5,243 matches
-
baie. Cred că nimic nu e mai frumos decât o cadă din marmură, scăldată în lumina unui bec economic. Cada are și o perdea. Ca să nu sară apă pe gresie. O fi gresie? Mă uit mai atent. Nu, e tot marmură. O să-i zic gresie marmorată. Că sună mai interesant, așa. Mai snob. La fel ca păstrăv somonat. Mă uit la perdea. E din catifea. Catifea masivă. Are și ciucuri. E plină de praf și pete uscate de săpun. Și e
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
succesiunea de „scări și arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveliște ciudată, Cum nimeni n-a putut vedea, In dimineața asta, iată, Vrăjește încă mintea mea.[...] Și-acum vedeam, plin de mândrie, Cum în tabloul meu încape O molcomă monotonie De marmură, metal și ape. Un Babilon de scări și-arcade Se întindea la nesfârșit; Havuzuri împroșcau cascade Pe aur mat sau șlefuit; Și mari șuvoaie-apăsătoare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, strălucitoare, Pe niște ziduri de metal" Contemplând, iscodind „zări depărtate
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade creează „figuri și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu o matrice în care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător în propria-i fantezie, în forța nelimitatei sale imaginații („Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
noi, în strada Pangratti. Jos era atelierul mare, spațios, iar sus erau o cămăruță de odihnă și un duș. Cătălina era cu abecedarul, eu cu rochiile de concert și partiturile agățate te miri pe unde, el cu dalta, ciocanul și marmura... Infern. Abia după ce am luat toate premiile prin străinătate, am făcut un memoriu direct la Gheorghe Maurer, în care am întrebat la ce îmi folosește tot talentul, dacă stau și înghit pulberea din atelier? Nu mai puteam continua așa. El
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o picătură dintr-o mare a credinței, emoții la vederea credincioșilor din toată lumea veniți aici în pelerinaj. Iisus a arătat spre Petru și a spus: Mormântul Sfântului Petru este aici, în inima ca te dralei. La intrare - Pietà; este din marmură albă, este perfectă. Michelangelo avea doar 28 de ani când a sculptat o, dar cunoștea suferința și înțelegea că nimic nu este întâmplător. Maria privește spre Iisus cu durere, dar și cu resemnarea că așa trebuie să fie. Durerea și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că, în privința acestui subiect, s-a deschis un proces jenant, și mă grăbesc să tac. Înainte de capitolul consacrat lui Benjamin Constant, ar mai fi de scris și cel asupra călătoriei în Italia din 1813, șederea la Roma, legătura cu Canova, marmura acestuia, care, de data aceasta, pentru a reprezenta frumusețea ideală, n-a trebuit decât să copieze modelul; apoi șederea la Napoli, găzduită de regina Carolina și de Murat. Dar acestea sunt perspective destul de rapide. Doamna Récamier, văzând că vine ceasul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la emanciparea culturală a întregii colectivități sătești. Ca să nu mai vorbim de cei care s-au jertfit pentru apărarea acestui pământ, lăsându-și oasele neidentificate până în Siberia și până în inima Europei, dar găsindu-le și numele încrustat pe placa de marmură a monumentului din mijlocul satului. Personal, nu am nici un merit în propășirea satului, dar, cine va avea răbdare să citească și capitolele următoare, se va convinge că destinul m-a condus în viață și nu preferințele mele. Aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fiindcă mă identific total cu orașul. În străfundul inimii mele, e buricul lumii. LV. Cum arăta casa ta? ES. Numărul 29 de pe Middagh Street care e și acum casa părinților mei e o casă cu patru etaje, cu șeminee de marmură și podele din scânduri late. Deși părinții mei sunt naturaliști (tata e expert în păsările din Long Island), nu ne pricepem la grădini. Grădina noastră, denumită "curtea", e inundată de buruieni. Într-o vară, împreună cu primul meu soț, m-am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care le putem percepe în lucruri. Rolul acestora este doar acela de descoperire a adevărului. Pe o linie demonstrativă demnă de logica aristotelică, Leibniz argumentează că, în același fel cum este constatată existența unor diferențe între ceea ce numim pietre sau marmură, apreciere făcută fără alte date sau experiențe precedente, pe aceeași bază, un muncitor va croi din respectivele materiale un "univers" diferit, pe cel care îi este lui util, care îi asigură lui traiul și progresul. Ar fi totodată incorect să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
neologismele, provenite îndeosebi din franceză, italiană și germană. Preocupat de corecta receptare a cuvintelor de origine străină, Eminescu semnalează frecvent valorile semantice ale acestora: Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei"402. Analizând structura vocabularului eminescian, din perspectiva ponderii neologismelor, Otilia Dragomir clasifică împrumuturile latino-romanice din publicistică, în funcție de aria semantică pe care acestea o circumscriu, în șapte clase semantice 403
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
materiei convins că e dotat pentru portretistică. Atras de Înfățișarea fizică, de jocurile luminii pe rotunjimile corpurilor, sondează În psihologia personajului Încercînd a-și transcende propriile sale limite. Căutînd Îndelung formele semnificative, Nicolae Popa Încearcă să smulgă din dăltuirea lemnului, marmurei sau frămîntarea lutului, fragmente de viață, trăsături definitorii sau ipostaze ale sentimentului. De aceea seria satisfacțiilor În plan artistic nu s-a oprit. În 1987, obține locul I la Expoziția Județeană "Muncă, Sănătate, Tinerețe", cu lucrările "Flacăra olimpică" și "Discobol
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
lucru a unui "noi" masiv care se adresează direct unui "voi" implică lumea unei întreprinderi performante, munca în echipă. La rîndul său, publicitatea intitulată " Armonia zeilor", centrată pe non-persoana unui produs prezentat ca auto-suficient, pune în evidență un ethos de marmură, impecabil, ca și cum ar fi vorba de un poem de tipul artă pentru artă, în care enunțul, negîndu-și propria situație de enunțare, vrea să arate că nu are nevoie de oameni: Totul trece. Singură Arta robustă Aparține eternității; Bustul Supraviețuiește cetății
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
istorice, geografice, iar semnificantul lor, constituenții lor sonori (silabe, foneme) sau ortografici eliberează conotații. Publicitatea deja menționată pentru ceasul de lux "Corynthe" (vezi cap. 10) exploatează faptul că acest oraș aparține Greciei antice și este asociat zeilor, eternității, arhitecturii de marmură, perfecțiunii geometrice etc. Ea exploatează, de asemenea, faptul că semnificantul lui "Corynthe" conține un OR: tipografia acordă un spațiu mai mare lui O de la "OLYMPE" și de la "OR", ceasul fiind, printre altele, de formă rotundă. Dar discursul publicitar ar fi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
formele cele mai strălucitoare ale culturii omenești. Geniul arhitectonic ridică în cinstea lui cele mai mărețe monumente din câte există pe pământ. Geniul pictural îi aduce ofrandă cele mai fermecătoare plăsmuiri în culori. Geniul statuar, cele mai desăvârșite modelări în marmură, în metal, în lemn și în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru a lămuri tainele credinței. Geniul științific, întreaga tehnică a spiritului omenesc pentru a construi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anterioară iconoclasmului, era același popor grec, care le adorase până ieri, iar astăzi le vedea deșertăciunea. Nu era un act de barbarie anticulturală, cum e acuzat cu superficialitate creștinismul, ci un act de supremă lepădare de minciuna religioasă reprezentată în marmură. Nu era o luptă împotriva artei, ci împotriva zeilor sculptați și a templelor unde se adăpostea deșertul lor cult. Totuși, nepracticând statuia monumentală, din aceste motive care au devenit tradiție, ortodoxia n-a exclus arta sculpturii. Ea o practică în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din senile lucrurilor existente. Ele alcătuiesc o lume aparte, superioară într-un fel lumii naturale. Estetica le numește „organisme psihofizice”’; dar în realitate numele acesta nu le convine. E adevărat că materialul în care sunt plăsmuite capodoperele vine din natură. Marmura, metalul, culorile, sunetele, cuvintele dau substratul fizic al artei, dar ele nu prețuiesc cantitativ, ci numai în măsura în care fulgerul unui mare gând le silește să exprime cu totul altceva decât sunt ele în materialitatea lor. Cum lemnul trecut prin foc se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Valery, Jean Richepin, Huysmans, Suares, etc. Sunt poeți, romancieri, cugetători, teosofi, ocultiști, care își fac din Elada patria imaginară a pasiunilor lor. Elada nici unuia nu seamănă cu a celorlalți. Elada lui Maurras e înțelepciunea, a lui Leconte de Lisle e marmura, a Contesei de Noailles e halucinația perversă, a lui Montherlant stadionul, a lui Schure și Maurice Magre misterele orgiace, a lui Pierre Louys și a celor mai mulți e desfrâul și descompunerea morală, parfumată cu roze de Siria. Printre cauzele acestui neopăgânism
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în mîini un toiag de fier. El va fi călăuza în cetatea Domnului: Iar acea cetate înfricoșată era foarte mare, și era cum este rotunjimea cerului și în lung, și în lat, iar tocmirea era nu de var, nici de marmură, nici de lemn de lucruri putrezitoare, ci era de aur și slobozea raze ca curcubeul cerului. Iar frumusețea zidirii acelei cetăți, în scurt, limba omenească cu amănuntul nu poate a o spune". Aici asistă la învierea și judecarea de pe urmă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cea prezentă, ci este fascinat de modul de metamorfoză continuă alucrurilor. „Eu i-am răspuns că veșnicia, sau ceea ce ne Închipuim noi În concepția acestui cuvânt, nu se vede numai În formele cioplite din materiale inalterabile. Din piatră, porfir și marmură sunt puține lucruri la noi până În prezent. Dar, după convingerea mealucrul putea fi privit și altfel, căci veșnicia care se preocupă așa de puțin și de noi și de care vorbim atâta, se poate simți și În formele cari reîncep
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
pictor al Coroanei de dup? 1664, coor-doneaz? concep?ia ?i execu?ia decor?rîi marelui apartament al regelui, o suit? de saloane �n?irate unul dup? altul �n aripa de nord (1671-1681). �n majoritatea acestor �nc?peri de ceremonie domin? marmurile policrome pe pere?i, �n timp ce plafoanele cu bolț? s�nt pictate cu structuri simulate ?i cu tablouri cu teme alegorice �ncadrate �n stucuri aurite. Acest program somptuos atinge apogeul cu Galeria Oglinzilor � a c?rei bolț? este pictat
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
atinge apogeul cu Galeria Oglinzilor � a c?rei bolț? este pictat? de Le Brun � ?i cu saloanele vecine, cel al R?zboiului ?i cel al P?cii (1679-1686), precum ?i cu Scară Ambasadorilor (distrus?) ?i cea a reginei, unde domnesc marmurele, aurul ?i trompe-l�oeil. Aceast? abunden?? exagerat? de materiale nobile ?i de materii pre?ioase, acest sistem alegoric redundant �ntru gloria monarhului, ar genera cu siguran?? un stil emfatic dac? nu ar fi talentul legiunilor de arti?ți care
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
noi am fi toți artiști, căci sufletul nostru ar vibră arunci fără încetare, în unison cu natura. Ochii noștri, ajutați de memorie, ar decupa, din spațiu și ar fixă, în timp, tablouri inimitabile. Privirea noastră ar sesiza devenirea sculptata în marmură vie a corpului uman, fragmente de statuie la fel de frumoase că și statuile antice. Am auzi cântând în adâncurile sufletului nostru, o muzică, uneori veselă, alteori de jale, totdeauna originală, melodia neîntreruptă a vieții noastre interioare [s.n.]. Toate acestea sunt în jurul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc al gândirii barbiene, a poiesis-ului și teoriei platoniciene a formei. Din acest bloc de marmură antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să confere unitate concepției lui Ion Barbu este asimilarea metafizicii bergsoniene, al cărei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cel mai strict sens, materialul cu care lucrează scriitorul. S-ar putea spune că fiecare operă literară nu este decât o selecție dintr-o limbă dată, exact așa cum s-a spus că o sculptură nu este decât un bloc de marmură din care s-au scos cu dalta câteva bucăți, în micul său studiu intitulat English Poetry and the English Language (Poezia engleză și limba, engleză), F. W. Bateson a susținut că literatura este o parte componentă ia istoriei generale a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu sabia, de sabie va pieri, Și negustorii Pămîntului vor plînge și vor jeli, Că nimeni nu va mai cumpăra nimic. Negustori de aur, argint și pietre prețioase, De perle și țesături scumpe, de purpură, de mătăsuri, de sulimanuri De marmură, de vite și de oi, de cai, De căruțe, de sclavi și de suflete omenești, Toate acestea nu le veți mai putea cumpăra nici vinde, .......................................................... Pentru că negustorii au fost venerați ca Cei mai vrednici oameni ai pămîntului, Și prin înșelătoriile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]