4,671 matches
-
5 % din doza marcată radioactiv a fost recuperată , calea urinară ( 81, 3 ± 11, 1 % ) reprezentînd principala cale de excreție comparativ cu materiile fecale ( 10, 1 ± 1, 5 % ) . Mai mult de 80 % din radioactivitatea din urină a fost determinată de glucuronoconjugații metaboliților hidroxilați . Astfel , calea de metabolizare prin intermediul citocromului P450 , glucuronoconjugarea și excreția urinară a metaboliților glucuronoconjugați , reprezintă principala cale de biotransformare și de eliminare a nevirapinei la om . Numai o mică fracțiune ( < 5 % ) din radioactivitatea urinară ( reprezentând < 3 % din
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
reprezentînd principala cale de excreție comparativ cu materiile fecale ( 10, 1 ± 1, 5 % ) . Mai mult de 80 % din radioactivitatea din urină a fost determinată de glucuronoconjugații metaboliților hidroxilați . Astfel , calea de metabolizare prin intermediul citocromului P450 , glucuronoconjugarea și excreția urinară a metaboliților glucuronoconjugați , reprezintă principala cale de biotransformare și de eliminare a nevirapinei la om . Numai o mică fracțiune ( < 5 % ) din radioactivitatea urinară ( reprezentând < 3 % din doza totală ) a fost formată din substanța inițială ; prin urmare , excreția renală joacă un
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
47 determinat modificări semnificative ale farmacocineticii nevirapinei . Totuși , subiecții cu ESRD necesitînd dializă au prezentat o reducere de 43, 5 % a ASC a nevirapinei după o perioadă de expunere de o săptămână . De asemenea , au fost determinate acumulări de hidroxi- metaboliți ai nevirapinei în plasmă . Aceste rezultate sugerează că suplimentarea tratamentului cu VIRAMUNE cu 200 mg în plus după fiecare dializă ar ajuta la compensarea efectelor dializei asupra clearance- ului nevirapinei . Altfel , pacienți cu CLcr ≥ 20 ml/ min nu necesită o
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
ori pe zi , cu cel puțin 6 săptămâni înainte de testarea farmacocinetică , cu o durată medie a tratamentului de 3, 4 ani . În acest studiu , nu au apărut modificări în ceea ce privește profilul farmacocinetic după doze repetate al nevirapinei și al celor cinci metaboliți oxidativi . Cu toate acestea , aproximativ 15 % dintre acești pacienți cu fibroză hepatică au concentrațiile minime ale nevirapinei peste 9000 ng/ ml ( de 2 ori mai mare decât media uzuală a concentrației minime ) . Pacienții cu insuficiență hepatică trebuie monitorizați cu atenție
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
glucagon de către PGL- 1 . Atât pentru PGL- 1 cât și pentru PIG , stimularea eliberării de insulină este intensificată atunci când glucoza crește peste concentrațiile normale . În plus , PGL- 1 nu afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie . 7 hormonii endogeni în metaboliți inactivi . Sitagliptin împiedică hidroliza hormonilor endogeni de către DPP- 4 , crescând astfel concentrațiile plasmatice ale formelor active de PGL- 1 și PIG . Prin creșterea valorilor hormonilor endogeni activi , sitagliptin crește eliberarea de insulină și scade valorile de glucagon , într- un mod
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
principal nemodificat prin urină , iar metabolizarea este minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP- 4 plasmatic manifestată de sitagliptin . Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP- 4 plasmatic manifestată de sitagliptin . Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
glucagon de către PGL- 1 . Atât pentru PGL- 1 cât și pentru PIG , stimularea eliberării de insulină este intensificată atunci când glucoza crește peste concentrațiile normale . În plus , PGL- 1 nu afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie . 19 hormonii endogeni în metaboliți inactivi . Sitagliptin împiedică hidroliza hormonilor endogeni de către DPP- 4 , crescând astfel concentrațiile plasmatice ale formelor active de PGL- 1 și PIG . Prin creșterea valorilor hormonilor endogeni activi , sitagliptin crește eliberarea de insulină și scade valorile de glucagon , într- un mod
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
principal nemodificat prin urină , iar metabolizarea este minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP- 4 plasmatic manifestată de sitagliptin . Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP- 4 plasmatic manifestată de sitagliptin . Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
glucagon de către PGL- 1 . Atât pentru PGL- 1 cât și pentru PIG , stimularea eliberării de insulină este intensificată atunci când glucoza crește peste concentrațiile normale . În plus , PGL- 1 nu afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie . 31 hormonii endogeni în metaboliți inactivi . Sitagliptin împiedică hidroliza hormonilor endogeni de către DPP- 4 , crescând astfel concentrațiile plasmatice ale formelor active de PGL- 1 și PIG . Prin creșterea valorilor hormonilor endogeni activi , sitagliptin crește eliberarea de insulină și scade valorile de glucagon , într- un mod
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
principal nemodificat prin urină , iar metabolizarea este minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP- 4 plasmatic manifestată de sitagliptin . Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP- 4 plasmatic manifestată de sitagliptin . Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
care utilizează fenitoină concomitent cu Xeloda trebuie monitorizați regulat pentru evidențierea concentrațiilor plasmatice crescute de fenitoină . Acid folinic : un studiu asupra asocierii Xeloda cu acid folinic arată că acidul folinic nu are un efect major asupra farmacocineticii Xeloda și a metaboliților săi . Totuși , acidul folinic are efect asupra farmacodinamiei Xeloda și toxicitatea ei poate fi amplificată de acidul folinic : doza maximă tolerată ( DMT ) de Xeloda administrată în monoterapie în cadrul schemei de tratament intermitent este de 3000 mg/ m pe zi , în timp ce
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
este brivudina , și începutul terapiei cu Xeloda . Antiacide : a fost studiat efectul antiacidelor care conțin hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu asupra farmacocineticii capecitabinei . S- a observat o mică creștere a concentrației plasmatice a capecitabinei și a unuia dintre metaboliți ( 5 ’ - DFCR ) ; nu a existat nici un efect asupra celor 3 metaboliți majori ( 5 ’ - DFUR , 5- FU și FBAL ) . Alopurinol : s- au observat interacțiuni ale 5- FU cu alopurinol , cu o posibilă descreștere a eficacității 5 - FU . Trebuie evitată utilizarea concomitentă
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
efectul antiacidelor care conțin hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu asupra farmacocineticii capecitabinei . S- a observat o mică creștere a concentrației plasmatice a capecitabinei și a unuia dintre metaboliți ( 5 ’ - DFCR ) ; nu a existat nici un efect asupra celor 3 metaboliți majori ( 5 ’ - DFUR , 5- FU și FBAL ) . Alopurinol : s- au observat interacțiuni ale 5- FU cu alopurinol , cu o posibilă descreștere a eficacității 5 - FU . Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Xeloda și alopurinol . 8 Interferon alfa : în asociere cu interferon
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
de Xeloda este de 2000 mg/ m pe zi , utilizând , fie schema continuă , fie administrarea zilnică , de luni până vineri , în cursul unui ciclu de 6 săptămâni de radioterapie . Oxaliplatin : nu apar diferențe semnificative clinic privind expunerea la capecitabină sau metaboliții săi , la săruri de platină libere sau săruri de platină totale , când capecitabina este administrată în asociere cu oxaliplatin sau în asociere cu oxaliplatin și bevacizumab . Bevacizumab : nu există efecte semnificative clinic ale bevacizumab asupra parametrilor farmacocinetici ai capecitabinei sau
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
la săruri de platină libere sau săruri de platină totale , când capecitabina este administrată în asociere cu oxaliplatin sau în asociere cu oxaliplatin și bevacizumab . Bevacizumab : nu există efecte semnificative clinic ale bevacizumab asupra parametrilor farmacocinetici ai capecitabinei sau ai metaboliților săi în prezența oxaliplatin . Interacțiunea cu alimente : În toate studiile clinice , pacienții au fost instruiți să ia Xeloda într- un interval de 30 minute după masă . Pentru că datele de siguranță și eficacitate actuale se bazează pe administrarea cu alimente , se
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
rămâne gravidă în timpul tratamentului cu Xeloda , trebuie să i se explice riscul potențial pentru făt . Nu se cunoaște dacă Xeloda se excretă în laptele matern . La femelele de șoarece s- au găsit în lapte cantități mari de capecitabină și de metaboliți ai acesteia . Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Xeloda . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Xeloda are o influența minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
au fost similari . ASC pentru 5- FU a fost cu 30- 35 % mai mare în ziua a 14- a . Reducerea dozei de capecitabină determină scăderea expunerii sistemice la 5- FU mai mult decât proporțional cu doza , datorită farmacocineticii neliniare a metabolitului activ . Absorbție : după administrare orală , capecitabina este absorbită rapid și în proporție mare , după care urmează transformarea în proporție mare în metaboliți , 5 ’ - DFCR și 5 ’ - DFUR . Administrarea cu alimente scade viteza de absorbție a capecitabinei , dar cu consecințe minore
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
capecitabină determină scăderea expunerii sistemice la 5- FU mai mult decât proporțional cu doza , datorită farmacocineticii neliniare a metabolitului activ . Absorbție : după administrare orală , capecitabina este absorbită rapid și în proporție mare , după care urmează transformarea în proporție mare în metaboliți , 5 ’ - DFCR și 5 ’ - DFUR . Administrarea cu alimente scade viteza de absorbție a capecitabinei , dar cu consecințe minore asupra ASC a 5 ’ - DFUR și a metabolitului următor , 5- FU . La doza de 1250 mg/ m în ziua a 14- a
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
absorbită rapid și în proporție mare , după care urmează transformarea în proporție mare în metaboliți , 5 ’ - DFCR și 5 ’ - DFUR . Administrarea cu alimente scade viteza de absorbție a capecitabinei , dar cu consecințe minore asupra ASC a 5 ’ - DFUR și a metabolitului următor , 5- FU . La doza de 1250 mg/ m în ziua a 14- a , administrată după ingerarea de alimente , concentrațiile plasmatice maxime ( Cmax exprimate în µg/ ml ) ale capecitabinei , 5 ’ - DFCR , 5 ’ - DFUR , 5- FU și FBAL au fost de
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
în tumora colorectală primară , decât în țesutul normal adiacent . Studii imunohistochimice au arătat că timidin fosforilaza este localizată în mare parte în celulele stromale ale tumorii . 5- FU este catabolizat , în continuare , pe calea dihidropirimidin dehidrogenazei ( DPD ) , cu formarea unui metabolit mult mai puțin toxic : dihidro- 5- fluorouracil ( H2FU ) . Dihidropirimidinaza scindează inelul pirimidinic la acid 5- fluoro- ureidopropionic ( FUPA ) . În final , β- ureido- propionaza scindează FUPA la α- fluoro- β- alanină ( FBAL ) , care este eliminată pe cale urinară . Activitatea dihidropirimidin dehidrogenazei ( DPD
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
la creșterea toxicității capecitabinei ( vezi pct . Eliminare : timpul de înjumătățire plasmatica ( t/ 2 exprimat în ore ) al capecitabinei , 5 ’ - DFCR , 5 ’ - DFUR , 5- FU și FBAL este 0, 85 ; 1, 11 ; 0, 66 ; 0, 76 și 3, 23 . Capecitabina și metaboliților săi sunt excretați predominant în urină ; 95, 5 % din doza de capecitabină administrată se regăsește în urină . Eliminarea prin materiile fecale este minimă ( 2, 6 % ) . Metabolitul cel mai important excretat în urină este FBAL , care reprezintă 57 % din doza administrată
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]
-
este 0, 85 ; 1, 11 ; 0, 66 ; 0, 76 și 3, 23 . Capecitabina și metaboliților săi sunt excretați predominant în urină ; 95, 5 % din doza de capecitabină administrată se regăsește în urină . Eliminarea prin materiile fecale este minimă ( 2, 6 % ) . Metabolitul cel mai important excretat în urină este FBAL , care reprezintă 57 % din doza administrată . Terapia asociată : Studiile de fază I care evaluează efectul Xeloda asupra farmacocineticii docetaxel sau paclitaxel și invers nu au arătat nici un efect al Xeloda asupra farmacocineticii
Ro_1181 () [Corola-website/Science/291939_a_293268]