KorAP: Find »[drukola/base=micuț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...194 >

4,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

teme, copilul e la poartă Nu te teme, va trăi și te va preamări Nu te teme, mâinile moașei știu ce fac Nu te teme, pământul e sub tine Nu te teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Innei îi plăcea farte mult acest cântec, mai ales când femeile din casă cântau pe voci, dând vrăjii putere și mai mare. Era încântată că ajunsese să învețe ceva cu asemenea putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
am găsit unul pe altul. N-am țipat când m-a pătruns pentru că, deși era foarte tânăr, iubitul meu nu se grăbea. După aceea, când Shalem stătea nemișcat, a văzut că obrajii îmi erau umezi și a zis: - O, nevastă micuță, să nu mă mai lași să te rănesc niciodată. Dar i-am spus că în lacrimile mele nu era nimic dureros. Erau primele lacrimi de fericire din viața mea. - Gustă-le, i-am spus mult-iubitului meu și el a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
întrebat de asemenea despre Lea și Rahela și i-a spus Bilhei să nu cumva să plece fără daruri pentru familia nurorii ei. Și apoi Re-nefer însăși a adus-o la mine. Îmbrățișarea mea a ridicat-o pe sus pe micuța mea mătușă și i-am acoperit obrajii cu mii de sărutări. - Strălucești, a zis ea, când și-a revenit și mi-a luat mâinile în ale ei. Ești fericită. A zâmbit. - E minunat că ai găsit atâta fericire. O să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
dulciuri și orice bunătăți mai vor ei. Stai liniștită, o să supraviețuiască. - O s-o facă omul meu de strajă. Nehesi a mai dat o mulțime de piei la o parte. Eu o să mă ocup de durere și tu o să mă ajuți, micuță moașă. A tot trăncănit despre cât de ușor o să fie și apoi mi-a șoptit, cu un surâs atoateștiutor: - Știi că membrul bărbaților e mult mai frumos fără cămașă? Dar mie nu mi se părea nimic amuzant în toată povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
trimis la o pășune îndepărtată, acolo unde el n-a mai putut să-l protejeze pe Iosif. Iacob a lovit-o pe Bilha peste față și i-a rupt dinții. După asta, ea a început să dispară. Cea mai dulce, micuța mamă, s-a făcut și mai slabă și mai mică și mai tăcută și mai atentă. N-a mai gătit, doar a tors, iar firul ei era mai subțire decât orice fir tors vreodată de o femeie, ca un fir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de pași. A dispărut pur și simplu, iar Iacob nu i-a mai rostit numele niciodată. Zilpa a murit de febră în noaptea în care Iacob a distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
licoare galbenă care mi-a pătat limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
nici dacă mai trăiesc. M-am înfiorat de singurătate. Herya m-a văzut tremurând și, luându-mă de mână, m-a dus prin vestibul înspre ușa de la intrare. Ne-am oprit la nișa din perete și a luat pentru mine micuța zeiță. Era un hipopotam care stătea pe picioarele de dinapoi, cu o burtă enormă și o gură imensă, zâmbind. - Taweret, a zis ea, mângâind figurina de lut și apoi ducând mâna la pântecul meu. M-am încruntat. Ea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și l-am luat în brațe. Așa cum nimeni nu te pregătește cu adevărat pentru momentul nașterii, tot la fel nimeni nu-ți poate spune cum e când îți vezi primul copil. I-am studiat fața, degetele, pliurile de la picioarele lui micuțe și parcă fără oase, spiralele urechiușelor, sfârcurile micuțe de pe piept. Mi-am ținut respirația când a oftat, am râs când a căscat, m-am minunat când m-a strâns de deget. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
nu te pregătește cu adevărat pentru momentul nașterii, tot la fel nimeni nu-ți poate spune cum e când îți vezi primul copil. I-am studiat fața, degetele, pliurile de la picioarele lui micuțe și parcă fără oase, spiralele urechiușelor, sfârcurile micuțe de pe piept. Mi-am ținut respirația când a oftat, am râs când a căscat, m-am minunat când m-a strâns de deget. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el. Ar trebui să existe un cântec pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
contopit. La începutul celei de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini de parcă era un evantai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
teme, copilul e la poartă Nu te teme, va trăi și te va preamări Nu te teme, mâinile moașei știu ce fac Nu te teme, pământul e sub tine Nu te teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Meryt cânta și ea când ajungeam la cuvintele „Nu te teme”, pentru că simțea puterea sunetelor fără să știe ce înseamnă. Când am cântat a treia oară, deja toate femeile cântau „Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a înflorit la auzul acestor vorbe, iar fiul a dat din cap cu mândrie. Copiii se holbau la mine, pentru că nu mai văzuseră niciodată o femeie așa de înaltă sau o față așa de evident străină. Se țineau departe, cu excepția micuțului paznic, care se urcase la mine în brațe și rămăsese acolo, cu degetul în gură. Greutatea unui copil la pieptul meu mi-a amintit de dulceața zilelor când îl țineam așa pe Re-mose. Uitând de mine, am oftat așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fost în anii lungi de dinainte de venirea pe lume a lui Iosif. Fața femei s-a schimonosit de durere și disperare. - O, draga mea, am zis, rușinată. Am vorbit înainte să știu ce înseamnă asta pentru tine. Nu te teme, micuță mamă. Acest băiat va fi bine. Ochii i s-au mărit de frică și speranță, iar gura i s-a deschis larg. - Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel? Și acesta va muri la fel ca ceilalți. Zeii mă urăsc. Amărăciunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Sunt deja bunică? - Nu, a zis Re-mose. Munca mă ține prea ocupat ca să-mi fac o familie, a zis el, cu un gest mic de lehamite. Poate că într-o zi se va îmbunătăți situația și o să-ți dăruiesc niște micuți pe care să-i legeni pe genunchi. Dar asta nu era altceva decât conversație politicoasă, care plutea în aer și mirosea a fals. Prăpastia dintre noi era prea mare pentru asemenea familiarități. Dacă și când aș fi devenit bunică, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
s-au calmat, mi-am dat seama că eram prea slăbită ca să stau în picioare. O femeie pe nume Shery fusese trimisă să aibă grijă de mine. Am rămas cu gura căscată când s-a prezentat, pentru că numele ei însemna „micuță” și era aplicat straniu celei mai grase femei pe care o văzusem vreodată. Shery a șters mirosul acru de pe corpul meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
teme, copilul e la poartă Nu te teme, va trăi și te va preamări Nu te teme, mâinile moașei știu ce fac Nu te teme, pământul e sub tine Nu te teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Meryt s-a relaxat și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

cu spatele la marginea falezei. - Nu ne cunoaștem, Însă Gildas mi-a vorbit mult de dumneata... Mă numesc Patrick Ryan. SÎnt... Cuvintele i se opriră pe buze cînd Marie se Întoarse cu fața spre el. Privirea aceea verde Înecată de durere, bărbia micuță pe care o Înălța curajoasă, fără să izbutească s-o Împiedice să tremure... Preț de o fracțiune de secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar se scutură ca să alunge fragila fantezie și Își Încheie fraza : „Îmi pare rău“. Rostită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pescarii de pe Mary Morgan care se Întorceau În sfîrșit acasă. Lucas dădu drumul unui rîs scurt, sarcastic. Marie preferă să nu-i dea atenție și trecu mai departe, la o machetă mare care reproducea monoliții de la Ty Kern. Niște personaje micuțe și naiv reprezentate Întruchipau șase oameni supuși la suplicii pe menhirii Însîngerați. Pe un ton neutru, ea explică modul În care femeile de pe insulă Îi răstigniseră pe jefuitori ca să-i pedepsească pentru scufundarea vasului Mary Morgan și uciderea bărbaților lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
beat la rîndul lui, ieși din cameră. Sticla goală pe care o ținea În mînă nu fusese suficientă pentru a-i potoli grija care-l frămînta În legătură cu fiul lui. Trecu În birou și se opri brusc În mijlocul Încăperii. Sub lumina micuței lămpi de pe masa lui de lucru, o pată albă Îi atrase privirea. Avu dintr-odată o expresie de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mereu Îndărăt pentru a putea integra totul. Frica, doliul, moartea, chiar și dragostea o năpădiseră rînd pe rînd, iar emoțiile astea extreme Încă o stăpîneau, făcînd să dispară realitatea clipei. Un zgomot o făcu să revină la realitate: un obiect micuț tocmai căzuse cu un clinchet limpede pe dalele băii. Își aminti În secunda următoare că era briceagul pe care-l recuperase În grabă. Îl ridică, Îl Întoarse Între degete și abia atunci Își dădu seama că tremura de frig. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie, te implor. Avu atunci un gînd pentru Ryan, pentru ceea ce el Îi spusese exact Înainte ca totul să sară În aer. Își dăduse viața pentru ea. Avea o datorie față de el. Adresă un zîmbet de regret fraților ei și micuțului Nico, a cărui siluetă se micșora și, fără tragere de inimă, făcu totuși cale-ntoarsă. Lucas simți că-i țîșnește inima din piept văzînd cum i se contractă trăsăturile feței atunci cînd Începu să tușească pentru a elimina apa de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
micului Pierric. Am izbutit să scot copilul din scutece și să i-l iau. - De ce nu ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi că aveam cu ce să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni, de moartea mamei micuțului... Iar eu... Jeanne lăsă capul În jos, Își făcu semnul crucii și continuă Într-un murmur care În mod vizibl o costa scump: - L-am abandonat chiar În dimineața aceea, la Brest... Pe treptele bisericii Saint-Séverin. Mereu m-am Întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
făcu semnul crucii și continuă Într-un murmur care În mod vizibl o costa scump: - L-am abandonat chiar În dimineața aceea, la Brest... Pe treptele bisericii Saint-Séverin. Mereu m-am Întrebat ce s-o fi Întîmplat cu el, bietul micuț, și acum Îmi pare rău... Trag nădejde că a fost adoptat. Ridică obrazul spre Lucas, pentru prima oară Îi arăta starea ei de emoție, avea lacrimi În ochi. - Spune-i Mariei să nu mă judece... Mai tîrziu o să-i pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

fericită; dar nu știa nimic precis despre el; era destul de tulburător. Într-o scrisoare către Journal de Mickey, o cititoare de vârsta ei Împărtășea aceeași tulburare. Răspunsul se voia liniștitor și se Încheia cu aceste cuvinte: „Nu-ți face griji, micuță Coralie, vei ști să-l recunoști.” Au Început să se Întâlnească făcându-și Împreună temele de germană. Michel locuia peste drum, la mai puțin de cincizeci de metri. Din ce În ce mai des, Își petreceau Împreună joile și duminicile; Michel venea după-amiază, imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]