3,438 matches
-
a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
tranzitivității. În postură de eseist, Ț. mixează structura de curs universitar, speculația riscantă și tonul de popularizare. A scris și numeroase studii de istorie a României, care abordează cu precădere intervalul 1918-1920. SCRIERI: Semnul mișcării, pref. Al. Andrițoiu, București, 1986; Miresmele fulgerului, București, 1988; Naufragiu în limita bunului simț, Oradea, 1991; Poverile din oglindă, Oradea, 1992; Trup rătăcind printre părți de vorbire, Oradea, 1994; Oasele minții, Oradea, 1995; Îndreptățit la căderea în gol, Timișoara, 1996; Noaptea esențială - La Nuit essentielle, ed.
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
intelectual, Iași, 2001; De la preistorie la Evul Mediu, Deva, 2002; Ochiul din cer - The Eye Above, ed. bilingvă, tr. Olimpia Iacob, Iași, 2003; Spiritul lui Nicolaus Olahus, Oradea, 2003. Repere bibliografice: Radu Enescu, „Semnul mișcării”, F, 1986, 6; Aurel Martin, „Miresmele fulgerului”, „Viața militară”, 1988, 8; Al. Andrițoiu, Semnul și miresmele mișcării, RL, 1989, 8; Ion Simuț, O disperare atletică, RL, 1991, 32; Al. Cistelecan, Al treilea... naufragiu, LCF, 1992, 33; Ioan Moldovan, „Poverile din oglindă”, F, 1993, 4; Nicoleta Ghinea
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
Ochiul din cer - The Eye Above, ed. bilingvă, tr. Olimpia Iacob, Iași, 2003; Spiritul lui Nicolaus Olahus, Oradea, 2003. Repere bibliografice: Radu Enescu, „Semnul mișcării”, F, 1986, 6; Aurel Martin, „Miresmele fulgerului”, „Viața militară”, 1988, 8; Al. Andrițoiu, Semnul și miresmele mișcării, RL, 1989, 8; Ion Simuț, O disperare atletică, RL, 1991, 32; Al. Cistelecan, Al treilea... naufragiu, LCF, 1992, 33; Ioan Moldovan, „Poverile din oglindă”, F, 1993, 4; Nicoleta Ghinea, Plăcerea versificării, RL, 1993, 17; Anton Horvath, „Poverile din oglindă
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
vreo lună de la intrarea mea în Legiune am văzut pentru întâia oară pe Căpitan. Era o seară de sfârșit de primăvară în Bucureștii gălăgioși și grăbiți. Am plecat de la cămin într-o atmosferă plăcută de aer călduț și plină de miresme de flori de mai. Am ajuns în fața Hotelului Stănescu unde mai așteptau câțiva băieți. Un camarad ne-a condus până sus într-o cameră de la mansardă, unde în mijlocul celor vreo douăzeci de băieți ne-a primit, stând în picioare, Corneliu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
martie și august 1923, sub conducerea unui comitet. Revista are o orientare tradiționalistă, în articolul Revistele de provincie Grigore Veja subliniind faptul că dacă revistele de „centru” au fost mai ușor influențate de „manierele literare străine”, „provincia e mai aproape de mireasma gliei”. Se publică versuri de Enric Furtună, G. Ranetti, A. Mândru, G. Obreja, C. Crișan, proză de Cornelia Buzdugan și Petru V. Gâdei. Cronica literară este ținută de G. Ranetti. Alți colaboratori: Gh. Bujoreanu, M. Candrea, Virgil M. Duiculescu. D.B.
FREAMATUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287082_a_288411]
-
o scurtă revenire a autorităților române și de plecarea în exil a familiei îi prilejuiește naratorului, prin vocea învățătorului Goma, excursuri istorico-eseistice ce amintesc de plânsul cronicarului, pe fundalul cărora ultimul Crăciun basarabean, cu colindele, bradul înalt cât școala și miresmele de sobă încinsă și tămâie, apare ca o ultimă lumină pe o hartă înghițită treptat de întunericul istoriei. Meritul artistic deosebit al lui Goma constă în capacitatea sa de a surprinde momentele cele mai acute și intense ale criminalității sociale
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul literaturii, dar care, probabil, este figura viitorului: după teoreticianul literar ale cărui presupoziții sînt acum discreditate de observațiile epistemomlogice referitoare la sfîrșitul literaturii, după istoricul literar ale cărui alegații se evaporă În mireasma sfîrșitului istoriei ca dialectică spirituală escatologică, Compagnon se vede pus În situația de a-și putea asuma un singur rol: acela de arheolog al ideii de literatură: nu istoric, pentru că nu doar cel care consemnează ce s-a spus despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
printr-o insolită (și chiar suspectă în ochii unora) preferință pentru o sursă de inspirație mai puțin „centrală” și, implicit, printr-o anumită tonalitate atipică. Născut „din grâne, din fân, din cucuruz”, poetul începe a răspândi, încă din primele volume, „mireasma pământurilor sfinte” ale Câmpiei Transilvane și, odată cu ea, „behăitul turmei”, „mugetul de vite”, „cântecul de greieri”. Pământul și roadele sale, fauna domestică, munca plugarului ritmată în funcție de mișcările cosmice, sentimentul regăsirii de sine în universul țărănesc sunt constanta esențială, structurantă a
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
grădina luminoasă,/ Cea pe care un sânge crunt și radios o stropește!" Acest citat din Herodiada de Mallarmé dat de Mandiargues atrage atenția asupra caracterului însuși al actriței care nu numai că joacă Andromaca de Racine, dar amestecă și oarece miresme din Salomeea, desfășurând fastuosul alegoric al șarpelui pentru a ajunge la această viziune a "unui sex căscat și care arată spectatorului că labiile sale sunt date cu un roșu aprins ca cireașa ca și buzele strâmbate de o grimasă". Ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Muzica Un sunet cald, o notă muzicală E portativul, curcubeu multicolor, pe cerul stea ca o petală Gingașul ritm ce te-nconjoară, un fluturaș nebun cu pete roz în miez de primăvară Încep să cânt și parcă simt mireasma florilor de seară. Pe fața mea se-așterne-ncet o pătură de fericire Sub ochii mei stau atârnați mărunt câțiva stropi de iubire Un zâmbet larg, obrajii albi se văd sub pălărie Mă mângâie și mă atinge, e vântul ce madie. Simt
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92945]
-
tremurătoare, Reînvie firul de iarbă Într-un sărut universal. Bobul de rouă Îți trimite curcubeul spre azurul Din sufletul porumbelului Călător printre clipe. Spume violete de liliac S-au agățat în părul grădinii Ca o înfrățire a culorii Născută din miresme. Din când în când, Mai cade varul de lună, Într-o ploaie de argint Pentru basmul pomilor.
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92953]
-
în simțire. Păduri de trunchiuri și-au trântit deja pieptul de pământul glacial. Însă miezul meu a căpătat doar o juna furie. Doar un braț a căzut; flori de primăvară au căzut și ele, acoperându-l că pe-un mormânt de miresme. Oricât l-aș fi suspinat, un alt ram nu pare a răsari, umed și fragil, în scobitura văzduhului. Și cât timp ar fură... Cât timp greșit risipit și fără voința mea pierdut. Frunzele mele de aer se sfârșesc. Cand va
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
din proprie inițiativă la Moscova. A fost vesel și trist în același timp, înconjurat tot timpul de o mulțime de admiratori, de gruzinii din Moscova care tânjeau sublim după Tbilisi, și de alți intelectuali locali îndrăgostiți de Gruzia și de mireasma vinului de acolo băut fără opreliști. Două săptămâni Jenia a fost fericită, și pădurea deasă din amiaza vieții ei zbuciumate a prins culoare, martie a fost ca aprilie, cald și senin, de parcă s-ar fi aflat în orașul ăla îndepărtat
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
despre iubirea la țară: ,Tu vii pentru prima dată la carnaval,/ Nela. Șapte feciori au tras în sat cuțitul/ pentru tine. // Trupul tău e precum iarba, Nela: se răsucește/ în vînt, extrage din luturi și din roci, în/ foetajele cărnii, miresme, otrăvuri". Scene-scene, oameni betegi, păcătoși, care se prind într-o horă de iele. În fine, ultimul ciclu e parcă ecoul unor vorbe mai vechi, pisania unei biserici de-altă lege: noi sîntem văzători, și Dumnezeu e-un orb bătrîn, fiecare
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
epică și literatura tradițională, făcând legitimă ,numai poezia, în zona infinitei libertăți". Cu altă ocazie (p. 12-14), ca o consecință îndeobște cunoscută, vechiul roman (social, realist sau psihologic) este declarat dispărut și înlocuit de romanul-poem, ,în care tema trăiește eliptic: mireasma respirată noaptea ne scutește de viziunea plantei misterioase". Interesant este însă faptul că Ion Vinea sesizează criza timpurie a suprarealismului: , Pentru a sparge arhitecturile posibile și știute ale subiectului, s-a născocit, cam de pe la 1910, literatura în contrasens, nelogică și
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
sa la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul redundant, limitată la
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Alex. Ștefănescu Nu mă mai bucură, ca pe vremuri, venirea primăverii. Când iese soarele, strălucind optimist, când vântul devine prietenos și aduce mireasmă de sâmbure de măr strivit între dinți, când simt efluviul de viață urcând în toate capilarele existenței, eu mă gândesc, posomorât, că în România, odată cu încălzirea vremii, crește automat numărul de infracțiuni. Undeva, în cer, cineva întoarce butonul unui potențiometru
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele și duhorile ei. În care ambient, ironia este cu necesitate prezentă, iar când un poem se intitulează „Amuzant”, va fi ca un maxilar „care politicos cere voie să stea la locul său”, ca un creier pipernicit „care vrea să-și
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
E ZIUA TEIULUI Bătrânul tei în fiecare an ne așteaptă S-adie în mireasma lui îmbietoare Un rai al florilor ce se deșteaptă E pentru toți o zi de sărbătoare. fără de glas, Cu plecăciune azi ne închinăm. El pe pământ parcă a rămas Pe Eminescu în veci să-l venerăm. Și-n liniștea nopții
E ziua teiului. In: Curierul „Ginta latină” by Sofia Pârjol () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2332]
-
o dăruiască necondiționat întregii lumi. Georgiana, limpezimea apei de izvor care i se oglindește în ochi. Adina cea mare, are în glas gingășia razei de lună și în ochi misterul feminin. Adina cea mică, zâmbet și încredere. Dana, frumusețea și mireasma florilor. Claudia, liniștea, răcoarea și pacea pădurii. Ancuța, bucuria și rodul pământului. Alina, răcoarea vântului pe timp de vară. Amira, grația. Ana-Maria, glasul frumos al neamului românesc. Luminița, căldura și lumina. Livia, sensibilitatea. Iren, echilibru și armonie. Neta, deschiderea inimii
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
autosacralizează și sacralizează și spațiul în care ne aflăm toți participanții. Rând pe rând ele se prezintă cu numele, caracteristicile și binecuvântările pe care ni le oferă. Primim binețe și bucurii de nenumărate feluri ca, iubire, abundență și belșug, lumină, mireasma florilor, pace în suflet, răcoarea pădurii, succes în viață, armonie și multe altele. Întreaga manifestare desfășurată în preajma focul sacru dacic este nu numai o autosacralizare a zânelor prin intermediul focului lui Zamolxe, dar și un proces cathartic de purificare a tuturor
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
concepte se naște muzica autentică. Oricât ar fi ele de netede sau de rotunde, vor isca doar constelații sonore dezabuzate, deconectate de la intensitatea experiențelor existențiale. Celibidache le numea “păduri de plastic”; cu alte cuvinte, vegetații luxuriante fără sevă și fără miresme. De la Schönberg încoace creația muzicală a deprins viciul noutății cu orice preț, tânjind după clauza originalității în sine. Ce altceva reprezintă dictatura serială la Boulez, răsfățul stochastic la Xenakis ori nevrozele structurale la Cage și Morton Feldman dacă nu spectacolul
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]