3,801 matches
-
bogăției mele. Probabil că reușisem să desfac și să Împing În sus transperantul dens de la capătul patului și călcâiele Îmi erau reci, dar ședeam În continuare În genunchi să privesc. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să meditezi la acești primi fiori. Ei aparțin armonioasei lumi a copilăriei perfecte și ca atare dețin În memoria noastră un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fără effort; abia când apar amintirile adolescenței, Mnemosina Începe să devină capricioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu s-a ostenit s-o cunoască așa cum ar fi meritat ea pe deplin, nici nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În camera mea de la Cambridge, și În acest timp banalitatea convingătoare a tăciunilor, a singurătății și a unor dangăte de clopote Îndepărtate mă apăsa, schimonosindu-mi până și cutele feței, așa cum fața unui pilot este desfigurată de viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Venise vechiul proprietar și fusese nevoită să se mute. În garsoniera primită nu putea lua prea multe lucruri. Mare parte le vânduse, altele le dăruise celor apropiați. Rămăsesem în relații cu ea și soțul ei, colonelul B., de pe când le meditasem băiatul. N-am avut ce face. A trebuit să vând desenele acelea pentru a mai scăpa de o parte din datorii. Eram înglodat până peste cap după moartea tatei și nu găseam nici o posibilitate de a face rost de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mort viu, un zombi, ca să-ți fie sclav În lumea asta și dincolo. - Și n-ar putea Elegbá să-mi dea un trup nou și un chip nou? Bătrînul negru - uitase numele lui, deși parcă Îl chema Messiné sau Mesriné - meditase Îndelung la răspuns, căutîndu-l, pare-se, În străfundul amintirilor sale. - Odată, recunoscu el În cele din urmă, cu toate că nu s-ar fi putut spune că era cu adevărat sigur, o fată s-a Îndrăgostit de un alb și a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avertizezi Înainte, Îi aminti francezul. Să pui măcar un afiș În golf și la debarcader, pentru ca toți care ajung acolo să știe la ce se expun.... Altfel, nici nu le trece prin minte că intră Într-o lume „diferită”. Oberlus medită din nou la răspuns, dedicîndu-i tot timpul de care avea nevoie pentru a-și umple din nou pipa. În cele din urmă, trăgînd cu putere fumul În piept, fu de acord: - Poate că am s-o fac, spuse el. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele citite și Încercînd să capteze sensul exact al celor scrise sau luîndu-și notițe În gînd, pentru a cere lămuririle cuvenite În ziua următoare. Acum, și Mendoza era În permanență asaltat cu Întrebări cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază-ntreagă. Plus câteva crizanteme gigantice. Iubirea mea e ca o sofa roșie-roșie, am meditat eu. Și da, desigur - proaspăt izvorâtă. Cât de potrivit! Am râs în sinea mea plătind pentru felicitare și l-am privit pe tânăr strecurând-o, alături de un plic fucsia, într-o pungă de hârtie. Îi va plăcea la nebunie, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
proceda în cazul că Ioniță ori Florence s-ar aventura, ar încerca să facă ceva ne-să-bu-it. E un fleac pentru oricine acum să-l facă inofensiv. Pentru oricine bineînțeles în afară de Șerbănică. Aproape mi-e teamă că ar putea scăpa pistolul. Meditează Melania, treci acum probabil prin momentele cele mai grele." Șerbănică se așeză lângă nevastă-sa. Florence îi aruncă o privire goală, răsucind între degete panglica albastră. Profesorul nu-și putea lua ochii de la cuțitul flexibil, ca un stilet, rămas pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sală nouă, care oferă un plus de siguranță. Bun, să zicem că ai dreptate... Dar oare nu erau ele destul de ferite în spatele grilajului? Nu! Dovadă că ai ajuns la ele. Deci, în eventualitatea că pânzele se află încă în muzeu... Meditează te rog acum unde pot fi în acest moment. În primul rând într-un safe. Aceasta ar fi varianta pe care ai verifica-o de la început și pe care o vei sugera băieților, bineînțeles fără să te trădezi. Nu știu cum încă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aștept? Ce mai aștept în general? O moarte frumoasă... N-am mai condus de mult. Lecții, elevi, situații de sfârșit de an și iar de la cap: Vine inspecția! Ce-i cu Dragomir dintr-a X-a? Ai chef să-l meditezi la vară? Crăciun, Paște... Ce cadou îi fac lui Florence? Jurnalul de zi... Ieri m-am plimbat cu Florence aproape o oră pe lângă lacuri... Florence se simte rău, ar trebui să fie atentă cu rinichii... Am citit niște versuri splendide
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ești tu, Melania! În realitate, n-ai mai dansat de mult și, recunoaște deschis, tare ai avea poftă s-o faci. La urma urmelor, nu înțeleg de ce n-ai pune patefonul: Jalousie și Comparsita! Nu, nu, nu! Fii înțeleaptă! Să medităm acum puțin la scrisorica găsită de domnul Dascălu. Nu zău, arată-mi un singur om căruia i-ar putea trece prin minte că hârtiuța a ajuns în vestibul dusă de curent și mă dau bătută! Toți vor jura că a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu? ― Poftiți? ― Întrebam, și dumneavoastră ați auzit foarte bine, când ați văzut-o ultima oară pe domnișoara Valerica? Cristescu se uita la obiectele ciudate așezate pe trepieduri și polițe. Sculptorul călărea un scaun sprijinindu-și bărbia în pumni. Părea să mediteze. ― Știți ceva? Eu, unul, aș desființa proba cu martori. ― De ce? ― Pentru că mi se pare complet lipsită de valoare. Fără relevanță, cum ați spune dumneavoastră. Mi-aduc aminte de o chestie... Mă aflam întîmplător pe străduța aceea din spatele Bisericii Albe. Așteptam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
preajmă, aruncată cu voce tare sau murmurată ca o vărsare de năduf imposibil de reținut, căcat, căcat, căcat. Nici unuia dintre ei, apărare și interne, dar nici prim-ministrului, și asta, da, este de neiertat, nu-i trecuse prin minte să mediteze puțin, nici măcar în sensul strict și dezinteresat academic, asupra a ceea ce li s-ar fi întâmplat fugarilor eșuați la întoarcerea la casele lor, dacă ar fi făcut-o, cel mai probabil era că ar fi ajuns la teribila profeție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a zărit la Londra, tu ai spus că e dusă cu capul și că de fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa am spus? ezită Hunter. Păru să mediteze o vreme, apoi spuse: —Hmmm... Oare Încerca acum să-și pună povestea cap la cap? Să inventeze un alibi? Sau eram eu Îngrozitor de suspicioasă fără nici un motiv? După ceea ce mi s-a părut un tăcut interludiu care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact? Trei săptămâni? Aș putea să termin de meditat până la Ziua Recunoștinței? 13tc "13" FΨΨΨ de aniversarea căsătorieitc "FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei" To: Sylvie@hotmail.com From: Lauren@LHB.com Date: November 1 Re: FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei Fată dragă, Iartă-mă că am dispărut așa. A fost aniversarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
computerul lui Hunter schița asta minunată de la S.J. Phillips cu un pandantiv cu ametist și cu un S din diamante În jurul lui. Este nemaipomenit de frumos. Nu că e drăguț din partea lui Hunter? Urmă o pauză lungă. Lauren păru să mediteze cu tristețe, apoi spuse: Draga mea, este pentru tine sau pentru... ea? — Poftim? am făcut eu, confuză. —Păi, ia gândește-te și tu. S poate fi de la Sylvie, dar și de la Sophia. Colierul nu are cum să fie pentru Sophia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înapoi și ar fi spus că nu e interesată. —Hmm, chiar așa, spuse pe un ton gânditor Hunter, privind la globul de cristal pe care tocmai Îl agățase pe o ramură. Părea cu gândul În altă parte, ca și cum ar fi meditat la ceva. —Să Înțeleg că Lauren e tipul de fată care cu cât e mai logodit un bărbat, cu atât Îl place mai mult. Exact, am aprobat eu. —Eu nu cred că ar trebui să renunțe la el. Logodit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe cineva așa după ce ți-a dat cu Împrumut Sfântul Graal al ținutelor vestimentare pentru zăpadă. —Bine, păi, hai că mă duc acasă să... meditez, ce știu eu, am oftat nefericită. Am vrut să plec. Doar o clipă, am ceva pentru tine, spuse Marci, prinzându-mă de mână. Să nu crezi că sunt vreun traficant de droguri sau ceva de genul ăsta, dar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter mă Întrebase de ce păream atât de obosită, Îl mințisem și Îi spusesem că din cauza stresului provocat de realizarea toaletelor pentru Balul Iernii organizat de Alixe, până la care mai erau doar câteva zile. Între timp, mă torturasem de una singură, meditând obsesiv și temându-mă de inevitabila confruntare cu Hunter. În mod ciudat, el păruse la fel de afectuos ca Întotdeauna, fapt care aproape că Îmi provoca și mai multă suferință. Adevărul era că Îl iubeam. Nu pricep de ce este atât de grijuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
braț pus În jurul gâtului meu. Cu cealaltă mână Îmi ștergea lacrimile cu batista. Era divin, exact așa cum ar fi trebuit să fie. Unde ai fost În ultimele zile? l-am Întrebat, deși nu mai eram neapărat preocupată de asta. —Să meditez. Unde? — Nu contează. —Iubitule, trebuie să te mai Întreb ceva, am spus. Fără răspunsuri vagi, te rog. —OK. Voi fi cât se poate de sincer și de clar. Ce vrei să știi? Orice. — De ce ești atât de secretos? Și dispari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
timp În care eu Îți povesteam de Lauren, cum că este Îndrăgostită de acest bărbat, care era logodit, de ce nu mi-ai spus că nu era așa? am Întrebat. Hunter nu răspunse imediat. Se uită În zare, spre ocean, și medită la răspuns. Totul era liniștit și tăcut În jur, nu se auzeau decât valurile cristaline care se loveau de barcă. Dacă ți-aș fi spus cum stătea treaba de fapt, te-ai fi dus direct la Lauren să Îi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aflat că credea cu pasiune în astrologie, în puterea cristalelor și în tot felul de aiureli New Age. Mă rog. Nimeni nu-i perfect, cum suna o replică dintr-un vechi film, nici măcar Mama Frumoasă Perfectă. Păcat de Tom, am meditat. Avea să fie grozav de dezamăgit dacă va intra vreodată într-o conversație serioasă cu ea. Pe de altă parte însă, poate era mai bine așa. Dedusesem câteva dintre elementele esențiale ale existenței ei, dar încă mai eram curios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în care vagabondul vorbește pentru prima dată. Cuvintele sunt, poate, fără sens, dar sunetele ies în zbor din gura lui și m-am întrebat dacă secvența avea să trezească vreo vibrație înăuntrul lui Lucy, poate dându-i prilejul de a medita asupra sensului tăcerii ei inexplicabile. În cea mai bună dintre toate lumile posibile, m-am gândit că ar putea-o chiar scoate pentru totdeauna din tăcere. Până la cina de la Rocco’s, s-a purtat impecabil. Tot ce i-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]