: „Ut cum fratribus meis et pueris tuis, laudem te, in saecula saeculorom!“ [pentru ca împreună cu frații
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
inițial legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și anume: măreția, romanitatea (etnie cu destin glorios), istoria unei mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport etc. Este interesant cum, datorită cotiturii pe care a luat-o istoria imperiului după anul 330, noțiunea de imagine se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la urmă. Ca artist, Odobescu este, în linia lui Eliade, un peisagist al imensității prăfoase melancolice, un Th. Rousseau român, câmpia munteană impunîndu-i o astfel de viziune. Descrierea Bărăganului rămâne mereu inimitabilă, cu toată sărăcia de detalii, prin aerul de măreție surprins prin câteva pete definitiv patinate. N. FILIMON Caracterele romanului popular sunt de la primele pagini evidente în Ciocoii vechi și noi de N. Filimon (1819-1865). Scriitorul are un ideal social și etic, vrea să reformeze societatea, s-o moralizeze. Virtutea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale fetei de toate zilele. Tot romanul, cu toată aparența de scriere stilisticește cam trudnică, impune prin marele ton festiv cu care cântă nașterea, nunta, moartea, semănând în linii generale cu Hermann și Dorothea. Ion e o capodoperă de o măreție liniștită, solemnă ca un fluviu american. Cu Răscoala romancierul a înțeles să continue epopeea rurală în teritoriul vechiului regat. Acum individul Ion (de altfel un simbol) e înlocuit prin gloata anonimă. Tot ce privește viața sufletească a omului de oraș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și lachei. Tot ce privește așezările primitive cu enigmatica lor constituție instinctuală este de o mare poezie sociologică. Convoiul de "lănțurași" intrând în satul siberian și cerșind în cor, osândirea la moarte de către mir a unui hoț sunt de o măreție cruntă. În evocarea priveliștii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fără paletă bogată și vocabular afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul gol. Cel puțin trei descripții, adevărate imnuri ale sublimității naturii, sunt de neuitat: taigaua
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al pretinsului roman Cimitirul Buna-Vestire este capitolul despre învierea morților, ce pare a fi inspirat din cazul de la Maglavit și conține atitudinea scriitorului față de miracol. Biserica oficială ce respinge anomalia, neprevăzută în texte, e confruntată cu credulitatea babelor. Remarcabilă, afară de măreția halucinației, este posibilitatea raporturilor sociale ieșite din noua ordine de lucruri. Turburarea autorităților, răsturnarea vieții zilnice sub imperiul miracolului sunt văzute cu un mare simț al evenimentelor fantastice. Apocalipsul cel mai grandios se amestecă cu ironia, în pagini excepționale. DEMOSTENE
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]