4,697 matches
-
ecouri până în zilele noastre. De pildă, un cercetător contemporan ca Johannes Lohmann vorbește chiar despre "formele adevărului", specifice unei limbii, unei zone geografice și culturale etc. (cf. A. Dumitriu, Alétheia..., p. 18). 112 Ibid. 113 Apud A. Pleșu, Pitoresc și melancolie, p. 55. 114 E. Cioran, Pe culmile disperării, p. 7. 115 L. Blaga, Ființa istorică, pp. 217-218. BIBLIOGRAFIE Literatură primară Wilhelm Dilthey, Einleitung in die Geisteswissenschaften, Leipzig/Berlin, (ed. I: 1883), 1922. Idem, Entstehung der Hermeneutik, 1900. Idem, Trăire și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin comportamentul și replicile unor personaje cum ar fi Dionis, Toma Nour ("un erou marcat de complexul demonic"); Cezara ("androgin bisexual"), Angelo ("nume bisexual"). Simptome de catatonie (schizofrenie, pendulare între extreme) și de schimbare a eului găsește C. Vlad în "Melancolie", "Rugaciunea unui dac" ș.a. Autorul cărții îl bănuie pe psihanalist de întunecare a rațiunii, drept care respinge dur pretențioasele elucubrații și născociri despre "reflexul complexelor infantile asupra operei eminesciene". Chiar dacă psihanalistul C. Vlad a fost încurajat în intreprinderea sa, precizează circumspect
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Mortua est, Luceafărul, Împărat și proletar, Epigonii, Egipetul, Scrisorile, Venere și Madonă ș.a. Un procedeu original de analiză, lansat de autor, este cel al lecturii înlănțuite a poemelor, menite să depisteze în curgerea poveștii continue pragurile teoretice, conceptele tip singurătate, melancolie, despărțire, odă, cugetarea sacră ș.a.m.d., mitologeme circulante ale unei arte poetice unice ce informează întreaga operă în versuri. Despre nucleul maiorescian, ediția princeps "Poesii" de Mihai Eminescu (Editura Librăriei Socec I. C. București, 1883/1884), urmată de încă 11
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lungul a șapte capitole dense de lecturi up to date și hermeneutică aplicată la variile stadii de viață și scrieri ale moralistului din Rășinari, cum ar fi "Psihanaliza ca hermeneutică a textului", "Cioran și Volutele romanului său familial", "Sarcasm și melancolie în râsul lui Emil Cioran", "Un antisemit atipic", "Pattern-ul românesc sau panorama extremismelor" ș.a.m.d. Pe urma unor celebre eseuri cum ar fi cel al lui Sigmund Freud despre Leonardo, a lui Jaspers despre Hölderlin, încă tânărul autor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
colaboraționiști din țară, de prieteni sau binefăcători parisieni. Despre marele dipărut, portretistul performant nu ezită să scrie că a avut, cunoscându-l, "revelația geniului" dar și a omului ce pendula, lucru vizibil și în ultimul volum "La Quête intermittente", între melancolie și spaimă: "Era deci mai degrabă un taciturn, cu o infinită tristețe în priviri (...) ființa sa a scris pagini extraordinare despre care eu nu pot decât să confirm că semănau cu el; cu domnul acela micuț, puțin rotofei, cu figură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
curând asupra omului Cornel Mihai Ionescu, superconștient de valoarea sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă nu aparținea acestei lumi. Începând de prin 1973, l-am reîntâlnit pe C. M
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul de instinctele trupului și inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în melancolia sa mortală de înger rebel. Abolirea spațiului și timpului obiectiv printr-un act de voință, proiecție și intuiție lăuntrică, subiectivă, este nu numai prologul teoretic al nuvelei, idealiste în esența ei, ci și un modus operandi al eroului eminescian într-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
noi, fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și liniștea dimprejur au pus o stavilă neliniștilor, sunt detașat de relitate, ca și cînd bătrîn m-aș gîndi la întîmplări vechi, cu melancolie, dar fără zbucium" s.n.(1) Ca și cînd n-ar fi viața-mi..., topos eminescian strecurat o dată cu...titlul poemului. Golul de viață dimprejur, cerc necesar introspecției, apare ca impus de un ritual. Proustian, s-ar spune, aducînd cu retragerea între
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poet. În viziunea artistului, arta în care se împerechează "slova de foc și slova făurită" a rezultat din scânteia geniului și din talentul de meșteșugar al poetului. Mitologia argheziană face trimiteri la: foc, zare, cântec, dar și la cămin, ore (Melancolie), iubirea ca un cântec magic (Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
realizările și împlinirile sale (De ce-aș fi trist); b. Poezia socială: angajare socială de participare la transformarea naturii și a omului însuși (Rugă de seară, Testament, Belșug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cântare omului, 1907-Peizaje); c. Poezia erotică sub influență eminesciană (Melancolie, Toamna, Despărțire, Creion, volumul Versuri de seară). Se conturează două atitudini: 1. reticență, amânare a clipei erotice (Melancolie, Creion); 2. împlinirea erotică urmărită și exprimată în ambianța universului casnic, unde femeia devine stăpâna acestui univers (Mireasa, Căsnicie, Mirele); d. Poezia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii și a omului însuși (Rugă de seară, Testament, Belșug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cântare omului, 1907-Peizaje); c. Poezia erotică sub influență eminesciană (Melancolie, Toamna, Despărțire, Creion, volumul Versuri de seară). Se conturează două atitudini: 1. reticență, amânare a clipei erotice (Melancolie, Creion); 2. împlinirea erotică urmărită și exprimată în ambianța universului casnic, unde femeia devine stăpâna acestui univers (Mireasa, Căsnicie, Mirele); d. Poezia jocului, a boabei și a fărâmei descrie universul mărunt al viețuitoarelor: gâze minuscule, felurite păsări, patrupede casnice. Poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare față de om; 4. Însetat de absolut, poetul îl caută pe Dumnezeu; 5. Poetul este dezamăgit spiritual de Divinitate, se simte părăsit. III Poezia iubirii 1. Iubirea este un sentiment protector, dus până la extazul familiar (Melancolie, Cântare, Creion); 2. Iubirea este starea spirituală a îngemănării celor ce se iubesc (Psalmul de taină) 3. Iubita (soția) este stăpâna universului casnic (Mireasa, Căsnicie). IV Poezia socială 1. Ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești; 2. Lumea mahalalei citadine, a pungașilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rece, dezolant, toamna e mohorîtă, tuberculoșii sunt melancolici, decorul e macabru (Nervi de toamnă), toamna și iarna se amestecă, singurătatea e apăsătoare, târgul pare un cimitir, zăpada acoperă totul (Decembre). Primăvara e tristă: "o nouă primăvară pe vechile dureri", provoacă melancolia (Nervi de primăvară). Vara este atinsă de arșiță, materia se descompune, iubirea este perisabilă, și începe să fie evident gustul pentru satanic. Fiind un inadaptat, Bacovia manifestă aversiune față de societate și își "mobilează" universul poetic, mai totdeauna, cu fecioare tuberculoase
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
agresive: Toarnă pe covoare parfumuri tari/ Adu raze pe tine să le pun/ Sunt câțiva morți în oraș, iubito,/ Și-ncet cadavrele se descompun" (Cuptor); 13. Inadaptabilul: a. Un intelectual sărac, visător, solitar, introvertit; b. Inadaptatul pasiv, care cade în melancolie iremediabilă (Matei Călinescu). Mediul acestui inadaptabil este orașul de provincie cu case în dărâmare, sau mahalaua capitalei, unde sufletul este terorizat de apăsări depresive: "Te pierzi în golul singurărății/ O, suflet, mereu de lume fugar". Plumb Poemul Plumb, care deschide
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pierzi în golul singurărății/ O, suflet, mereu de lume fugar". Plumb Poemul Plumb, care deschide volumul cu același nume, a fost considerat un "poem saturnian" deoarece asociază planeta Saturn cu plumbul ca metal; poemele saturniste au la bază sentimentul de melancolie. Alcătuită din două catrene simetrice, poezia valorifică motivul morții, sugerat de cavou (casa, orașul, trupul), "sicrie de plumb", "funerar vestmânt". În cele două strofe simetrice răbufnesc melodii stranii, interiorizate, obsedante, într-un ton elegiac dat de iamb, rima masculină, cuvântul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interiorizează această materie, prin contemplație și o transformă în cântec. Prin construcția metaforică "lauda grădinii de îngeri" se sugerează suprapunerea dintre materie și spirit: "grădina" imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie, construcțiile eliptice conferă mister ("Cimpoiul veșted luncii"), verbul "răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
povești, O, rămâi..., Călin (file din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de imaginea optimistă a iubirii (Dorința, Lacul, Floare albastră, Sara pe deal, Crăiasa din povești). A doua etapă se caracterizează prin pesimism, melancolie, dezamăgiri în dragoste, în sonete care îmbină clasicismul cu romantismul: Afară-i toamnă..., Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul. Natura are două ipostaze: natura terestră și natura cosmică. Natura terestră reprezintă un spațiu al iubirii (Dorința) sau un spațiu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ce te legeni, Memento mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui dac, Sărmanul Dionis. Cosmogonia eminesciană este strâns legată de această temă. Influențat de ideile din Rig-Veda, din miturile grecești și creștine, de filosofia lui Kant și Schopenhauer, poetul a configurat haosul, geneza și moartea universală, în Scrisoarea I.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spațiu erotic), idei indice (Mahabharata, Rig-Veda), idei religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului românesc (Dintre sute de catarge, Melancolie). În scrierile sale a fost influențat de marii romantici europeni. De la Novalis a preluat motivul "florii albastre" (femeia ideală, poezia, absolutul, puritatea, candoarea, gingășia), de la Victor Hugo s-a inspirat în exprimarea prăbușirii lumilor. A mai preluat: mitul de la Holderlin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
istoria în diferite feluri: panoramă a deșertăciunilor (Memento mori), mister al etnogenezei (Decebal, Strigoii), spațiu al pasiunilor grele (Gruie Sânger), timp de manifestare a geniului politic (Scrisoarea III), succesiune de civilizații și societăți. E o viziune a "romanticilor roși de melancolii" (G. Călinescu), care au ilustrat răul în lume, în tablouri sociogonice, au reliefat condiția nefericită a geniului (Scrisorile, Luceafărul, Glossa), meditația patriotică (Scrisoarea III), natura și dragostea care se împlinesc într-o adâncă autohtonizare. Natura eminescinaă are două dimensiuni: terestră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii cu starea de suflet, în această construcție romantică, armonioasă. În peisajul unei naturi ocrotitoare se desfășoară dorul, aspirația spre idealul erotic; un cadru mioritic melancolic, un tablou rustic la începutul nopții. Titlul poeziei trimite la plaiul mioritic, surprins în melancolia serii, iar tema o constituie aspirația poetului pentru o dragoste ideală, ridicată la nivel cosmic, universal, precizându-se timpul și spațiul: "sara", "pe deal". Poezia este alcătuită din șase strofe; primele patru cuprind elemente de pastel, iar ultimele două se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-n cale". Personificarea buciumului și a apelor sugerează armonia naturii cu sentimentele poetului, așteptarea, dorul de iubire. Un simbol expresiv este salcâmul, martorul unei posibile iubiri terestre, care capătă valențe cosmice, tinzând spre un sentiment total. În primele strofe distingem melancolia serii, farmecul dureros al așteptării, acompaniat de murmurul fluierelor, luna proiectându-și razele asupra fetei care "caută-n frunza cea rară". În acest pasaj liric, elementele simbolice ale cosmosului sunt în relație cu ochii iubitei, întrucât apar atributele "sfântă" și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
absolut în iubire; epitetul apreciativ "vechi" are o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înalt. Salcâmul este un simbol al statorniciei existenței, în general, dar și al statorniciei sentimentului erotic. În dorința de a prelungi clipa în eternitate, îndrăgostiții vor evada din real în oniric ("vom adormi"). Interjecția din final aduce o notă de melancolie semnificând fericirea trecătoare. Din inventarul figurilor de stil se rețin personificările ("buciumul sună cu jale", "apele plâng"), metaforele ("stelele nasc umezi"), comparațiile ("sufletul meu arde-n iubire ca para"), epitetele ("luna... sfântă și clară"). La nivel fonetic remarcăm muzicalitatea vocalelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]