4,066 matches
-
probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor strategice. Borel a publicat peste 300 de lucrări științifice, din care 50 au caracter filozofic. Lucrările sale au constituit obiectul cercetărilor matematicienilor români: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Aurel Angelescu, Florin Vasilescu, Gheorghe Călugăreanu și alții.
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
(n. 598 - d. 668) a fost matematician și astronom indian. A fost cel mai mare matematician al epocii sale, iar, ca astronom, a condus observatorul astronomic din Ujjain. S-a născut în orașul Bhinmal (statul Rajasthan, nord-vestul Indiei). Nu se cunosc prea multe amănunte despre viața sa
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
(n. 598 - d. 668) a fost matematician și astronom indian. A fost cel mai mare matematician al epocii sale, iar, ca astronom, a condus observatorul astronomic din Ujjain. S-a născut în orașul Bhinmal (statul Rajasthan, nord-vestul Indiei). Nu se cunosc prea multe amănunte despre viața sa. Se pare că cea mai mare parte a vieții
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
într-o epocă de înflorire a culturii indiene, când dezvoltarea științelor a fost încurajată și protejată. S-a inspirat și a continuat operele lui Aryabhata. oferă soluțiile generale ale ecuației liniare și ale ecuației de gradul al doilea, pe care matematicienii europeni au descoperit-o cu nouă secole mai târziu. Brahmagupta a operat fără dificultăți cu numere negative, considerând numerele ca având o existență independentă. Marele matematician tratează și ecuația diofantică, ecuația lui Pell. Brahmagupta definește pentru prima dată numărul "zero
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
soluțiile generale ale ecuației liniare și ale ecuației de gradul al doilea, pe care matematicienii europeni au descoperit-o cu nouă secole mai târziu. Brahmagupta a operat fără dificultăți cu numere negative, considerând numerele ca având o existență independentă. Marele matematician tratează și ecuația diofantică, ecuația lui Pell. Brahmagupta definește pentru prima dată numărul "zero", adunarea și scăderea, stabilește regulile operațiilor elementare cu fracții. A contribuit la definitivarea sistemului zecimal pozițional de scriere a numerelor în India, așa cum este cunoscut astăzi
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
Wilhelm Johann Eugen Blaschke (n. 13 septembrie 1885 - d. 17 martie 1962) a fost matematician austro-ungar, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile geometriei diferențiale și celei integrale. Printre studenții săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
Wilhelm Johann Eugen Blaschke (n. 13 septembrie 1885 - d. 17 martie 1962) a fost matematician austro-ungar, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile geometriei diferențiale și celei integrale. Printre studenții săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care preda geometria descriptivă la un liceu din Graz, i-a insuflat idealul geometriei pure, prefigurat de către matematicianul elvețian Jakob Steiner. a
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care preda geometria descriptivă la un liceu din Graz, i-a insuflat idealul geometriei pure, prefigurat de către matematicianul elvețian Jakob Steiner. a studiat mai întâi arhitectura la Universitatea din Viena. Apoi s-a orientat către matematică, urmând cursurile lui Wilhelm Wirtinger, în 1908 obținând licența. Continuă studiul matematicii sub îndrumarea lui Luigi Bianchi la Școala Normală Superioară din
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
orientat către matematică, urmând cursurile lui Wilhelm Wirtinger, în 1908 obținând licența. Continuă studiul matematicii sub îndrumarea lui Luigi Bianchi la Școala Normală Superioară din Pisa și apoi la Universitatea din Göttingen, unde are i-a avut ca profesori pe matematicienii Felix Klein, David Hilbert și Carl Runge. Blaschke explorează cea mai mare parte a domeniilor geometriei diferențiale (mai ales geometria diferențială afină) aducând contribuții în domenii ca: determinarea soluțiilor unor probleme de extrem geometric (suprafețe minimale, probleme izoperimetrice), corpuri convexe
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită la Universitatea din Iași. A colaborat la revista "Mathematica" din Cluj, cu care ocazie a conferențiat în cadrul Societății de Științe Matematice București. Modul lui Blaschke de abordare a teoriei funcțiilor armonice
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
revista "Mathematica" din Cluj, cu care ocazie a conferențiat în cadrul Societății de Științe Matematice București. Modul lui Blaschke de abordare a teoriei funcțiilor armonice a fost utilizat de Miron Nicolescu la funcțiile poliarmonice. Blaschke a fost prieten cu scriitorul și matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian).
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
Felix Christian Klein (n. 25 aprilie 1849 - d. 22 iunie 1925) a fost matematician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană și conexiunile dintre acestea și geometrie. s-a născut la Düsseldorf, într-o familie prusacă. A urmat liceul în orașul natal, apoi a studiat matematica și
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
țară și intră în armata prusacă. În 1871 intră ca lector la Göttingen. Anul următor, la numai 23 de ani, intră ca profesor la prestigiosul centru universitar Erlangen și aceasta la cererea lui Clebsch, care întrezărea în el un mare matematician. Deoarece la Erlangen erau prea puțini studenți, pentru a-și realiza dezideratul, Klein se mută la "Technische Hochschule" din München (1875). Aici are ca studenți pe viitori mari matematicieni și fizicieni: Carl Runge, Max Planck, Adolf Hurwitz, Luigi Bianchi, Gregorio
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
aceasta la cererea lui Clebsch, care întrezărea în el un mare matematician. Deoarece la Erlangen erau prea puțini studenți, pentru a-și realiza dezideratul, Klein se mută la "Technische Hochschule" din München (1875). Aici are ca studenți pe viitori mari matematicieni și fizicieni: Carl Runge, Max Planck, Adolf Hurwitz, Luigi Bianchi, Gregorio Ricci-Curbastro, Walther von Dyck, Karl Rohn. În 1875 Klein se căsătorește cu Anne Hegel, nepoata filozofului Georg Wilhelm Friedrich Hegel. În 1880 preia catedra de geometrie de la Leipzig. Printre
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
(n. 16 iunie 1801 - d. 22 mai 1868) a fost matematician și fizician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei analitice. A fost unul din pionierii cercetării în domeniul radiației catodice (care ulterior a condus la desoperirea electronului). S-a născut la Elberfeld. A studiat la Düsseldorf, apoi
Julius Plücker () [Corola-website/Science/312215_a_313544]
-
În 1832 activează la Friedrich-Wilhelms-Gymnasium în Berlin, iar în anul următor intră ca profesor la Halle (Saale). În 1847 devine profesor de fizică la Bonn unde rămâne până la sfârșitul vieții. În perioada 1866 - 1868, îl are ca asistent pe strălucitul matematician Felix Klein. În 1828 publică primul volum din "Analytisch-geometrische Entwickelungen", în care introduce "metoda notațiilor simplificate". În al doilea volum, apărut în 1831, pune bazele teoriei "dualității proiective". În 1858 publică descrierea primelor sale cercetări privind acțiunea câmpului magnetic asupra
Julius Plücker () [Corola-website/Science/312215_a_313544]
-
(n. 27 februarie 1881 - d. 2 decembrie 1966) a fost matematician olandez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile: topologie, teoria mulțimilor, teoria măsurii, analiză complexă, dar și pentru preocupările sale privind legătura dintre matematică și logică și contribuții aduse în cadrul filozofiei matematicii. În opoziție cu formalismul lui David Hilbert
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
matematicii, Brouwer cultivă intuiționismul. S-a născut în localitatea Overschie (lângă Rotterdam). Intră la Universitatea din Amsterdam, unde, la Facultatea de Matematică și Științe naturale, are ca profesori pe fizicianul Johannes Diederik van der Waals, biologul Hugo de Vries și matematicianul Diederik Johannes Korteweg. În filozofia matematicii, a introdus conceptele numite astăzi "intuiționism" și "neointuiționism" într-un sistem de principii cu scopul de a reconsidera în mod critic întreaga matematică clasică, opunându-i acesteia așa-numita "matematică intuiționistă". În cadrul acestei doctrine
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
În matematică, algoritmul lui Euclid este o metodă eficientă de calcul al celui mai mare divizor comun (CMMDC). El este denumit după matematicianul grec Euclid, care l-a descris în Cărțile VII și X din "Elementele". CMMDC a două numere este cel mai mare număr care le divide pe ambele. exploatează observația că cel mai mare divizor comun al două numere nu se
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
corespunde celei mai mari lungimi "g" care măsoară "a" și "b" exact; cu alte cuvinte, lungimile "a" și "b" sunt ambele multipli întregi ai lungimii "g". Algoritmul nu a fost, probabil, descoperit de Euclid, care doar a compilat rezultate ale matematicienilor dinaintea sa în lucrarea "Elemente". Matematicianul și istoricul B. L. van der Waerden sugerează că Cartea VII derivă dintr-un manual de teoria numerelor scris de matematicieni ai școlii lui Pitagora. Algoritmul a fost probabil cunoscut lui Eudoxus din Cnidus
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
care măsoară "a" și "b" exact; cu alte cuvinte, lungimile "a" și "b" sunt ambele multipli întregi ai lungimii "g". Algoritmul nu a fost, probabil, descoperit de Euclid, care doar a compilat rezultate ale matematicienilor dinaintea sa în lucrarea "Elemente". Matematicianul și istoricul B. L. van der Waerden sugerează că Cartea VII derivă dintr-un manual de teoria numerelor scris de matematicieni ai școlii lui Pitagora. Algoritmul a fost probabil cunoscut lui Eudoxus din Cnidus (circa 375 î.e.n.) Algoritmul ar putea
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
nu a fost, probabil, descoperit de Euclid, care doar a compilat rezultate ale matematicienilor dinaintea sa în lucrarea "Elemente". Matematicianul și istoricul B. L. van der Waerden sugerează că Cartea VII derivă dintr-un manual de teoria numerelor scris de matematicieni ai școlii lui Pitagora. Algoritmul a fost probabil cunoscut lui Eudoxus din Cnidus (circa 375 î.e.n.) Algoritmul ar putea fi dinainte chiar și de Eudoxus, judecând după utilizarea termenului tehnic ἀνθυφαίρεσις ("anthyphairesis", scădere reciprocă) din lucrările lui Euclid și Aristotel
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
secole, algoritmul lui Euclid a fost descoperit independent în India și în China, și a fost utilizat mai ales pentru rezolvarea de ecuații diofantice care apar în astronomie și la realizarea de calendare precise. Spre sfârșitul secolului al V-lea, matematicianul și astronomul indian Aryabhata a descris algoritmul sub numele de „pulverizatorul”, poate din cauza eficienței sale în rezolvarea de ecuațiilor diofantice. Deși un caz special al teoremei chinezești a resturilor fusese deja descris de matematicianul și astronomul chinez Sun Tzu, soluția
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Spre sfârșitul secolului al V-lea, matematicianul și astronomul indian Aryabhata a descris algoritmul sub numele de „pulverizatorul”, poate din cauza eficienței sale în rezolvarea de ecuațiilor diofantice. Deși un caz special al teoremei chinezești a resturilor fusese deja descris de matematicianul și astronomul chinez Sun Tzu, soluția generală a fost publicată de Qin Jiushao în cartea sa din 1247 intitulată "Shushu Jiuzhang" (數書九章 „Tratat matematic în nouă secțiuni”). Algoritmul lui Euclid a fost descris în Europa pentru prima dată în a
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
doua ediție a lucrării lui Bachet "Problèmes plaisants et délectables" ("Probleme plăcute și delectabile", 1624). În Europa, a fost folosit tot pentru rezolvarea de ecuații diofantice, dar și la construcția fracțiilor continue. Algoritmul lui Euclid extins a fost publicat de matematicianul englez Nicholas Saunderson, care i l-a atribuit lui Roger Cotes ca metodă de calcul eficient a fracțiilor continue. În secolul al XIX-lea, algoritmul lui Euclid a dus la dezvoltarea unor noi sisteme de numere, cum ar fi întregii
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]