6,722 matches
-
pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale maimuței, din cauza greutății pachetului, pe care, din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul lui Georgel” o făcuse și pe madam Sură să privească cu lacrimi prin pleoapele de sticlă groasă ale ochelarilor și pe mătușa Ruth, care tremura din cap, să plângă. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O blondină tristă sta. Lângă ea Georgel stătea - un băiat ce o iubea - Și cu dulci cuvinte-i
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la bătut mătănii. - Ce-i, moșule ? i-a zis un mehenghi. Ai văzut ceva ? - Doamne, da’ cum, n-ați zărit ? Acu a trecut necuratu’ pe aici. Întrebați-o, iaca, și pe babă. - Vai, tare era negru și slut, se miera mătușa. Parcă-i simt șacuma putoarea în nas. - ...Ei, înainte era altfel de lume, oftă celălalt bătrân. Zice că când au venit moșii noștri ș-au așezat sat, din siliștea veche nu se mai cunoștea nimic, așa strașnic cuprinsese pădurea locul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care seamănă cu fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta noastră. Șoferul claxonează. Trebuie să mă grăbesc. "Unchiul George", mătușa Terica și verișoara Norița așteaptă să vină mașina cu mine. Mă mai uit o dată la grămada de nisip din curte, la bătrânul măr, după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă. Tata mi-a dat cei 44 de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de doi sau trei ani, și mătușa Terica ("unchiul George" stă în față, lângă șofer, îi dă indicații pe unde să meargă) și nu scot o vorbă. Acum, nu plecarea din Lisa mă sperie. De fapt, nici n-am sesizat când am ajuns la șoseaua națională și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din ce în ce mai rău, îmi vâjâie capul, cum nu mi s-a mai întîmplat niciodată. Din fericire, la un moment dat, undeva între localități, șoferul are probleme cu motorul. Se dă jos. Probabil, e ceva mai serios, căci coboară și "unchiul George", mătușa Terica și Norița. Profit de ocazie să ies și eu din mașină. Aerul răcoros de septembrie îmi face bine. Treptat, mă liniștesc. Spre norocul meu, defecțiunea nu e deloc simplă. Pornim, dar, după o jumătate de oră, ne oprim din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
intelectuali, la "Universul". Socotea, însă, și pe bună dreptate, că istoria nu era de nasul meu. Prima mea descoperire bucureșteană a fost chiotul unui oltean cu cobilița care a trecut prin fața casei, strigând la intervale regulate, cu modulări stranii, "iaurgiuuu". Mătușa Terica mi-a dat niște bani și m-a trimis după el, ca să-mi pună iaurt într-un vas. După câteva zile, mi-am extins investigațiile până în colțul străzii, la magazinul de "delicatese" al domnului Vancea, unde m-am dus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
călătorit toată noaptea, întrucît trebuise să schimbe trenul la Brașov unde așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece, dimineața, a ajuns în strada Vasile Lascăr. Când am terminat orele la liceu, l-am găsit în bucătărie. Discuta cu mătușa Terica. La un moment dat, mătușa Terica i-a cerut servitoarei să pună masa. Tata s-a ridicat de pe scaun, a zis "mulțumesc, noi mergem în oraș" și m-a dus la un restaurant. Nu știu dacă îi spusesem vreodată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
schimbe trenul la Brașov unde așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece, dimineața, a ajuns în strada Vasile Lascăr. Când am terminat orele la liceu, l-am găsit în bucătărie. Discuta cu mătușa Terica. La un moment dat, mătușa Terica i-a cerut servitoarei să pună masa. Tata s-a ridicat de pe scaun, a zis "mulțumesc, noi mergem în oraș" și m-a dus la un restaurant. Nu știu dacă îi spusesem vreodată că eu mâneam exclusiv la bucătărie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zâmbesc, dar n-am reușit să obțin decât o grimasă. Aveam un aer de pustnic sălbăticit, care a ieșit la gura peșterii. 21. Ultima oară l-am văzut pe "unchiul George" când avea nouăzeci de ani. Sătul să trăiască singur ― mătușa Terica murise demult, iar verii mei, Matei și Norița, se exilaseră amândoi ― vânduse cea mai mare parte a mobilierului din garsoniera unde locuia și se hotărâse să plece în Italia, la Norița, stabilită la Adria, o mică localitate aflată undeva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la verii Lastarria. „Rafaelito, vino aici, Rafaelito vino să vezi ce cadouri ai primit!“ striga maică-sa după el, dar Rafaelito dispăruse În grădină și acum trebuia să iasă cu toții să se joace În grădină. — Toți copiii În grădină! strigă mătușa Susana Lastarria. Îl găsiți acolo pe Rafaelito și pe fratele lui! Victor, spuse adresîndu-se majordomului, trimite-i În grădină și pe copiii care vor mai veni. Majordomul ascultă porunca și rămase neclintit În dreptul ușii de la intrare, așteptînd să vină ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jos lîngă o fereastră uriașa și alături de ea stăteau Cinthia, care tușea Într-una și Julius, Întors cu spatele și privind spre interiorul casei, spre coridorul plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coridorul plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea În bibliotecă să citească. Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o urmă. Vilma se ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea În bibliotecă să citească. Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o urmă. Vilma se ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să vă servim tuturor ceai Înainte de a-i pofti pe copii În sufragerie. Treceți pe rînd pe la bucătărie, adăugă adresîndu-se altor guvernante care se Învîrteau pe acolo. Cinthia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știi că Julius și Cinthia au dispărut. Pe aici Îi căutaseră și pe dincolo, de fapt Îi căutaseră peste tot În Încăperile de la parter, să nu fie cumva sus, la etaj, fiindcă În grădină nu mai rămăsese nimeni. „Victor, porunci mătușa Susana, Însoțește-o pe Vilma În Încăperile de la etaj și anunță-mă de Îndată ce-i găsiți.“ Și așa se face că au urcat Împreună la etaj și au mers În tăcere prin dormitoare austere, prin camere de baie cu căzi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tifoidă, ba să scoată poleiala În care era Învelită ciocolata, păstrînd poezia lui Campoamor care se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou gata să Împartă porunci În dreapta și În stînga și la fel de Îngrozitoare, Pipo și Rafaelito Îi spuneau lui Martin „ăștia sînt“, arătînd spre Cinthia și Julius. Toți mîncau, chiar și grăsanul, bineînțeles, uită-te la el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fuga să-l ridice și Cinthia la fel: „Vino, Julius, Îi spuse; o să-ți arăt ceva, dar să fii atent ca să Înveți jocul, vrei?“ Se Îndreptară spre interiorul castelului, dar Înainte de a se depărta, pe drum, s-au Întîlnit cu mătușa Susana. — Să nu vă mai pierdeți iar, le spuse. Stați pe-aproape, ca să vă putem vedea. Vilma, nu-i scăpa din ochi; peste o jumătate de oră vine scamatorul. CÎnd a sosit scamatorul, meciul se terminase. Bineînțeles că a cîștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repede spre doamna Susana și-i sărută mîna cum de mult nu mai sărutase mîna unei femei la Lima. „Sen-ňora, spuse, la ordinele dumneavoastră“ și totul Începu să miroasă a parfum În această parte a holului. Apoi se Înclină În fața mătușii Chela, sărutîndu-i și ei mîna și le-o prezentă pe partenera lui, care-i era și soție, după mulți ani petrecuți pe scenele tuturor țărilor Americii de Sud, avînd parte și de aplauze și de fluierături și care nu, nu va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-am nimic!, rămîi cu Julius!, mă duc la mămica! și tușea necontenit sufocată de efort. Julius n-a știut niciodată și nici n-a vrut să știe ce s-a petrecut Înăuntru, În bar. Nu-și amintește decît că mătușa Susana a venit să-l caute În grădină și i-a spus că era timpul de plecare. La ieșire, În ușă, unchiul Juan și-a luat rămas-bun de la el și n-a uitat să-i sărute mîna ducesei sale. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Lima te trimite la colegiul Inmaculado Corazón, ca să Înveți englezește. Mămica spune că e nevoie să știi engleza și că trebuie să Înveți și tu să citești. Spune că ești În urmă cu toate și că o să-i scrie mătușii Susana, fiindcă ea are adresa domnișoarei Julia, pentru ca domnișoara Julia să-ți dea cîteva lecții acasă. Eu i-am spus că tu știi să citești destul de bine, dar ea nu mă crede și spune că te joci tot timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iubesc mult, Julius și să fii cuminte. Domnișoara Julia e foarte nesuferită și are fire de păr negru pe brațe. Te bate la palmă tot timpul și nu știu de ce mămica o cheamă mereu de cînd i-a recomandat-a mătușa Susana. Rabdă pentru mămica, fiindcă nu se simte bine deloc. Eu Închei aici căci trebuie să mă odihnesc. Mi-au spus să nu-ți mai scriu azi. Abia acum m-am sculat și văd că s-a făcut noapte. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a vărsat și a Început să tremure ca varga. Seara au venit mătușa Susana și unchiul Juan Lastarria cu o telegramă În mînă. Bobby era dus la un prieten, iar Julius se culcase. Servitorii le-au ieșit Înainte să-i primească așa cum se cuvine și cînd au aflat au Început să ridice brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]