8,009 matches
-
aplici morții un facelift să nu mai fie atât de hidoasă, puțin botox, o epilare cu laser un make-up potrivit și o rochie glam în loc de coasă un cloche luis vuitton acum o poți invita la dans, după ce i-ai pus masca de înger și vei vedea că e chiar cumsecade doar puțină comunicare și abordarea potrivită cu siguranță te va ruga să îi strângi corsetul să o ajuți cu ceaiul și alte lucruri femeiești apoi se va întoarce să te sărute
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu sunt sigură că pot face asta dumnezeu nu e prea prietenos cu hoții de ploaie atunci am vazut-o învelită în ziduri părea să n-o doară nimic deși moartea îi lucea în ochi avea mișcări lascive și o mască transparentă ce i se potrivea de minune când mă fixa printre turnuri supusă ca o fiară la gâtul dresorului aș fi putut să plec mai departe dar am lăsat-o să-și înfigă colții și i-am văzut lumina țâșnind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
roșu îmi șoptește poveștile de pe urmă altfel de cum le știam din cronicile prăfuite calendarele bisericești au riduri și urme de închinăciune pe frunte departe satul este asemenea unui cimitir uitat seara dansează și apoi se ascunde învinsă noaptea își dă masca jos și cheamă norii de întuneric ce coboară peste muntele ca o piramidă albastră în chilia cu miros de smirnă îmi recompun din iluzii ultimul anotimp lumânările se aprind pe rând și se preschimbă-n stele deodată o voce de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noi cum să definim acea relație care ne lega. Mă simțeam singur chiar dacă în jur era lume multă și unii din ei îmi erau prieteni. Nu voiam să mă las descusut și afișasem o față de om sociabil ca sub acea mască să-mi derulez în tihnă toate gândurile care mă frământau. Cel de lângă mine turuia într-una și vorbea din ce în ce mai tare în încercarea de a acoperi muzica ce venea dinspre scenă. Pe acel ritm cunoscut mai spuneam din când în când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
uitat de timp și de noi. Nu puteam să i spun nimic fiindcă nu știam cum. Dacă ea putea să se prefacă și să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, puteam și eu să-mi pun o mască și să râd fără griji. Cred că le-am spus zeci de bancuri în seara aceea la masă. Am mâncat, apoi ne-am despărțit îmbrățișându-ne. În cameră cânta, la un difuzor pe care nu-l băgasem până atunci în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă culc și cu Petruș că să i arăt cât de mult e iubită și cât valorează farmecele ei de doi bani. Am s-o forțez să-și dezvăluie adevărata față, fiindcă e o prefăcută care se ascunde după o mască a inocenței pentru a devora băieții pe care pune ochii. E o vrăjitoare, să știi... și e mai curvă ca mine... Primul blues Nu mai voiam nimic de la soartă. Îmi prelungeam linia vieții într-o ceață fără sens, împrăștiată pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape. De ce mi-o fi plăcând mie să-mi pierd vremea cu unul ca tine, Gonzales? De ce te las să mă privești fără mască și totuși mă simt în siguranță? Ești asemeni unui gladiator, îi răspunsesem atunci de parcă mă așteptasem la acea întrebare și aveam deja un discurs pregătit. Lupta te face puternică-n arenă, dar scăpată de armură și arme, goală și întinsă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
neputința de a face lucrurile să se schimbe. Trebuia să se ascundă în sine, să arate celorlalți că e puternic, și să se gândească acasă pentru că de acolo îi veneau gândurile bune care puteau să-i pună pe față o mască de după care lacrimile nu mai puteau fi zărite. În timp ce el se retrăgea în cameră confuz, Erjika se gândea cum să-și materializeze planul. Fuma ținând palmată țigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trebuie să-i fac pe ei să creadă că am îngenuncheat și eu să merg mai departe pe urmele viselor mele. Învățam să ascund ceea ce simt, să-mi zidesc durerea după un zâmbet, și zâmbetul să-l ascund după o mască cu chipul tâmp, apoi mai aveam un atu de care mă foloseam mai mereu... știam să tac, să las cuvintele să urle numai în mine și să vorbesc doar atunci când mă simțeam ascultat cu adevărat. Pierdut cu gândul aiurea, am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lor. Cei mai mulți au un accent de te ucide!). Și-a recăpătat-o însă, fiindcă farmecul ei persuasiv i-a făcut pe tinerei să vrea să facă studii românești. Uneori ajung mai devreme și încă o prind la curs. Mă lasă mască ce greu se învață conjugările și declinările la banalitatea care este propria ta limbă. Îi urmăresc cum se chinuie să învețe româna, fascinați de ochii ei verzi-strălucitori și foarte expresivi, incapabili să ascundă ceva. 27 septembrie Surprise, surprise! Ieri pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niciodată importanța cuvenită și anume că nu avem decât o singură viață. Și încă un adevăr; că vârstele sunt numai o minciună a timpului, o escrocherie, căreia îi cădem victime numai dacă vrem, dacă ne lipsește efortul de-a smulge masca acestei înșelăciuni. Timpul are putere numai asupra trupului; e tot ce poate fi la îndemâna lui, ca la îndemâna oricărui neisprăvit, dar niciodată asupra spiritului. Aceasta e marea taină pe care n-o observăm. Când mi-am dat seama de acest adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca o râmă prin lanul fierbinte, prindea mănunchiuri și le tăia cu secerea sclipitoare. Când ne văzu, se opri și, așa cum era, în genunchi, aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pământiu, zbârcit, chinuit ca o mască. —Ce faci acolo, mătușă? Și abia îi auzirăm răspunsul, gâfâit: — Ia, ce să fac? Secer. Vai de capul meu. De dimineață, de când s-a zărit geană de ziuă, am venit. M-a adus Ghiță... —Care Ghiță? —Aista, Ghiță, vătavu boierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-ți văd și trusa de duș acum. —Servește-te. E un gel de duș superb cu vetivert 1. Apoi m-am gândit o clipă. — Nu, stai, cred că l-a luat tata. A luat la rând gelurile de duș, măștile exfoliante și loțiunile de corp, desfăcându-le capacele, mirosindu-le și apoi masându-le pe piele, și a zis: —Ai, într-adevăr, cea mai bună slujbă din lume. Slujba mea Lucrez în New York ca agent PR în domeniul produselor cosmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
își aruncase tubul de rezervă pe undeva, va trebui să îmi dea o gură de oxigen din propriul lui tub. Am schițat semnalul, „Dă-mi-l“, dar, când să-l scoată din gură, a intrat în panică. Chiar și prin mască, am observat. Era ca atunci când Bilbo Baggins trebuia să-i dea Inelul lui Frodo. Știa că trebuie s-o facă dar, când a venit momentul, n-a fost în stare. Codependentul era prea speriat să rămână fără aer chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
viața mea lipsită de importanță, aș... Chiar când credeam că o să-mi explodeze capul, am trecut hotarul albastru ce desparte cele două lumi. M-au izbit zgomotul și lumina, un val m-a lovit în ureche și apoi îmi smulgeam masca de pe față, respirând cu lăcomie oxigen binecuvântat, uluită că nu murisem. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă zbătându-mă să-mi recapăt suflul și Aidan era aplecat deasupra mea. Expresia de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o oră imposibilă, în toiul nopții. Valijoara ei iubită LV pe rotile aștepta lângă ușă, încărcată cu o trusă de duș Lulu Guinness, două lumânări parfumate Jo Malone, un iPod, mai multe cămăși de noapte Marimekko, o cameră foto, o mască violet pentru ochi, ojă Ipo în caz că i se cojea maniși pedichiura „în timp ce împing“, un tratament pentru înălbirea dinților pentru că „s-ar putea să am mult de așteptat“, trei costume pentru bebeluși de la Versace și ultima ei ecografie. Celelalte ecografii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aștepta pe adepții cultului. Errius se apropie de intrarea templului și aruncă o ultimă privire spre bolta cerească, al cărei stăpân era Mithra, Sol Invictus, soarele ce alungă întunericul din lumea exterioară și din cea dinăuntrul nostru. Își puse o mască asemănătoare cu un cap de corb. Coborî treptele înguste și ajunse în templu. Intră. Încăperea mare, pătrată era luminată de torțe a căror flacără tremurătoare desena pe pereți umbre neașteptate. Pe cele două laturi erau așezate bănci lungi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un mic canal săpat în podea, ce străbătea templul în lungime, ajungând în mijlocul lui, unde era un grătar metalic. Errius se aplecă să privească dincolo de grătarul acela, în camera săpată sub templu. Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb se așezară pe bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va reuși. De trei ori vei fi răsplătit dacă vei adăuga victoria la obiectivul tău. Cineva luă gluga de pe capul lui Antonius. Era complet ras. De el se apropie un bărbat ce purta o togă neagră brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium. Un oficiant cu gluga trasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vadă doar niște priviri indescifrabile. Simți bătăile puternice ale unei inimi chiar sub picioarele lui și auzi din nou răsuflarea grea, asemenea fluxului și refluxului. Simți cum cineva se apropie din spate. Un bărbat. Chipul îi era acoperit de o mască neagră. Mantia în care era înfășurat din cap până în picioare era tot neagră, brodată cu alb. În aceeași clipă, în fața lui se ridicară din altar trei umbre. Siluetele a trei bărbați să zăreau, întunecate, în lumina slabă a torțelor. Chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii mâniați voiau parcă să smulgă copacii din rădăcini. Văzu din nou masca Morții pe chipul Velundei. Oare Moartea însăși îi vorbise prin gura vrăjitoarei? Alungă imaginea aceea îngrozitoare, fiindcă acum, când știa cum să dobândească puterea, Viața era aceea care trebuia să învingă. Cuvintele prezicătoarei continuau să-i răsune în urechi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zori și-a străpuns pieptul cu un pumnal. Așadar împăratul nostru a ales o moarte curajoasă. Tocmai el, care era atât de efeminat, și purta perucă pentru a-și ascunde chelia, și în fiecare dimineață își punea pe față o mască din miez de pâine îmbibat în oțet, ca să nu-i crească barba. Îi plăcea să aibă fața netedă, ca o fată. Eu știu, pentru că l-am cunoscut bine. Și totuși, a avut curajul să se sinucidă ca un erou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un aer misterios și neliniștitor. Stătea în mijlocul arenei, gata de atac. Cu răsuflarea tăiată, publicul aștepta ca secutor-ul să atace. Flamma se opri, dezorientat de nemișcarea celuilalt, atent, ca și cum dintr-o clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
isteață decât am fost eu înclinat să cred la început că poate fi - cu trăsături hotărâte și un aer de fetișcană, cu ochii strălucitori și buzele trădând afectarea, de parcă era vorba de o altă față, fața cea adevărată ascunsă în spatele măștii de piele. — OK. Coboară din mașină. Am spus afară din blestemata asta de mașină! — Da, da, am spus eu, trăgându-mi geanta spre mine. — Douăzeci și doi de dolari, a spus el. Poftim, uită-te la aparat. — Nu-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]